3,503 matches
-
-i spurcaseră oala În care fiersese apa, străchinile, prispa, scăunașul cu trei picioare, lingurile, bătătura, casa. Băieții o luaseră și ei la goană spre poartă și, Înainte să iasă, apucaseră să audă cum, În urma lor, azvârlit Înspre ei de muierea furioasă, microscopul se făcea zob pe poteca pietruită. Vieru Îi aștepta În Întuneric și se tăvălea prin troscot, cu cracii În sus, râzând Înfundat. „Râzi ca un tâmpit ce ești! De unde dracu’ luăm atâția bani ca să plătim microscopu’? Nu face tac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să izbească micuța capsă din fundul cartușului; scânteia avea să aprindă praful de pușcă; imensa presiune urma să azvârle glonțul cu miez de plumb și Înveliș roșiatic; glonțul se va Învârti și se va răsuci amarnic pe ghinturi, va ieși furios și agresiv de pe țeavă, va străbate ca pe nimic cerul gurii, creierii și, la sfârșit, va sparge țeasta, făcându-i un găuroi imens, și va ajunge iarăși la aer curat. Se vede treaba, Însă, că acel ceva din mine care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de putrefacție; În casa a doi bătrâni pensionari din Învățământ au Început să moară ceasurile; un nefericit conducător auto a negociat greșit curba În unghi drept din mijlocul satului, proptindu-se În fundul autobuzului În care se Îmbarcau pașnic călătorii - aceștia, furioși, i-au aplicat o corecție corporală imprudentului șofer din pricina celor cinci găini făcute una cu pământul sub roțile vehiculului scăpat de sub control, În timp ce așteptau, legate de picioare, să fie introduse În cala de bagaje, În vederea transportării și comercializării lor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și am Început să facem copii și să ne rotunjim burțile de oameni Împliniți și serioși. Ne strângem din când În când, rar, să ne Îmbătăm cu bere și să râdem de amintiri. Ne cam lipsește moaca ta de diliu furios care n-ar fi În stare să omoare o muscă măcar. Băieții abia așteaptă să te vadă și când au auzit că nici măcar Însurat nu ești, ca să ai scuza unor obligații, am hotărât În unanimitate că ai fi un nemernic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
drept și Încercă să-și domolească bătăile inimii și răsuflarea zbuciumată. Nu știu cât timp Își pierduse acolo. Nu se mișcă și nu luă În seamă nimic În juru-i, nici măcar atunci când pașii de uriaș ai Directorului trecură pe lângă el, cu vuiet. Tatăl furios părea că-și sprijină fruntea de cerul cenușiu. Azvârlea nervos În stânga și-n dreapta din picioare, iar loviturile năprasnice smulgeau copacii ori Îi prefăceau În așchii. Uriașul se pierduse În depărtare, după ce rupsese cu pieptul niște fire electrice de Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
va fi nevoie de mai multe zile pentru ca avangarda noastră să se apropie. De fiecare dată când auzea asemenea lucruri, Katsuyori își mușca buzele și mormăia: Dacă m-aș duce eu însumi acolo... Era ceva obișnuit pentru el să devină furios și exasperat, când o situație de război se arăta nefavorabilă. Luna trecu și sosi a patra zi din Luna a Doua. La Katsuyori ajungeau știri îngrozitor de neliniștitoare: Nobunaga dăduse, pe neașteptate, ordin ca trupele Oda din Azuchi să se mobilizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
timp, oamenii din locuințele samurailor părăsiră corpul de gardă pentru noapte și începură să deschidă ușile pictate dinspre curte. Chiar în acel moment, însă, auziră un zgomot neobișnuit, care provenea din direcția templului principal exterior, urmat de reverberația unor pași furioși alergând spre curtea interioară. Nobunaga se răsuci în loc, cu părul încă șiroind de apă, și spuse nervos: — Du-te să vezi ce e, Bomaru. După ce dădu ordinul, continuă să-și frece viguros fața cu un prosop. Unul dintre paji spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acel prilej, Mitsuhide primi vestea că Hosokawa refuzase să i se alăture. Fusese convins că Hosokawa Tadaoki, ginerele său, avea să se grăbească să-l urmeze, odată ce Nobunaga fusese răsturnat. Dar răspunsul primit de la clanul Hosokawa consta într-un refuz furios. Până acum, Mitsuhide se întreba cine avea să-i fie aliat; nu se prea gândise cine îi era cel mai înverșunat dușman. Abia atunci, existența lui Hideyoshi îl lovi pe Mitsuhide ca un pumn în piept. Nu trecuse cu vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
