2,189 matches
-
și tipărit ”Manifestul Partidului Comunist” în 1892 și ”Dezvoltarea socialismului de la 139 utopie la știință” de Friederich Engels. Cele două lucrări ale lui Marx și Engels sunt interpretate în lumina materialismului dialectic, după apariția lor în spațiul românesc. Munca de gazetar s-a materializat în publicarea de articole de răspândire a ideilor marxismului. În multe gazete editate s-au observat idei ale anarhismului pe care Panait Mușoiu le-a etalat, mai ales în perioada marilor convulsii din societatea capitalistă. A fost
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
și social democrații români și cei din Rusia s-au stabilit relații încă de la sfârșitul secolului al - XIX- lea. Unii dinte cei care au activat în rândul social democrației românești precum Constantin Dobrogeanu Gherea, om de cultură critic literar și gazetar de prestigiu sau Cristian Rakovski, proveneau din spațiul rus, stabilindu-se în România în urma unor conjuncturi politice. Teroarea dezlănțuită de regimul țarist, după 1898, când s-a constituit Partidul Muncitoresc Social Democrat Rus, transformat în urma unor epurări din rândurile sale
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
cititorul bănățean în miezul evenimentelor culturale și sociale din Provincie. Vasile Barbu (Uzdin) - un om cât o instituție. El aduce Uzdinului nu numai faima, dar și funcția unui mic continent prin personalitatea sa vulcanică, multivalentă: Președintele Societății Literare Artistice "Tibiscus", gazetar, scriitor, poet, animator al tineretului, director de Cămin cultural, reprezentant al vieții culturale și sportului ... și enumerarea nu s-a sfârșit. Este plin de idei și inițiative contagioase căci pe lângă domnia sa cresc flori publicistice la Sărcia, Satu-Nou, se organizează festivaluri
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
mai harnic, ceea ce face uneori cât o moșie.”. În Răscoala, în timpul călătoriei spre Amara cu Grigore Iuga, acesta arată lui Titu, în stânga și-n dreapta, cât ține zarea, moșiile lor și ale vecinilor.Tânărul ardelean, recomandat “poet și viitor gazetar”, pune fiului moșierului Miron Iuga o întrebare fundamentală, pentru înțelegerea evenimentelor din carte: “-Mi-ai arătat atâtea moșii boierești, moșii peste moșii, mari și frumoase.Dar pământurile oamenilor unde sunt? Grigore Iuga tresări.Nu așteptase acum întrebarea, deși, pe când îi explica
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
, Tiberiu (pseudonim al lui Tiberiu Oprea; 21.I.1900, Tohanu Vechi, azi Zărnești, j. Brașov - 21.III.1975, București), prozator, dramaturg și gazetar. Urmează la Cluj liceul și doi ani Facultatea de Drept. Pretor la Prefectura județului Ciuc, notar la Prefectura județului Făgăraș (1921-1923), mai târziu devine șeful serviciului administrativ (1942-1943), apoi director general (1944-1948) al uzinelor Malaxa. A colaborat la „Adevărul literar
VORNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
și ziaristul Gh. C. Cantacuzino, funcția de prim-redactor i-a fost încredințată lui N. D. Xenopol. Din 1888 V.n. are doi redactori principali, dintre care unul, până prin 1894, este Barbu Delavrancea. Spre sfârșitul secolului ziarul va fi condus de gazetari profesioniști, iar din 1903 director va fi Ioan Nădejde, în redacție intrând Sofia Nădejde, Petre Locusteanu, mai târziu Constantin Banu, Grigore Tăușan ș.a. Un colaborator consecvent, chiar din 1885, a fost A.D. Xenopol, care scrie cronici literare (la Poezii de
VOINŢA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290632_a_291961]
-
publicist nu lipsit de aptitudini scriitoricești. A semnat în „Pruncul român”, unde era și redactor, un articol intitulat Dezrobirea României, e prezent în „Curiosul”, „Pământeanul”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, precum și în „Propășirea”. La „Românul” se manifestă ca un gazetar prolific, dând, uneori număr de număr, articole privind chestiuni economice, financiare, comerciale, foiletoane, comentarii satirice, „fantasii” (Din suvenirea unei pietre, O fantasie de figuri ș.a.), versuri, șarade, enigme, logogrife, iscălite fie cu inițiala W., fie Iernescu (sau E. Ernescu), fie
WINTERHALDER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290678_a_292007]
-
ZAHARIA, Romulus (15.II.1930, Chișinău - 28.VI.2006, Făget), gazetar și prozator. Este fiul Mariei (n. Caratașu) și al lui Gheorghe Zaharia, funcționar. Urmează la Iași Școala „Costache Negri” și intră în gimnaziu la Liceul Național. Refugiat împreună cu familia în 1943, își continuă învățătura la Liceul de Stat din Petroșani
ZAHARIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
, Iosif (31.III.1841, Holod, j. Bihor - 8.IX.1907, Oradea), gazetar, poet, prozator, dramaturg și traducător. Este al cincilea copil al Victoriei (n. Irinyi) și al lui Nicolae Vulcan, preot unit. Crește într-o familie cu tradiții cărturărești, între înaintași aflându-se și episcopul Samuil Vulcan. Urmează școala primară la Leta
