3,883 matches
-
fi întrebuințat rău poziția în care se aruncase ea... Vai! dar ceea ce îi zicea conștiința, acel glas din năuntru pe care îl făcem să tacă câteodată, fără a putea vreodată să-l înecăm, un glas mai tare, mai puternic se gătea să-i zică mai tare și mai poruncitor. Tatăl său, contele Serrei fu cel dintâi pe care întîlni urcîndu-se pe scara cea ascunsă a ospelului. - Unde mergi așa de dimineață, micule pescar, îi zise ambasadorul. Nu răspunse nimic; Henrietta tremura
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sânge, zvârli pe toți, pe câți îi putu numai prinde din oraș, în șanțurile cetății, îi acoperi cu pământ pîn-în creștet, încinse astfel cetatea c-un cumplit brâu de morminte de-o nefericită memorie, rase zidurile și întăriturile din temelie, găti astfel grozave Paști orașului dărâmat și deșert și se-ntoarse apoi fără grijă și nesupărat de nimeni în Moesia, după campania aceasta de răzbunare. Nouă răscoală în Macedonia. Protostratorul Manoil Kamytzes, vărul împăratului, săturîndu-se în sfârșit de lunga sa închisoare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca în vremea întregii campanii să se poarte înaintea persoanei sale și a oștiri o cruce mare ca semn de onoare și ca steag de căpetenie, "căci papa (cum zicea el) nu poate refuza această onoare unui rege care se gătește serios la luptă contra hulitorilor lui Christos, contra ereticilor și schismaticilor". Episcopii din Ungaria primiră împuternicirea de a da absoluțiune tuturor carii vor porni la război cu regele în contra lui Asan și a romîno-bulgarilor; totodată fură avizați de a face
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
provincii ai lui Suleiman. În așa chip Musa izbuti să desfacă din puterea fratelui său Suleiman provinciile turcești și să cucerească capitala Adrianopol, unde se proclamă în numele frățini-său, Mohamed, de singur stăpânitor al Traciei, Iliriei și Tesaliei. Se și gătea să înainteze în Asia Mică, unde Suleiman lupta contra fratelui Mohamed; dar Suleiman, amenințat de un atac la spate, se temu și se hotărî a-și schimba planul de campanie. Deci amândouă părțile luptătoare găsiră de cuviință de-a se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sânt obicinuiți c-un astfel de nutremînt, totuși el lăsa să pătrundă prin toată compozițiunea și împărțirea (membrarea, Gliederung) sa asprimea (ideei) conceptului filozofic. Prin asta abia artistul simte puterea sforțătoare a dezvoltărei, deși nu cunoaște lucrătoria unde a fost gătită schelea pentru această agitațiune pacifică. Însă pentru ca știința unei arte să poată lucra cu succes, trebuie mai întîi să se sature (îndoape, ghiftuiască) cu toată avuția materiei ce o supune (cugetărei, ideei) meditărei sale. Cine ar vrea să se apuce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să graviteze în partea verității naturale (Naturwahrheit), adică va căuta și mai mult de-a-l reforma într-un om individual și nu se va lăsa orbit de splendoarea oratoriei și de triumfele momentane ce nu vor lipsi a i le găti patosul gîndirei și a simțământului la o declamare plină de inspirațiune și sufocată de inteligență. Din cauza asta și poate un talent s-apuce ușor pe o cale falsă prin deasa reprezintare a tipurilor dramatice în care predomnește elementul retoric și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un frate, care în ispite își punea nădejdea în Dumnezeu, crezând că Dumnezeu îngrijește de el, și purta astfel ușor ispitele. Numai aceasta făcea de la el: se ruga neîncetat. Căci știa că, pe cât se întind cele neplăcute, pe atât se gătesc cununile celui ce rabdă<footnote Ava Filimon, Cuvânt foarte folositor, în Filocalia, vol. IV, Edit. Humanitas, București, 2000, p.169. footnote>. Să ne întărim deci prin pomenirea numelui lui Iisus pentru că nu este putere mai mare în cer și pe
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
astrelor, voi încerca să trec în revistă și să comentez pe rând principalele motive mitice pe care le conține sau doar le sugerează textul colindei. 2. Desfrâul sacru Sub poalele ceriului Florile dalbe ! La umbra nourului [mărului ?] Mândră masă e gătită Pe iarba cea înverzită. Dar la masă cine șede Dumnezeu ce toate vede ; Și Crăciun, cel bătrân, Și Ioan, Sfânt Ioan, Și Ilie, Sfânt Ilie (13, p. 26). Din punct de vedere literar, colinda debutează clasic. Sunt fixate locul de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fost mult mai bine conservat” (39, p. 74) : „[Vrăjitoarele] au acoperit focu’ să nu să vadă și au stins lampa și s-au desbrăcat în pchielea goală și s-au uns cu niște unsori pe tot trupu’ și cân au gătit [= au terminat] au ieșit pe horn afară” (39, p. 75). Vezi elemente similare într-o poves- tire culeasă în Moldova, la începutul secolului XX (76). De aseme- nea, vezi infra, capitolul „Narcotice și halucinogene în spațiul carpato- dunărean”, subcapitolul „Plante