armata centrală, acum veneau cu o asemenea furie, încât nimic nu le mai putea opri. Observând luptele violente, Inuchiyo evită drumul, își uni forțele cu fiul său, Toshinaga, și începu, rapid, să se retragă. Unii dintre ofițerii săi erau atât furioși, cât și bănuitori, dar pentru Inuchiyo nu era altceva decât acțiunea pe care o hotărâse cu ceva timp în urmă. În adâncul inimii, Inuchiyo fusese întotdeauna independent și dorise neutralitatea. Din cauza poziției provinciei sale, fusese solicitat de Katsuie și nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ușurință. Dar, când reușiră, în sfârșit, să traverseze primul șanț, văzură că soldații din castel dăduseră foc podului de la poarta din față. Flăcările săreau spre turnul de deasupra porții și se răspândeau către zona cazărmilor. Apărătorii opuneau o rezistență mai furioasă decât prevăzuseră atacanții. La amiază, zidul exterior căzu. Atacatorii năvăliră în fortăreața principală, pe toate porțile. Katsuie și vasalii săi superiori se retrăseseră în fort pentru a rezista pe ultimul bastion. Puternica fortăreață era o clădire cu opt etaje, uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și să raportezi că încă nu am trecut prin zonă. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Noi, te vom lăsa să pleci, în schimbul promisiunii tale de a ne putea urma drumul. Ce zici? Avem o înțelegere? Însoțind un scrâșnet furios din măsele, fălcile Locotenent-gardianului începură să tremure ca o piftie. Cu un pocnet sec, pipa pe care o ținea în mână se rupse în două. Nu fuse-se niciodată un om al ideilor, cu atât mai puțin al negocierilor, acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
relație, mai mult decât aveam deja? Am Început să-mi revin din starea aceea ciudată abia după ce am plecat de la cafenea și l-am văzut pe Victor dispărând după colț după ce mă condusese până acasă. Eram foarte derutată și puțin furioasă pentru cât de ușor influențabilă mă dovedisem a fi. Dar mi se părea prostesc ce voisem să fac, exact cum spusese Eliza. Și ce dacă Victor nu era iubirea vieții mele? Până la urmă puțini oameni Întâlnesc așa ceva. Deși iubirea noastră
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Îmi imaginasem totul. Apoi chipul lui Îmi reveni În minte și m-am contrazis singură. Fusese real. El, acolo, fusese real. Fiorul care-mi străbătuse tot trupul fusese real. Brusc, Maria intră În sală, smulgându-mă din meditație. Deși părea furioasă, nu i-am aruncat mai mult decât o privire. ― E atât de târziu! a spus ea. Trebuia să fi venit acasă, mama aproape a făcut o criză. Probabil că tipul plecase când o văzuse pe Maria intrând În fugă aici
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
o voce mică. Nu te privește. Am ignorat-o În timp ce deschideam cel de al doilea mesaj: Ce faci, scumpo? Ce interesant. Mă Întrebam de când ținea chestia asta. Oare Îl știam pe Adi din vedere? ― Ce naiba faci? mă Întrerupse o voce furioasă. Nu am Îndrăznit să ridic ochii din ecranul telefonului. ― Nu te-am auzit intrând, am șoptit. ― Mi-ai spart codul? țipă Maria smulgându-mi telefonul din mână. Nu cred că mai avea rost sa mint. ― Eram doar... ― Băgăcioasă și enervantă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
O oră, poate două? Auzeam pașii Mariei pe scări venind după mine și m-am repezit să mă asigur că e tras zăvorul. Se auzi un ciocănit ușor. ― Alisia! ― Ce-i? ― Te simți bine? ― Da, sunt bine. Mi-am șters furioasă o lacrimă. ― Mai stai mult acolo? ― Nu. Pleacă, am adăugat nepoliticos. Maria a oftat prelung, nemulțumită și am auzit-o Îndreptându-se spre bucătărie. Fusese cât pe-aci să fiu surprinsă În aceea stare deplorabilă. Dar era doar vina mea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
deschid gura mintea Îmi fu străbătută de o altă idee, una mult mai importantă. ― Am spectacol la balet luna viitoare. Trebuie să repet pașii... ― Sunt sigur că vor găsi pe cineva să te Înlocuiască, mă Întrerupse doctorul. L-am privit furioasă. El nu Înțelegea cât era de important? Visasem să particip la spectacolul acela de luni În șir. ― Dar nu mai vreau să stau aici! am spus disperată, mutându-mi privirea din nou la mama, căutând pe cineva de partea mea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
