1,538 matches
-
și plezirism, pare condamnat la extincție, soarta tânărului pictor se curma brusc. Sub semnul poetic al amintirii, scriitorul închipuie tablouri pline de dinamism, asemenea forfotei orașului în care locuitorii, sfidând moartea ce bântuise în vreme de război, trăiesc tumultuos, cu frenezie, bucurându-se de fiecare clipă. De aceea, cârciumile orașului, cu meniuri opulente și vinuri aducătoare de bună dispoziție, devin emblematice pentru cronică orașului: „Câteva firme de cârciumi ieșene merită gloria de a intra în istorie: «La Bolta-Rece», « La Raiul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
m�ndr? că s? fie supus? unei maimu?? reli at�ț de superficiale�168. Iorga a publicat traduceri din �curentele s? n?toase� ale literaturii str? ine (chiar ? i din Emerson) �n volumul s? u Floarea darurilor. Care a fost rezultatul acestei frenezii? A?a cum spunea profesorul Eugen Weber: Parturiunt montes, nascetur ridiculus mus169. Se pare c? ulterior lucrurile s? au potolit; dar Iorga nu putea oferi ceea ce nu avea. El credea �n progresul organic ? i �? i baza critică pe na? ionalismul s? u
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
pamflet a constituit cel mai detaliat ? i mai mali? ios atac scris vreodat? �mpotriva lui. Dup? cum ? tim, pio? enia ortodox? a lui Iorga l? să foarte mult de dorit. Atitudinea lui justificat? fă?? de ortodoxie a contribuit la intensificarea freneziei lui Cern? ianu. Studiul acestuia era consacrat Bisericii Ortodoxe rom�ne ? i na? iunii rom�ne. El scotea �n eviden?? faptul c? din moment ce slujea credin? a ortodox? , era obligat s? aib? �ndoieli asupra devo? iunii ortodoxe a lui Iorga. Aducea multe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
apucat și frisoanele. "ăsta este decorul" am auzit glasul plin de satisfacție al REGIZORULUI. Știam că de la dragoste la ură este doar un pas. Am făcut câțiva pași pe scenă și același glas în care se simțea emoție împletită cu frenezia celui care vrea să creeze o lume, mi-a adus liniștea. Dintr-o dată scena îmi era iar prietenoasă. A urmat întregul demers al construcției unui spectacol. Ca un suflu magic venit din locul regizorului am reînvățat ce însemnă gestul și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
densitate, de eliminarea oricărui loc comun. Întratât Alexa Visarion reușește să încarce cu semnificație fiecare scenă, să o trimită dincolo spre ceva cunoscut și necunoscut deopotrivă. Când înainte de a părăsi scena, Tuzenbach (Robert Linz) cade în genunchi, sărutând cu o frenezie disperată, mâinile Irinei (Margareta Avram), iar aceasta i le oferă fără rețineri, tându-i primele semne de autentică iubire, o adâncă tristețe pare să-l cuprindă, pentru că el simte că aceste semne vin nu ca o speranță de viață, ci ca
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
decât imaginile pe care le mistuie. Cuvântul e voce. Cuvintele se deschid, dar nu zboară, sensul lor le trage în jos ca plumbul. Se înalță și cad, împușcate. Și când vorbele nu mai ajută, personajele cântă; cântă și dansează; dar frenezia lor nu e veselie, așa cum vrea să pară. Un spectacol de o tristețe pustiitoare. Un teatru greu de "judecat", pentru că pornește în primul rând din sursele vitale ale unui om, ale unui artist. Un teatru care poate fi primit sau
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de cosmonaut pe scoarța Lunii, omul, simbol cald-impasibil al creștinătății, față ușor congestionată, mai degrabă congestia vîrstei decît a emoției: asist la o minune, pînă ieri nesperată. Tot minune, stranie minune, prezența, pe același scaun mobil, a patriarhului ortodoxiei noastre. Frenezia mulțimii cu stegulețe ale Vaticanului. Miraculoasa și calma frenezie a unei nații atît de, în sfîrșit, permisiv-înțeleaptă. Mă pot întoarce fericit la Iași. Să-mi ascut, iar și iar, creionul. 23 iunie Agapa din seara asta e prodigă. Ce nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
creștinătății, față ușor congestionată, mai degrabă congestia vîrstei decît a emoției: asist la o minune, pînă ieri nesperată. Tot minune, stranie minune, prezența, pe același scaun mobil, a patriarhului ortodoxiei noastre. Frenezia mulțimii cu stegulețe ale Vaticanului. Miraculoasa și calma frenezie a unei nații atît de, în sfîrșit, permisiv-înțeleaptă. Mă pot întoarce fericit la Iași. Să-mi ascut, iar și iar, creionul. 