14,807 matches
-
mai termina. Cu pula sculată și curul supt încet, nici n-am nevoie de aer. Cu inima bătându-mi în urechi, rămân sub apă până când încep să-mi viermuiască steluțe luminoase prin fața ochilor. Stau cu picioarele întinse, pielea din dosul genunchilor frecându-se de beton. Degetele mari de la picioare încep să mi se-nvinețească, toate degetele au pielea încrețită de cât am stat sub apă. Și-apoi îi dau drumul. Încep să țâșnească cocoloașele mari și albe. Perlele. Atunci am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de circulație. Îți prinde părul lung sau curul, și te îneci. În fiecare an, o grămadă de lume o pățește. Majoritatea în Florida. Dar nu se vorbește despre asta. Nici măcar francezii nu vorbesc chiar despre TOATE LUCRURILE. Ridicându-mi un genunchi, reușind să-mi îndoi un picior sub mine, mă ridic pe jumătate când simt că mă trage ceva de cur. Îmi îndoi și celălalt picior sub mine și mă împing de fundul piscinei. Reușesc să mă eliberez, nu mai ating
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sunt nimica toată pe lângă faptul c-o so mierlești. La domnișoaracu... și rus să fii, într-o zi s-ar putea să ai nevoie de dinți în cur. Dacă n-ai, tre’... să te răsucești. Îți treci cotul pe sub un genunchi și tragi piciorul în sus până aproape de față. Și-ncepi să muști și să rupi cu dinții ce-ți iese din cur. Rămâi fără aer, și-o să rozi orice ca să ajungi să-ți tragi răsuflarea încă o dată. Nu-i genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un felinar stradal, retrasă în penumbră, așteaptă Baroneasa Degerătură. Prin ușa deschisă intră întâi mâna ei, o mână obișnuită, cu degetele îngălbenite de la țigară. Fără verighetă. Mâna așază o casetă de machiaj din plastic în vârful scărilor. Apoi apare un genunchi, o coapsă, umflătura sânilor. O talie prinsă într-o curea, un pardesiu. Și-apoi toată lumea își îndreaptă privirile aiurea. Ne uităm la ceas. Sau pe geam, la mașinile parcate și la distribuitoarele de ziare. La hidranți. Baroneasa Degerătură și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
gândurile... După încă o intersecție, după următorul centru comercial cu motel în franciză, după următorul fast-food, Mama Natură e așezată pe trotuar într-o perfectă poziție lotus, mâinile ei pictate cu vinișoare întunecate de henna i se odihnesc pe fiecare genunchi. La gât, un colier cu clopoței de templu scoate clinchete ușoare. Mama Natură aduce la bord o cutie de carton cu haine, în care sunt învelite sticluțe de uleiuri cleioase. Lumânări. Cutia miroase a ace de pin. Mirosul rășinii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a trebuit să fie un nemernic. Așezată pe marginea unui scaun îmbrăcat în catifea albastră, Miss America încuviința dând din căpșorul blond. Scuturându-și buclele. Înțelegea. Înțelegea. Apoi a spus: — Cheia? Și domnul Whittier i-a spus: — Nu. Avea pe genunchi o pungă argintie de plastic Mylar plină cu pui Marsala, și peste tot în jurul lui covorul albastru era peticit cu bucăți lipicioase de mucegai. Fiecare pată umedă ca o umbră cu brațele și picioarele întinse. Ca o nălucă mucezită. Luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu cât fața ta are mai multe proeminențe, spune spilcuitul, cu atât dă mai bine pe ecran. De-aia am eu cu mine fotografia de dinainte, spune ea. Aplecându-se în scaun, înclinându-se în față până când sânii îi ating genunchii, caută într-o geantă sport de pe podea. Spune: Asta e singura dovadă reală că nu sunt doar o blondă slăbănoagă. Scoate ceva de carton din geantă, ținând-o de margine cu două degete. E o fotografie, și blonda îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu degetele un punct de sub curea, a spus: — Au, ce doare... Privindu-l, rotind cablu tăiat, Bucătarul Asasin a spus: — Sper să fie cancer. Cu degetele încă în pantaloni, cufundat în pernele arabe, domnul Whittier se chircește cu capul între genunchi. Doamna Clark face un pas înainte, și zice: — Brandon? Și domnul Whittier alunecă pe podea, cu genunchii la piept, horcăind. Notăm cu toții în minte: „Brandon!”, pentru scena din film cu un actor celebru zvârcolindu-se în chinuri false pe covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Asasin a spus: — Sper să fie cancer. Cu degetele încă în pantaloni, cufundat în pernele arabe, domnul Whittier se chircește cu capul între genunchi. Doamna Clark face un pas înainte, și zice: — Brandon? Și domnul Whittier alunecă pe podea, cu genunchii la piept, horcăind. Notăm cu toții în minte: „Brandon!”, pentru scena din film cu un actor celebru zvârcolindu-se în chinuri false pe covorul oriental roșu cu albastru. Doamna Clark se lasă pe vine ca să ia punga de Mylar goală de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
