4,792 matches
-
Dar cu prea multă dorință să vii, să‐ mi alinți. Brună fecioară a păcii adânci și cuminți, Tropotul lung și mereu al galopului meu. ÎNTÂLNIRE CU MAMA Deci iată cartierul de târg moldovenesc În pomi e aur și‐ n geamuri galben soare, Desigur că pe mama acasă‐am s‐o găsesc Acu, tata‐ i la uzină pe câte mi se pare. Vin tot mai rar pe‐acasă; departe‐i și n‐ am timp. Adesea luni de zile nu‐mi amintesc de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pentru a admira florile, primăvara. Se pare că Seniorul Nobunaga va reveni pe drumul de coastă, trecând pe la Muntele Fuji. Mesagerii se retraseră. Hideyoshi rămase pe loc, privind pictura cu bâtlani albi de pe ușile glisante. Ochii păsărilor fuseseră pictați în galben și păreau să-l privească. „Cred că o să fie Kanbei,“ își spuse Hideyoshi. „El e singurul pe care-l pot trimite. Chemă un paj și-i zise: — Kuroda Kanbei ar trebui să fie în citadela exterioară. Trimite-l aici, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Apoi, mă înfășoară în giulgiu i alb de mătase, ca pe fiica rătăcitoare a evangheliei. Ea este, azi mama universului meu... Apa înseamnă apăsare. Mă știe. Pot purta stânca până hăt, departe. Ieri, obrazul meu a înflorit în nufărul cel galben... Mîine, inima o să se înfrupte dintr-un nufăr alb. Sufletul se va trezi încorsetat în așteptare. Femeia din oglindă îmi zâmbește încurajator, de sub nuferii negri, tatuați ostentativ pe fruntea de zeiță renăscută... Ochii ei sunt oglinzile mele. Imaginea mea se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
svintei mănăstiri”. Cred că ai băgat de seamă, fiule, câte feluri de parale circulau în acea vreme. Trebuia să ai ținere de minte întâi câte feluri de bani se învârteau - și pe urmă să știi cam câte parale face un galben, un taler sau mai știu eu ce altă monedă. Un fapt asemănător îl aflăm și din cartea de scutire dată la 15 aprilie 1674 (7182) de Dumitrașco Cantacuzino voievod, care obligă slujbașii domnești „a lăsa în pace doăspredzece casă din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ajuns. Cotrobăi în lăstăriș după desaga cu cărți. Când am dibuit-o, am aburcat-o în spinare și am luat-o în susul iazului. Pe măsură ce ne apropiam de coada lui, priveliștea devenea tot mai colorată, pornind de la verdele crud, trecând prin galben apoi prin portocaliu și în cele din urmă ajungând la un roșu ca de vișină... Un culcuș pitit sub un arțar, de unde se vedea sclipet de lumină trimis de undele apei iazului, ne-a ademenit îndată... Ne-am așezat și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
alcoolicii păreau foarte prietenoși. S-au agitat grozav ca să-mi facă loc la masă. Privind încăperea aceea în amănunt, am descoperit că era surprinzător de lipsită de orice strălucire. Deși exista posibilitatea ca decoratorul să fi folosit pereții de un galben lucios, specific instituțiilor de stat, într-un sens ironic cu tușe postmoderne. Și, desigur, linoleumul era din nou la modă. Deși dalele pardoselii arătau de parc-ar fi fost acolo de la începutul timpului. Am aruncat o privire rapidă celor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care aducea, teribil de evident, cu manifestarea tulburării obsesiv-compulsive), sorbea, delicat, dintr-o cafea de la Starbucks și scria, sârguincioasă, la computer. Părul îi stătea aranjat perfect, în stil Jennifer Aniston (faza cu plete lungi, blonde, linse), iar puloverul de un galben solar arăta clar că fusese proaspăt spălat. S-o ia dracu’! În copilărie, crezusem, plină de naivitate, că odată devenită om mare, n-aveam să mai am de-a face cu bătăușul clasei sau cu favoritul profesoarei - dar, în ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
scris asta? m-a întrebat Luke scoțând o carte din raft. M-am uitat la ceea ce ținea în mână: prima carte de poezii a tatei. Era ciudat că Luke scosese tocmai cartea aia din raft. Era un volumaș de un galben pastelat, care fusese publicat de o editură mică, acum defunctă, pe vremea când tata era încă în liceu. Cu toate că tata continuase prin a publica încă o duzină de colecții de poezii, primul lui volum rămăsese întotdeauna preferatul meu. — Am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că așa era făcut. Hainele, vorbele, suceala, poveștile, totul, să arate ce grozav e grangurul. Dar se trezise! Dacă scuipa așa cuvintele, în lehamite, cu buza