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
etiopieni etc. (35, I, pp. 241-264 și II, pp. 121-145). Deasupra tuturor este scrisă înfricoșătoarea poruncă adresată de Isus, la „Judecata de Apoi”, neamurilor așezate „de-a stânga jețului” : „Duceți-vă de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic care este gătit Diavolului și îngerilor lui” (Matei, XXV, 41). Ulterior, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, pe zidurile biseri- cilor din Maramureș până în Țara Românească, în reprezentările iconografice ale acestei teme se manifestă o tendință sensibil diferită, fiind înfierate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
proaspăt secerată. Baudelaire vorbește și despre îmbătarea unor animale cu semințe de cânepă. De pildă, despre „extravaganțele găinilor care au mâncat semințe de cânepă” sau despre „entuziasmul avântat al cailor pe care țăranii, la nunți și sărbători patronale, îi pre- gătesc cu o porție de semințe de cânepă stropite uneori cu vin” (59, pp. 18 și 37). Merită să adaug aici și alte câteva exemple privind narcotizarea animalelor în diverse civilizații. „Turcii - se spune într-un text din 1666, apărut în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
chiar în nume. Româncele din epocă foloseau într-adevăr afionul în diferite situații, inclusiv când se retrăgeau în pat. Ne asigură vornicul Nicolae Văcărescu într-o scrisoare-poem din 1814, adresată nepo- tului său Iancu. Jupânesele, se plânge vornicul, nu mai gătesc și nu mai mănâncă „butincă cu mac”. Macul îl lasă de alte ceasuri La ale patului foarte dulci pasuri Când inimioara le face tac ! (202) Nu se înțelege prea bine dacă în acest caz afionul este folosit - „la ale patului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de căi ferate, și anume nu mai puțin de 11 linii. Nu discutăm utilitatea acestor lucrări. Orice lucrare de comunicație e utilă pentru cineva, dar prea adeseori nu pentru poporul care-o face, ci pentru altul; nu pentru cine se gătește, ci pentru cine se nimerește. Chiar marea rețea de căi ferate care s-a construit pîn' acum e departe de a fi fost de-un folos absolut pentru țară. Daca ea înlesnește esportul productelor noastre brute, nu e îndoială că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Iar Nițu la văzul ei Ochii-i scăpară scântei, Unde-i unu vede trei; Săgetat, topit, uscat, Ale friguri l-apucat - Zace, bietul, fermecat. 270 {EminescuOpXIII 271} Alta: CIREAȘA Roșată, dulce, voioasă Fragedă și răcoroasă, Din muguraș în pruncie Mă gătesc cu flori o mie. Și, de soare sărutată, Cresc iute, ș-apoi deodată Mă roșesc că mi-e rușine Când frunza s' uită la mine, Că mă vede preschimbată, Arzând de foc, foc de fată Și din coadă verde, lungă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
car de foc din care coboară niște creaturi strălucitoare care încarcă din foișor darurile voastre pentru El. Și uneori se aud și voci. Noaptea este însă a Domnului Dumnezeului tău. Nu poți să-l trădezi. Mai sunt și cei care gătesc mâncarea. Asta e de departe cea mai plicticoasă și mai complicată dintre toate treburile. Fiindcă a crește legume nu e o treabă tocmai ușoară. Uneori porcii sălbatici vin și strică straturile, alteori vânătorii se întorc fără pradă, fiindcă n-au
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Bella. Dacă vrei să știi, oamenii ăia, formați în secolul XXI, știau să mănânce și să bea. Păi numai ce rețete am învățat de la ei... Păcat că în mare măsură nu mai găsim astăzi animalele și plantele pe care le găteau ei pe Vechea Terra. Dar chiar și așa, cu înlocuitori, au reușit să creeze o bucătărie absolut senzațională, care nu se poate compara nici cu ceea ce mănânci tu aici la Palat, darămite cu rațiile standard de pe unele din crucișătoarele tale
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fost deja citat în studii anterioare referitoare la stilul indirect liber: În ziua nunții doamna Stuht din Glockengießerstraße avu din nou prilejul de a pătrunde în lumea bună, dîndu-le o mînă de ajutor domnișoarei Jungmann și croitoresei ca s-o gătească pe Tony. S-o bată Dumnezeu, spuse ea, dacă văzuse o mireasă mai frumoasă și, privind în sus, plină de admirație, se așeză în genunchi așa grasă cum era să prindă crenguțele de mirt pe rochia albă din moiré antique