23 iunie Agapa din seara asta e prodigă. Ce nu-i pe masa locantei! (locantă blazonată cu parafraza la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care afirmă o altă "opoziție" față de imaginar, faptul, antonim al confuziei, delirului, iraționalului și fantasmelor onirice. Derivat din percepție sau produs al observației și al experimentului, faptul poate fi și un eveniment, precum cel istoric. În Secolul Luminilor, istoria înregistrează frenezia iconoclastă a oamenilor de știință, care își stabilesc o limită de nedepășit (prin filosofia lui Immanuel Kant) între ceea ce poate fi explorat (lumea fenomenului) de către percepție și intelect, cu resursele rațiunii pure, și ceea ce nu poate fi niciodată cunoscut, tărâmul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în destinu-i mult încercat. În dezacord cu G. Călinescu - ale cărui opinii le contrează de câte ori are prilejul -, exegetul filtrează printr-o logică personală „contradicțiile”, marcate de ciudățenii, ale lui Mateiu I. Caragiale. Emil Botta, bântuit de angoase, în transa unor frenezii halucinante, face obiectul unui comentariu ce dă măsura aptitudinilor de critic de poezie ale lui D. Apropiindu-se și de dramaturgie, criticul detectează în „temele-obsesii” din unele piese ale lui Horia Lovinescu o sursă existențialistă. Cea mai surprinzătoare imagine este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
un pluralism teoretic În care se „simte” nostalgia relansării empirismului (sub diferitele sale nuanțe) ca singură cale de accesare a stării de fapt „a României”, eliberată de tirania ideologică a bolșevismului, ce nu putea accepta că există și disfuncționalități. Totuși, frenezia de a „spune adevărul cu orice preț” a generat o formă de „cercetători” Însetați de o gesticulație publică prin care ar putea ei să se afirme cât mai repede ca „singură generație de sociologi autentici”! Voluptatea acestora de a căuta
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cu "jubilație [...] în primele zile ale lui august 1914296". E, probabil, prea mult spus, însă e drept că fiecare popor era convins că este agresat și, sigur în consecință de justețea cauzei sale. Un student american aflat în vacanță descria frenezia ce domnea la Dresda în noaptea din 28 spre 29 iulie 1914297. Exuberanța războinică părea să-i fi cuprins mai puțin pe francezi, dar jurnaliștilor le plăcea să insiste asupra sobrei hotărîri a bărbaților chemați sub drapel. Contrar previziunilor, era
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
militară devenită inutilă, populată fiind cu o populație nesigură în aspirațiile sale, cehii nu au reținut-o. În orice caz, legați împreună sau izolat, acești factori de irupere a naționalismelor a căror declanșare a fost întîmplătoare la început au provocat frenezia proclamațiilor de independență inaugurate în martie 1990 de către Lituania. Georgia o va urma în aprilie 1991, apoi mișcarea va lua amploare în iunie în Croația și Slovenia, ur-mînd în august Tadjikistanul, Estonia, Letonia, Ukraina, Bielorusia, Azerbaidjanul, Kirghizia și Uzbekistanul, în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
curtenitoare și chiar simpatizatoare".361 Însăși Biserica catolică se implică. În 1936, papa Pius XI condamnă idolatria națiunii, așa cum o profesa l'Action française. În 1931 și 1937, în broșurile sale Non abbiamo bisogno și Mit brennender Sorge, el respinge frenezia naționalistă a noilor regimuri totalitare, italian și german. Din nefericire, încă de la începutul anilor 1930 devine tot mai clar faptul că speranțele de reconciliere europeană au pălit prea repede pentru ca dogmele pontificale sau confidențialele efuziunii franco-germane să le mai poată
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
școala + literatura Iugoslaviei socialiste. Îndeosebi, acest studiu, care demonstrează cum istoria iugoslavă Începea să se destrame Încă din anii ’70 din cauza perspectivelor naționale contradictorii, este exemplar. Temele patriotice, suprasolicitate emoțional, și prin povestiri În stil De Amicis, au condus la frenezia naționalistă ai cărei martori, nedumeriți sau Îndurerați, am fost. Față de primul grup, este un progres indiscutabil. Studiile propriu-zis comparative sînt puține și, desigur, autorii lor nu s-au format În contextul românesc care nu le e Încă prielnic. Cititorii volumului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pp. 535-536, 599. Statele-Unite din America după E. Daenell, Profesor la Universitatea din Kiel, Editura „Viața Românească”, Iași, 1920, p. 101. Ibidem. David Burner, Elisabeth Fox-Genovese, Eugene D. Genovese, Forrest McDonald, op.cit., p. 532. Cf. Gheorghe Grigurcu, „Andrei Codrescu sau frenezia de-a deveni american”, 22, nr. 39, 30 septembrie - 6 octombrie 1997, p. 15. Alexandru Nemoianu, op.cit., p. 24. Ibidem, p. 25. Radu Toma, „Românii americani În viața Americii”, in Romania and America: Cross-Cultural Perspectives, ed. cit., p. 51. Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
spectacole în care personalitatea i se manifestă tot mai accentuat, inclusiv în domeniul scenografiei. În 1938 semnează un contract cu Naționalul bucureștean, unde se impune, uneori șocând, prin maniera peste măsură de îndrăzneață de a aborda un text dramatic. Cu frenezia lui de revoluționar al scenei, împinge lucrurile până la a visa la un teatru fără actori. Din 1939 din nou la Iași, în august 1940 e numit director, fiind însă nevoit să demisioneze după numai două luni. În 1941 se statornicește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