de jos răsfrântă, însemna că... Tăcuse, dintr-odată. Dintr-odată, a tăcut și era galben galben ca lămâia. C-așa e el, odată îi vine și nu mai vrea. Nu mai are chef de nimic, pur și simplu n-are, asta e, n-ai ce-i face. Se oprise în pragul dinspre vestiar blegul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să răsară soarele și simți mirosul oceanului care se revarsă asupra ta pe geamul deschis. Sau când traversezi Brooklyn Bridge exact în clipa în care se înalță luna în arcul ei și altceva nu mai vezi, doar rotunjimea de un galben strălucitor a astrului, atât de mare că ți se face frică și uiți că trăiești aici, pe pământ, și îți imaginezi că zbori, că taxiul are aripi și că zbori efectiv prin spațiu. Nici o carte nu poate copia toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ei, am comentat împreună cu Tom cât de plăcut era să ieși din oraș, chiar și dacă stăteai într-un local întunecos și amărât ca Dot’s, înconjurat de șoferi de camion și de fermieri cu șepci de baseball roșu cu galben, cu însemnele unor fabrici de scule și mașini-unelte. Tom continua să vorbească în torente, astfel că m-am lăsat prins în ce spunea și am uitat de Lucy. Nu știam în momentul acela (faptele au ieșit abia mai târziu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
până la temperatura ideală a camerei de copil. (Dar eu știu de mult că nu pot fi un tată cum trebuie; cel mai mult îmi plac copiii când dorm, asta aș putea să suport chiar și în camera unde lucrez, zugrăvită galben, cu muzica la volum slab, căldura-căldură, jucăriile suspendate deasupra patului zăngănind încet, mișcate de instalația de aer condiționat - doar să nu înceapă copilul să plângă, fiindcă atunci chiar n-aș fi știut ce să-i fac, aș fi fugit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la țară, ce Dumnezeu! Chiar așa. Oare Luke chiar nu știe absolut nimic despre viața la țară? Scoate bagajele din portbagaj, în timp ce eu mă apropii de un gard și mă uit cu mulțumire sufletească spre un câmp plin cu niște chestii galben‑maronii. Știți, cred că am o afinitate naturală cu peisajul rural. Am așa, o latură matern‑terestră, care s‑a dezvoltat în sufletul meu treptat, aproape fără să‑mi dau seama. De exemplu, zilele trecute m‑am trezit cumpărând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mi faci cunoștință cu el! zice Lucy. Încă nu l‑am văzut! — OK, spun și‑i surâd larg. Stai numai să‑l reperez! Iau o gură de șampanie, ridic privirea și o văd pe mama, în costumul ei de nuntă, galben‑verzui, îndreptându‑se spre mine. O, Dumnezeule. Până acum am reușit să îi evit complet și pe ea, și pe tata, în mare fugind de ei de fiecare dată când se apropiau de mine. E foarte urât din partea mea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Fata din Shanghai s-a impus ca actrița principală a trupei de operă din Yenan. E pe cale să cânte un solo intitulat „Povestea fetei de pescar”. Fata se pregătește într-un cort. Își înfășoară capul cu o eșarfă de un galben strălucitor. E în costum, o vestă roșie cu o fustă-pantalon verde. Ridică o vâslă imaginară, prefăcându-se că e într-o barcă, și își începe încălzirea, pășind într-un ritm de un pas înainte, unul înapoi și unul lateral. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înseamnă să nu respecți nici o modă. Port o uniformă decolorată gri și o curea. Când ies, toată lumea se întoarce spre mine și, deodată, bărbații încep să vorbească despre cer. Culoarea lui. Un pepene cu un strat de verde la exterior, galben la mijloc și roșu rozaliu în mijloc. E o tăcere bruscă. Mao încearcă să-și ascundă imensa bucurie. Îi zice miresei: Alune! Mireasa începe să-i servească pe oaspeți cu un coș de alune. Musafirii îl roagă pe mire să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Tiananmen este plină cu un milon și jumătate de studenți și muncitori. E un ocean de steaguri roșii. Tot Bulevardul Păcii celei Lungi e blocat de tineri din întreaga țară. Toată lumea poartă pe braț o banderolă cu scrisul caligrafic, în galben, al lui Mao Gărzile Roșii. Mulțimea se întinde pe mile întregi, de la Poarta Xin-hua la Clădirea Securității, de la Podul Apei Aurii la Poarta Imperială Principală. În urma veștii privind inspecția lui Mao, sute și mii de organizații studențești și-au schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