voiam ca el să știe asta, m-am răstit, de parcă Maria avea vreo vină În toată povestea. ― Ce? Mi-am dat ochii peste cap la auzul glasului ei șocat. De ce toată lumea Îl credea perfect pe Victor? ― Pentru că, am Început, accentuând furioasă fiecare cuvânt, am aflat adevărul. Victor și cu mine am avut accidentul pentru că ne certam și el nu era atent la drum. Și ne certam pentru că el mă Înșelase. Șoferul tuși ușor, semn că Începusem să zbier de-a binele
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Stai, Alisia, zise Maria după numai câțiva metri. M-am oprit, dar nu m-am Întors. ― Ce-i? ― De ce naiba te-ar Înșela Victor? Știi ce, Maria, e o Întrebare foarte bună. Să-mi zici dacă afli răspunsul, am adăugat furioasă și apoi am intrat În casă. Mama și tata erau În sufragerie, uitându-se Împreună la televizor. S-au ridicat imediat ce ne au văzut. Bănuiala mea cum că aveau să ne certe fusese cu siguranță corectă. ― Trebuia să fiți acasă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ți-am povestit În ora de engleză. Bianca se strâmbă dezamăgită. ― Ah, acel Victor. Te las atunci. Baftă! Se Îndepărtă, iar eu și Victor am Început să Înaintăm unul către altul. El nu părea să știe de ce eram atât de furioasă, dar nu-mi păsa. Avea să Înțeleagă foarte curând. ― Alisia, te-am căutat toată ziua! M-am Întors abia aseară și Larisa mi-a spus că ai Întrebat de mine. Teatru. Urma cumva să mă Întrebe ce voiam? ― Hei, ești
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ținea cu o forță mult mai mare decât a mea. Era inutil. Când În sfârșit mă lăsă din nou să respir, de-abia dacă mă puteam mișca. Eram paralizată din cauza șocului. Îmi luară câteva secunde să realizez că o voce furioasă Îmi striga numele. ― Alisia! Victor se uită În direcția din care venise strigarea. Eu Însă nu aveam nevoie să mă uit. Știam foarte bine a cui fusese vocea și refuzam să cred că ceea ce se Întâmpla era mai mult decât
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
oră și zece apeluri respinse mai târziu, am realizat că Damian vorbise serios când spusese că nu mai vrea să vorbim niciodată. ― La naiba! am țipat aruncând telefonul În colțul opus al patului. Ușa se deschise Încet. M-am uitat furioasă la Maria, deși ea nu avea nicio vină. ― Nu știi să bați la ușă? ― Am bătut, mă contrazise ea. Nu m-ai auzit din cauză că m-am suprapus cu țipetele tale isterice. Veni și se așeză pe colțul patului În timp ce eu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
aceasta. Asta ar fi nasol. Am Început să mă Învârt Înnebunită prin cameră. Da, m-am gândit, asta chiar e nasol! Nu dispera, o să-ți iei altul. ― Ești genială, am murmurat către monitor Înainte de a Închide laptopul cu o pocnitură furioasă. Eram moartă fără telefon. Moartă, moartă, moartă. 15 ― Bineînțeles că ești aici, am spus când am intrat În casă. Ca În aproape orice după amiază de vineri, Adi stătea tolănit pe canapeaua noastră din sufragerie. Îmi zâmbi. ― Evident. Sunt de-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am abandonat geanta Într-un colț al camerei și am dat să mă duc sămi iau un pahar cu apă. ― Nu ești Într-o dispoziție prea bună, remarcă el. ― Sunt doar stresată și obosită. Am avut antrenamente. Haide! am adăugat furioasă către dopul sticlei de apă minerală. Adi se ridică râzând. ― Lasă-mă pe mine. I-am pasat sticla ușurată. Îi luă mai puțin de o secundă. ― Într-adevăr necesita o forță covârșitoare, zise el În timp ce Îmi turna În pahar. ― Știi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Știu. Am fost nedumerit și supărat pentru o vreme. Mi-am mușcat buza inferioară și, cu mare greutate, am reușit să mă uit În ochii lui. Dumnezeule, erau atât de frumoși! ― Dar am fost un prost, continuă el. Un prost furios. Când am spus că nu mai vreau să vorbim niciodată...Doamne, nu am vorbit serios, Alisia. Am surâs ușor, numai pentru o fracțiune de secundă. ― Știi, când am realizat că nu-ți dădusem nici cea mai mică șansă să-mi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
trebuia s-o termine cu mine. A, nu! Nu aveam de gând să mă las manipulată. Dacă ești hotărât s-o termini cu mine, foarte bine, termin-o! Dar nu încerca să dai vina pe mine. —Dumnezeule! a zis el furios. Pur și simplu, nu înțelegi! S-a ridicat în picioare și s-a îndreptat către ușă. Nu pleca. Oprindu-se numai atât cât să-mi mai arunce câteva remarci răutăcioase, Luke a plecat trântind ușa. Am fost distrusă. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]