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
strângerea de fonduri și de partea administrativă a acțiunilor societății, cu timpul pierde contactul cu aspecte importante ale mișcării teatrale, precum promovarea unui repertoriu original de valoare și formarea actorilor profesioniști, încât după 1900 e nevoit să lase conducerea altora. Gazetar și animator cultural de prestigiu - membru corespondent al Academiei Române în 1879, titular în 1891, cu un discurs de recepție despre Dimitrie Țichindeal, și președinte al Secției literare în 1904, la propunerea lui Titu Maiorescu -, V. era și un autor prodigios
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
nu și elaborată romanesc, se reiau aceeași tipologie din nuvele, aceleași opoziții morale simpliste, personaje artificiale, dialoguri articulate nu o dată fals, dar mai cu seamă se face simțit un accentuat apetit pentru epicul senzațional. Poate că, în interpretarea dată de gazetar, acest gen de literatură - romanul popular - nici nu își propunea altceva decât o „conversare” pe teme morale cu „cetitorii” și „cetitoarele” care căutau o compensație în ficțiune. De o circulație incomparabil mai mare s-au bucurat piesele lui V., foarte
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
dar și cauzate de câteva accidente nefericite (incendii repetate la tipografie și depozite), o aduce în situația de a nu mai ieși regulat și de a-și sista apariția în momentul intrării țării în război. Atmosfera de ostilitate deschisă față de gazetarii „colaboraționiști”, instalată după încetarea conflagrației mondiale, a făcut ca la începutul anului 1919 să planeze îndoieli asupra oportunității reapariției V.r. Inițial s-a optat pentru un bimensual care, expurgat de orice ideologie, să o continue, sub un titlu nou
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
se întâmplă la noi. În Istanbulul anilor 2000, intelectualii se întâlnesc într-o cafenea care se numește în mod misterios Cafe Kundera. Sunt prezente acolo personaje fără nume, dar cu ocupații bine stabilite: Caricaturistul Alcoolic, Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste, Gazetarul Homosexual Ascuns, Poetul Extrem de Netalentat. Vorbesc cam despre ce se vorbește și la noi, Est și Vest, istorie și prezent, adevăr artistic și crez personal versus slujbe bănoase. Comentariul unui blogger e absolut exact: „Haideți, oameni buni, nu e nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
iar alții, puțini dintr-o prea bună, excepțională „adaptare” la acele „perioade” psiho-fizice ale tinereții sau copilăriei, pubertate și adolescență. Când au sclipit, au „performat”, uimind, uneori chiar stupefiindu-i pe adulții din preajmă, părinți, educatori, dar și pe alții, gazetari de exemplu, În goana după „senzațional”. Forme mimetice de care se Îndrăgostesc unii pedagogi, maimuțăreala, uneori extrem de iscusită, abilă, inventivă, a valorilor lumii adulte, a problemelor ei, a creației chiar. (Nu vorbim aici, bineînțeles, de acele zone În care precocitatea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
are urmări grave și azi, la aproape două decenii de la izgonirea lor de la putere - mă refer la receptarea valorilor culturale și artistice produse după război și la Înțelegerea marilor personalități care ne-au fost contemporane. Nu numai că un oarecare gazetar, curtat de toată lumea, frustrat, probabil, deoarece se Încearcă și el În câmpul prozei, propune cu insolență arderea operei lui Nichita Stănescu, pur și simplu - doar naziștii, În frunte cu Goebbels, prietenul lui Hitler, mai aveau reflexul de a arde valorile
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Înflorire și dezvoltare! Chiar și În Rusia absolutisă și reacționar-feudală, proza și gândirea secolului XIX a cunoscut culmi greu de egalat În viitor!... Evident, reacția am simțit-o curând după enunțarea acestui „paradox”, emis, e drept, pentru urechi avizate: un gazetar de la Adevărul, celebru și invitat și azi peste tot - care, printre altele, și-a Însușit iute ideea nazistă a distrugerii „artei putrede, nesemnificative”, propunându-ne să ardem cărțile de poezie ale celui mai mare poet român de după al doilea război