zici, nu vrei să vii cu mine la banchetul de absolvire...? Și îngerițele roșesc. Chicotesc de bătrânelul ăsta amuzant și inofensiv. I se așează în poală, în scaunul cu rotile; coapsele lor musculoase, lucrate cu antrenorul personal, se lasă pe genunchii lui ascuțiți și osoși. Firește, într-o zi, una dintre femeile astea se va scăpa. Va spune sorei-șefe sau unui om de ordine ce minunat și tânăr spirit are domnul Whittier. Cât de plin de viață e încă. La care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o poveste foarte sinistră de-a fraților Grimm. Am purtat gulere de blană confecționate din animăluțe care se mușcau unele pe altele de cur. Vizoni și jderi și nevăstuici. Moarte, dar cu dinții bine înfipți. Aici, în salonul italian, în genunchi, ținându-i mâna însângerată și uitându-se în sus la nasul ei despicat, Sfântul Fără-Mațe i-a spus Mamei Natură: — Poți să te prefaci că mă iubești pentru tot restul vieții? Și, în genunchi, a strecurat inelul cu diamant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înfipți. Aici, în salonul italian, în genunchi, ținându-i mâna însângerată și uitându-se în sus la nasul ei despicat, Sfântul Fără-Mațe i-a spus Mamei Natură: — Poți să te prefaci că mă iubești pentru tot restul vieții? Și, în genunchi, a strecurat inelul cu diamant de trei carate, inelul roșu și lipicios pe care-l retezase cu tot cu deget de pe mâna lui Lady Zdreanță, Sfântul a strecurat rămășițele scânteietoare ale lordului Zdreanță pe degetul pictat cu henna roșie al Mamei Natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
gura cu apă oxigenată. Procedura standard de igienă. O altă prevedere locală. Directoarea Sedomnulak își așează palmele în mijlocul pieptului lui Betty. Pe stern. Cineva îngenunchează ca s-o prindă de nas. Directoarea apasă pieptul de plastic. Și tipul aflat în genunchi, cu buzele lipite de buzele de cauciuc ale lui Betty, începe să tușească. Se lasă pe spate, pe călcâie, tușind. Apoi scuipă. Pleosc, o flegmă acolo pe linoleumul din cabinet. Tipul își șterge gura cu dosul mâinii și zice: — Mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fost futută de cineva. Fiecare zvăpăiat, fiecare domnișoarac de copil în salopetă, cu o praștie în buzunarul de la spate, Cora îi întâlnește doar fiindcă au fost obligați s-o sugă. Fiecare zâmbet cu strungăreață e doar o mască aici. Fiecare genunchi înverzit de iarbă e un indiciu. Fiecare vânătaie, un reper. Pentru fiecare semn cu ochiul, chițăit sau chicotit, există câte-o căsuță de bifat în formularul de primire a victimelor. E îndatorirea ei să supravegheze traseul formularelor de interviu. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Cora. A spus: Nu prea ai de unde alege. Piciorul era din cauciuc roz, cu unghii transparente, tari. Pielea era moale, fără nici un pistrui, aluniță sau vinișoară. Detectivul a prins piciorul de încheietură și l-a ridicat, dând la iveală un genunchi trandafiriu și catifelat. Apoi o coapsă trandafirie. Apoi a urmat o ploaie de boabe albe de polistiren. Bulele de plastic au pocnit, fâșiile au căzut. Și o fetiță trandafirie, goală pușcă, atârna din pumnul detectivului ridicat înspre tavan. Părul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a capului. Gura căscată într-o uimire mută îi arăta dinții albi, mici cât niște perle, și cerul gurii roz și neted. O fetiță la vârsta vânătorilor de Paști după ouăle de ciocolată, a primei împărtășanii și a statului pe genunchii lui Moș Crăciun. Cum o gleznă era prinsă în strânsoarea detectivului, celălalt picior atârna, îndoit din genunchi. Între picioare, desfăcut acolo, nu doar corect anatomic, ci și... perfect era vaginul trandafiriu al fetei. Cu labiile mai întunecate, curbate înăuntru. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cerul gurii roz și neted. O fetiță la vârsta vânătorilor de Paști după ouăle de ciocolată, a primei împărtășanii și a statului pe genunchii lui Moș Crăciun. Cum o gleznă era prinsă în strânsoarea detectivului, celălalt picior atârna, îndoit din genunchi. Între picioare, desfăcut acolo, nu doar corect anatomic, ci și... perfect era vaginul trandafiriu al fetei. Cu labiile mai întunecate, curbate înăuntru. Încă în cutie, uitându-se în sus la fetiță, la ei toți, era un băiețel gol pușcă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