nu Începe lupta Înainte de a atinge o stare de transă, de depășire a condiției sale umane și de transfigurare Într-o ipostază aproape non-umană, În care puterile Îi sunt amplificate fără limite: „Este vorba despre o furie transfigurantă, de o frenezie prin care omul se depășește, schimbându-și comportamentul și uneori chiar forma, devenind un fel de monstru neobosit, insensibil și chiar invulnerabil, infailibil În mânuirea armelor și cu o privire de neînfruntat” (G. Dumézil, 1942, p. 17; vezi și M.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de autorul meu de predilecțiune?!165 Ca și în Liga, în care trebuie să combată previziunile pesimiste ale unui "ticălos", observăm și în fragmentul citat cum, sub acest paravan al confruntării cu un terț ale cărui cârcoteli le respinge cu frenezie, Caragiale izbutește să-și dea în vileag adevăratele opinii, pe principiul simulării per contrarium. Utilizând, așadar, o gamă extrem de largă de nuanțe și procedee ironice, inclusiv autoironia amară și crudă (Economii, Grand Hôtel "Victoria Română", O răutate, O lămurire), sau
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aurului și-au pierdut vechea aureolă, transformându-se În așezări australiene, cu profil agricol și doar un muzeu În care se mai păstrează vechi utilaje de minerit, sau câte o clădire mai ochioasă, amintește de febrila „Goană după aur” și frenezia de odinioară. Totul a intrat În legendă. Geisler notează: „La Bendigo și Ballarat, instalații de minerit În bună parte căzute În ruină constituie, pe alocuri, vestigiile trecutului agitat. Dar În timp ce În alte părți, orășelele căutătorilor de aur cad repede În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
The Year My Voice Broke (Anul În care mi-a dispărut vocea), de John Duigan (1988), la suburbanul Sweetie (1989), de Jane Campion, și la porcul vorbitor Babe (1996) al lui George Miller. Comedia dansantă Strictly Ballroom, de Baz Luhrmann, frenezia homosexualului din Priscilla, Queen of the Desert (Priscilla, regina deșertului) și viziunea de kitsch a „Bancului Delfinului”, Muriel’s Wedding (Nunta lui Muriel). Moulin Rouge (2001) a devenit un alt hit internațional pentru Baz Lihrmann, filmat la Studiourile Fox din
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
oraș cosmopolit, o destinație turistică internațională, cu bulevarde largi, bordate cu palmieri Înalți și drepți, ale căror ramuri foșnesc grațios În adierea vântului tropical, ronduri de flori parfumate și de o cromatică diferită, cu romantica esplanadă de câțiva kilometri, cu frenezia portului de unde pornesc În larg zecile de ambarcațiuni spre miraculoasa Barieră de Corali, și puzderia insulelor tropicale. Cairns dispune și de o viața de noapte diversificată ce se desfășoară În cluburi selecte, restaurante și baruri elegante, spectacole de teatru și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
glasuri. — Măi să fie! zice mama, ridicînd din sprîncene. Cred că o anume persoană trebuie neapărat să-și facă exercițiile de respirație! Ce zici, Janice, plecăm la Liberty? — Lasă-mă doar să termin rîndul ăsta. Janice Împletește din andrenele cu frenezie. — Așa! Gata. Vii și tu, Becky? Nu știu, zic, prinsă la mijloc. Poate c-ar trebui să rămîn pînă la sfîrșitul cursului. Dacă mă-ntrebi pe mine, Noura asta nu prea știe despre ce vorbește! spune mama conspirativ. O să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În noaptea „lichidă” se strecoară nota funebră a unui „timp bolnav”. Plânsul interior, mai mult enunțat decât trăit, tristețea („culoarea iubită îmi e cenușiul”) alunecă în stări evanescente. Mai rar, O noapte de vară citadină aduce acorduri de jazz și frenezia orașului cosmopolit. În poezia peisajului și a anotimpurilor se strecoară meditația trecerii timpului, dar, depășit de rigorile poeziei conceptuale, B. rămâne la un nivel îndeobște banal. SCRIERI: Cenușiu, București, 1936; Vraja anotimpurilor, București, 1943; Scurt comentariu critic la poezia lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
apocaliptice (apocalipsa atomică), îmbătrânirea, criza civilizației (moartea viitorului). Teroarea imaginată de distopiile Desperado are și un rol pozitiv: ea reabilitează hidosul într-o manieră mai concretă decât o făcea T.S. Eliot prin estetica urâtului în 1922. Autorul imaginează orori cu frenezie, se lasă prins de propria imaginație, iar mesajul acestei bucurii de a trăi în distopie este că tot ceeea ce poate fi imaginat prinde viață. Distopia e de fapt o apologie a vieții, o viață în care a dispărut hotarul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]