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aceea, având un destin asemănător, adică foarte vitreg). Laitmotivul acestei publicistici îl constituie adevărul ca emblemă a patriotismului. Atât Bolintineanu cât și Eminescu resping mutilarea ființei prin dogmatismul agresiv al intereselor personale și de grup: Vom spune adevărul se îndârjește gazetarul -, vom anunța prăpastia către care țara merge fatalmente, destrucțiunea societății ce a început, și dacă vom fi ascultați și nu se vor lua măsuri de îndreptare, dacă guvern și guvernanții vor stărui pe calea de pieire, ei bine! peară o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pieire, ei bine! peară o societate care nu voiește să trăiască! Noi cel puțin, ne-am făcut datoria de jurnaliști". Cum se vede, cele de mai sus și ce vor urma se instituie și ca un scurt tratat pentru uzul gazetarilor. Ziarele liberale îl acuză pe Bolintineanu de "reacționarism", punând starea de lucruri, evident dezastruoasă, pe seama guvernării trecute, a lui Cuza. Dar altele sunt cauzele năpastei dezvăluite de publicistul nostru (cum va proceda și Eminescu). Cea fundamentală este sistemul. Apoi, schimbările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
propus de V. Nemoianu, în locul celui eminescian, este, trebuia să fie un filosof "complet" anume... Mihai Șora! Blaga, Mircea Florian, C. Rădulescu-Motru nu pot fi recuperați decât citindu-i prin grila Șora! Cam aceleași "idei" vehiculează și ceilalți defăimători ai gazetarului Eminescu, campanie de fapt concertată împotriva modelului cultural național. Cartea lui Theodor Codreanu nu este o simplă răfuială cu detractorii lui Eminescu. ci o nouă, pertinentă și energică demonstrație a tezei din Eminescu Dialectica stilului: modernitatea poetului despre "deconstrucția conceptului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de N. Georgescu (1994), și Misterul morții lui Eminescu, de Ovidiu Vuia (1996), în jurul cărora s-au purtat discuții controversate, căci autorii lor avansează, cu argumente demne de toată atenția, ideea unui asasinat moral, în primul rând, asupra marelui scriitor (gazetar). Iată că o nouă carte, datorată unui alt reputat eminescolog, Theodor Codreanu Dubla sacrificare a lui Eminescu (Editura Macarie, Târgoviște, 1997) vine acum să adaoge acestor depoziții, o autentică... pledoarie la bară în favoarea cauzei lui Eminescu, încercând o interpretare critică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un stat puternic național. Primul studiu, din cele două ce alcătuiesc sumarul volumului, intitulat De la moartea civică la moartea fizică, nu își propune să aducă prea multe elemente noi privitoare la momentul declanșării crizei celei mari, din 1883, a poetului / gazetarului Eminescu, mergând însă la nuanțe și subtilități de interpretare a datelor concrete pe care cele două cărți ale lui N. Georgescu și O. Vuia, dar și ale altora, cum spuneam le avansează. Rezultă de aici un amplu discurs eseistic speculativ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
moral sau la asasinatul în sensul propriu al cuvântului?" Toată pledoaria ce urmează vine în susținerea primei ipoteze și demonstrația celei de a doua, prin legarea, într-o logică plauzibilă a elementelor și evenimentelor politice ale epocii în caruselul cărora gazetarul, omul de cultură Eminescu, era implicat profund, atât de profund încât angajarea sa (și nu singulară), disturba, dejuca manevre politice de interes național ale guvernanților. Theodor Codreanu sintetizează rezultatele cele mai recente în privința reconsiderării diagnosticului referitor la boala lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Soveja și publică faimoasa biografie Titu Maiorescu, cu un portret din tinerețe, Ed. Cartea românească, 1925, "biografie" scrisă de însuși... Titu Maiorescu! și reprezintă prețul pe care l-a încasat marele critic pentru livrarea în cămașa de forță a marelui ... gazetar M. Eminescu. Firește ca olimpianul "cu cap rece" nu uită conjunctura în care a fost repus în drepturi de către liberali și glosează impersonal pe aceeași pagină (79): "Față de atâta abnegare, cei ce vor scrie în viitor istoria acestei epoce se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și se înalță din adâncul și din puterea Limbii Materne. Totodată, criticul de la Huși admite ipoteza că Grigore Vieru nu s-a mulțumit doar cu ideea de a fi o personalitate rezistentă prin cultura limbii și a poeziei sau un gazetar și tribun incomod pentru regimurile care s-au perindat la putere, ci, mai mult, a căutat să restaureze tezaurul arhaic al poporului său, "scormonind" în folclor cele mai frumoase cântece și idei. De aici Mihai Cimpoi va identifica în poezia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tot mentorul junimist este principalul executor al conjurației anti-Eminescu, declanșată de o "gașcă feroce", cum formulează exegetul, în frunte cu P.P. Carp care, din motive politice, ceruse ca Eminescu să fie potolit! Oscilând între credință (pentru poet) și tăgadă (față de gazetarul indezirabil), Maiorescu dirijează din umbră, diabolic, această stupefiantă conspirație care va duce la "moartea civilă" a poetului, din 1883 până la moartea propriu-zisă în 1889. Eminescu e un geniu "impus" artificial, de "direcție nouă", zice Grama și, după el, epigonii. "Geniu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]