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sale, imediat după nașterea lui, de parcă el însuși ar fi observat-o: Mama se simțea rău și ședea tare abătută lîngă cămin, privind focul printre lacrimi, gîndindu-se cu deznădejde la viitorul ei și al micuțului necunoscut fără tată, care se gătea să vină într-o lume ce nu se sinchisea cîtuși de puțin de sosirea lui, unde nu-l așteptau decît cîteva pachete de ace de siguranță într-un sertar din odaia de sus; mama, precum spuneam, ședea lîngă focul din
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
uluit de perspectivele ce-mi stăteau în față. Știu că, pe atunci, nu țineam seama decît foarte puțin sau deloc de experiența copilăriei mele și că viața nu mi se părea altceva decît un basm încîntător, pe care tocmai mă găteam să-l citesc 500. Această parte a narațiunii constă doar într-o relatare și din reflecții ale eului narator. Cîteva elemente subliniază natura sa retrospectivă, ceea ce mută evenimentul narat în trecut și în imaginația cititorului. Timpul prezent al eului narator
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un frate, care în ispite își punea nădejdea în Dumnezeu, crezând că Dumnezeu îngrijește de el, și purta astfel ușor ispitele. Numai aceasta făcea de la el: se ruga neîncetat. Căci știa că, pe cât se întind cele neplăcute, pe atât se gătesc cununile celui ce rabdă<footnote Ava Filimon, Cuvânt foarte folositor, în Filocalia, vol. IV, Edit. Humanitas, București, 2000, p.169. footnote>. Să ne întărim deci prin pomenirea numelui lui Iisus pentru că nu este putere mai mare în cer și pe
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
un frate, care în ispite își punea nădejdea în Dumnezeu, crezând că Dumnezeu îngrijește de el, și purta astfel ușor ispitele. Numai aceasta făcea de la el: se ruga neîncetat. Căci știa că, pe cât se întind cele neplăcute, pe atât se gătesc cununile celui ce rabdă<footnote Ava Filimon, Cuvânt foarte folositor, în Filocalia, vol. IV, Edit. Humanitas, București, 2000, p.169. footnote>. Să ne întărim deci prin pomenirea numelui lui Iisus pentru că nu este putere mai mare în cer și pe
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
lume și cunoaște de patru ori starea de transă în cursul existenței sale, nu fără raport cu această solicitare de tip șamanic a fiziologiei sale; în acest timp, Valentin, Vasilide, Carpocrat, Epifanie și alți câțiva benchetuiesc, copulează, se masturbează, își gătesc pateuri de avorton pentru împărtășaniile lor. Dovadă că platonismul poate să nu fie ascetic, ba chiar poate fi de-a dreptul hedonist, cu simpla condiție a abandonării din Platon a esențialului doctrinei sale! I SIMON MAGICIANUL și „grația divină” 1
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Stilul de viață al lui Piso ar permite bucătari cu toată armata lor de ajutoare în permanență, sosuri sublime și rețete alambicate. Nici vorbă de așa ceva. Physis contra nomos o dată în plus, lecțiile simplității naturale contra prețiozităților artificiale excesive... A găti ține și de exercițiul filosofic, la fel și a mânca; discipolii lui Epicur care practică la fel de bine gândirea Magistrului în jurul unei mese ca și în atmosfera austeră și liniștită a bibliotecii o știu prea bine. în fața acestor mâncăruri sobre abundă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
orice Întreprinzi, gândește-te unde ajungi.” (Publilius Syrus) Unde sunt moașe multe rămâne copilul cu buricul netăiat. (Prea multe păreri compromit luarea unei decizii În timp util: „Cu două bucătărese iese ciorba prea sărată”.) Nu-i pentru cel ce se gătește, ci pentru cel ce se nimerește. Masa nu-i pentru cine se gătește, dar pentru cine se nimerește. (Întâmplarea răstoarnă, adesea, calculul făcut: „Unde dai și unde crapă”; „Când norocu’-și schimbă pasul, n-aduce anu’ ce-aduce ceasul”.) Ce-
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
copilul cu buricul netăiat. (Prea multe păreri compromit luarea unei decizii În timp util: „Cu două bucătărese iese ciorba prea sărată”.) Nu-i pentru cel ce se gătește, ci pentru cel ce se nimerește. Masa nu-i pentru cine se gătește, dar pentru cine se nimerește. (Întâmplarea răstoarnă, adesea, calculul făcut: „Unde dai și unde crapă”; „Când norocu’-și schimbă pasul, n-aduce anu’ ce-aduce ceasul”.) Ce-a mâncat lupul e bun mâncat. (Nedreptatea făcută altuia nu o mai poți
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]