zece ani de trăit. Dar sunt dornic să mă lipsesc de acești zece ani, pentru a face dreptate acestei țări. * 5 octombrie 1976, dis-de-dimineață. Bate un vânt puternic, împrăștiind frunzele în aer. Peste noapte, verdele grădinii imperiale se transformă în galben. Trunchiurile dezgolite ale copacilor se înalță spre cer ca niște țepi. În Sala Portului Pescarilor, Doamna Mao Jiang Ching găzduiește o petrecere de adio. Lămpile din bronz în formă de torță luminează puternic sala. E trecut de miezul nopții. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pete de aramă pe gura pomilor de nuc și, apoi, cum te-nfășori și desfășori în valul frunzelor de plopi. Doamne, ce încântare! Frământările tale dulci și aromate îmi colorează sufletul și-ți simt iubirea fremătând în roșul merelor, în galbenul gutuilor și-al perelor. Același dor ne parfumează simțurile: dor de vise și culoare, frunze, flori și fructe, oameni și păsări, îngeri și demoni. Cu groază mă gândeam că urmele pașilor mei printre frunzele tale ruginite lasă pliuri adânci în
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
pentru că nu suporta sângele. I se tăiară picioarele. Se prăbuși. Încercă să se târască în patru labe, dar nu mai avea pic de putere. Ca prin ceață, întrezări albastrul unor minunați pantofi de lac, două catarame năstrușnice, niște picioare cambrate, galbenul unor ciorapi de mătase bine întinși până sub genunchi și, ceva mai sus, o coapsă fină, aristocratică, orgolios arcuită în față, cum nu mai văzuse el în viața lui. Înlemni. Julien îl privea de sus. Ieșise din cameră încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi rămas cu ea, nejefuită, nestricată. Cad abricoasele din abricoși ca plunghii - dar galbene, cum numai aici, la Camincea pot fi. Galbene și pistruiate. Când Doamna apucă trunchiul dintr-o parte și mama din cealaltă și-ncep amândouă să scuture, galbenul curge, se mută, de sus, din rotund, jos, În iarbă, pe Întins. Sunt atât de deși plumbii galbeni În iarba verde, Încât nici tălpile mele desculțe și, orice-ar zice: de copil, nu se pot strecura fără să-i strivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
două-trei și acelea pe Dunăre...), acceptând oarecum esențialitatea celui japonez, a celui elvețian deasemeni (cu condiția să-i dispară benzile laterale, roșii); a celui canadian. Tricolorul nostru românesc, dragul nostru tricolor Îmi pare, În continuare, greșit armonizat (albastru-galben-roșu - albastrul lângă galben dă o a patra culoare: verde, ceea ce e prea mult). Iar de când, În locul emblemei vechi - și aceea supraâncărcată, comuniștii au pus să fie zugrăvit (pe drapel!) un peisaj... Suntem singurii de pe lume (cu excepția africanilor - Însă nu toți...) care nu știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
poate ea, eventual, servi. Și totuși... Totuși... De parcă ar fi fost vorba de alte culori, altfel dispuse, tricolorul românesc din acea dupăamiază de plină-vară mi-a rămas adânc Încrustat și nu se va șterge (chiar dacă și el avea albastrul lângă galben...) Ciudat: n-am văzut (sau am uitat, iar mai târziu nimeni nu s-a ostenit să-mi povestească) dacă drapelul se afla pe un tanc, pe un afet de tun, Într-o căruță ori dacă-l ducea-purta un cavalerist. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și, normală; dacă era pe cal... Și mi-a mai rămas, Încremenit În fâlfâire, cu soarele În contrejour, ca Într-o fotografie - colorată: lemnul lăncii, alburiu; În vârf, un vultur, de aur vultural; apoi culorile pânzei - ei, da: albastrul, apoi galbenul, apoi roșul - dar altfele, numai ale mele. Toate aceste elemente - și numai cele de atunci - spun: AU VENIT AI NOȘTRI! AU VENIT ROMÂNII! Drapelul cu pânza Încremenită În unduire colorată rămâne tenace și pe celelalte imagini-icoană - și ele statice - uniformele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mamei lui cum e la războiul-sfânt, cum a dat el, de tatăl unui băiat olecuță mai mititel decât el, biet-soldățel - Îi văd Carpenului cizma dinspre mine, prăfuită, stropită mai Întunecat, de spumă de la barba-calului, iar sus, Încremenit, iată albastrul; iată galbenul. Roșul - dacă nu azi, atunci mâine. AU PLECAT ROMÂNII Însă mâine: grădina goală, curtea goală, casa goală. Satul și el, gol. Mă trezesc târziu și nu În grădină la noi, dau ocol școlii, grădinii nimeni. Încep să plâng, să urlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]