i-a spus directoarei că-i pare rău. S-a aplecat să-i dea băiatului părul de pe frunte și a spus că habar n-avusese. I-a încrucișat fetiței brațele peste sfârcurile trandafirii. Apoi i-a încrucișat și picioarele din genunchi. I-a pus băiatului mâinile desfăcute în poală. Păpușile zâmbeau acolo nemișcate. Amândouă aveau ochi de sticlă albaștri, păr blond. Dinți strălucitori de porțelan. — De ce-ți pare rău?, a întrebat directoarea. Pentru că irosise fondurile locale, a răspuns Cora. Cumpărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Chlamydia. SIDA. Așa că o ia pe Cora la întrebări: — Cu cine și-o trage bărbatu-meu în pauza de prânz? Ajunge să arunce o singură privire înspre Cora, cu freza ei dată cu șprei, cu perlele, ciorapii de nailon până la genunchi și costumele ei cu pantaloni, și nici o nevastă n-o să dea vina pe ea. Cora, cu șervețele vechi de hârtie dosite în mânecile cardiganului. Cora, având pe birou o farfurie cu bomboane decorative de zahăr ars în formă de fundițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
roșu și strivit într-o parte pe obraz de cât și l-a șters cu mâneca. Ochii ei exoftalmici, înecați în lacrimi și crestați de vinișoare roșii. Domnișoara Hapciu tușește și tot tușește cu limba pe-afară, cu mâinile pe genunchi, îndoită de șale. Uneori, Pețitorul apucă strâns picioarele scaunelor, marginile tăbliilor de marmură cu vinișoare ale meselor aurite, ca să mențină scara fixă. Uneori, Conteza Clarviziune se ridică în vârful picioarelor și înalță cu ambele mâini coada unei mături prăfuite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
buclucașe. O singură lovitură și Bica se întoarse la treburile ei. Luana rămase agățată de gard, cu ochii în lacrimi. Durerea era cumplită. Nu mai fusese niciodată bătută. Coborî înfrântă și se încuie în camera ei. Așezată pe covor, cu genunchii la gură, plânse în voie până când se întoarse mama acasă. În momentul în care aceasta o luă în brațe și-o copleși cu mângâieri, fetița constată, uimită, că nu simțea nici un resentiment față de femeia care o lovise. Dimpotrivă. O admira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dorea o felie de pâine. Cana ei cu ceai rămânea, mereu, plină pe jumătate. Nu avea timp de pierdut cu lucruri mărunte, lipsite de importanță. Nu reușea să înțeleagă cum puteau să stea verii ei la masă cu șervetele pe genunchi, ținând coatele regulamentar pe lângă corp și să soarbă, agale și cu talent, din cănița cu lapte. Puf! Lapte! Ce oroare! Se întreba, cu naivitatea vârstei, de ce aceștia se purtau altfel decât ea când, de fapt, erau rodul aceleiași semințe. Văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nuanța pantofului. După o astfel de călătorie, doamna Leon se întorcea acasă elegantă ca o vedetă de cinema. Își amintea de o asemenea zi când mama intrase pe poartă îmbrăcată într-o haină de piele neagră, la o palmă deasupra genunchiului, garnisită la guler și manșete cu blăniță albă. Părul ei lung și negru se încâlcise în puful moale al blănii și fetița se emoționase la gândul că această frumusețe îi dăduse viață. În ce-o privea pe Luana, nici un sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcut bucuroasă cale întoarsă, dar asta însemna recunoașterea înfrângerii. Continuă urcușul spunându-și, mereu, în gând: Nu e nimeni aici în afară de mine. E o prostie să-mi fie frică. Nu există vrăjitoare". Ajunsă sus pe buza podului, se chirci cu genunchii la gură și așteptă nemișcată să vină Dan s-o caute. Vezi să nu! Băiatul o ghici pe Ema, îl găsi pe Doru ascuns în cireș și după încă alte minute de zbucium îl dibui pe Silviu pitit în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o închipuie pe Baba-Cloanța stând ascunsă în spatele ei, pândind-o dintr-un ungher numai de ea știut. Îi simțea, parcă, ochii înfipți, ca un cuțit, în spate și o fracțiune de secundă avu senzația că-i aude respirația. Își strânse genunchii din ce în ce mai tare și-l blestemă pe Dan pentru nepriceperea de care dădea dovadă. Sesiză, deodată, un chițcăit și abia atunci realiză că, în afară de vrăjitoarea cea rea, mai exista un pericol, mult mai real și mai palpabil decât primul: șobolanii. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]