4,128 matches
-
copacul, eu, tu, frunza-i blândă podoabă dăruindu-mi viață în fiecare dimineață foșnești mirabilă osândă ți-e cântul susur, vântul leagăn și trupul ți-e potir de rouă clădindu-se din seva nouă, umbrar pe lăstărișul geamăn mi-e gerul aspră silnicie pierdută-n crudul primăverii mă răcorești în toiul verii și dărui toamnei rodnicie copac și frunză, dar ceresc etern prilej de bucurie împreunați în veșnicie și-n cel mai simplu “te iubesc!” *** Pictura: "Dor de verde" - Petras Lukosius
COPACUL, EU, TU, FRUNZA-I BLÂNDĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353259_a_354588]
-
să scriu această carte,/ până la urmă,/ ca pe o altă naștere, după moarte,/ scârbită de turmă./ După atâta noapte si frig,/ mai găsesc, iată,/ forță/ să strig,/ să urlu mai tare ca lupii/ orbiți de o torță/ în beznă,/ în gerul năpraznic,/ în haită veniți,/ hămesiți,/ la parastas/ si la praznic./ En garde, seniori!” (Poezia „Capitulare”) Poezia dedicată de autoare prietenului nostru, scriitorului Nicolae Băciuț, are un iz testamentar, poeta întrezărind prin poezie modul său de a fi și de a
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
Iar dragostea coboară să se scalde, Că și-a găsit în ei nemărginirea. ALBASTRU Mai sus decât abisurile mării, Mai jos decât tăriile din ceruri, Acolo regăsim în mii de feluri Nemărginirea vie a-ntrupării. Și în banchizele ce cresc din geruri, Din valuri răscolite-n spuma sării, Ce se aleargă până-n dunga zării, Spre luminoase și înalte țeluri. Ne căutăm pe drumuri ratăcite, Știm și cărarea care să ne scape, Dar sufletele noastre, chinuite, Plutesc pe nori, mai zboară peste ape
CURCUBEU de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352593_a_353922]
-
când Esop în fabula Tânărul și rândunica în care un flăcau sărac văzând apariția unei rândunici a crezut că a apărut primăvara, deci nu mai va avea nevoie de haina groasă, așa că o vinde, însă a doua zi cade un ger naprasnic înghetând de frig atât el cât și rândunica. De atunci a rămas și proverbul: ”Cu o rândunică nu se face primăvară”, expresie care uneori în folclorul românesc devine: „Cu o floare nu se face primăvară”. Această expresia este preluată
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
spăl mâinile murdare de sânge căci la izvoarele styxului spală mama și plânge cristosul coboară la mine-n celulă urlu de frică noaptea pe lună umblând prin zăpadă ucis în bătăi aici moartea e soră cu noi vântul lingău și gerul mă -ngheață ochiul nebuniei încă-mi mai joacă în față văd printre gene toporul cu care-am ucis nu știu de-i aeve sau vis mă-nchin să mă ierte la stâlpul sfintei scripturi toți ochii din lume sunt ochi
ROSCOLNIKOV ÎN SIBERIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352626_a_353955]
-
voie chiar la umbră printre vie, și-a rămas pe fata urma borului de pălărie. Dacă tine-asa căldură multa-ntr-una, fără nor, ne vom pigmenta cu toții că cei de la Ecuator. Din torida noastră vară, sărim direct în beteala și în ger. Unde e climă temperat-continentala? Avem două anotimpuri așa e în toată țara, nu-i toamnă, nu-i primăvară, e doar iarnă și-i doar vară. Referință Bibliografica: Căldură mare... / Anișoara Gurău : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2011, Anul VI
CALDURA MARE... de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352638_a_353967]
-
tot restul vieții. Alături de alte valori ale culturii românești, precum Petre Țuțea, Tudor Popescu sau Petre Pandrea, părintele a împărțit caznele și umilințele copleșitoare ale închisorii: lipsa de aer și căldura sufocantă, lipsa totală de igienă, perchezițiile, dezbrăcați afară, în ger, lanțurile grele de la picioare și mâini, foamea. Chiar Părintele numește aceste chinuri: „Pe mulți din care veneau la închisoare îi introduceau acolo, la intrare, pe hărdăul ăla cu mizerie. Și-i țineau acolo și când dispărea unul dintre ăștia, atunci
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
spinare. Am aruncat o piatră-n limpezi lacuri Și unde văluresc în cercuri mii, Rotiri mărindu-se în larguri, Stârnesc furtuni fără a ști. El mâinile-și înalță către ceruri Și-n taină cere ajutor, Nestrămutat, de-i cald sau geruri, În Domnul caută izvor Un Iov îndurerat de cuvinte, În drumul lui spre cele sfinte, Genunchii își îndoaie-n rugăciune, Fruntea-și pleacă, sfiiciune. Înalturile-i văd trudirea, Gândul bun și primenirea. Îngerii îl ocrotesc, Lângă el încet pășesc. Domnul
STRIGA-MA de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353598_a_354927]
-
lampa s-o stinge Tot ce ce se-ntâmplă n-o să divulg. Așază-ți suflarea caldă sub tâmplă, Mirosul risipește-l în așternut, Nerăbdător o s-aflu ce se-ntâmplă Cu câtă iubire m-ai întreținut. Sunt zile de iarnă de ger și de vânt, Mantaua zăpezii s-așterne-n vise, Rămâi lângă mine să-mbrac în cuvânt Toate poemele ce n-au fost scrise. Bate la geam un ram tânăr de măr, Lipită de trup cu pielea fierbinte Îmi pui șoapte cu gura
IUBITO, de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353680_a_355009]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > GÂND DE PRIMĂVARĂ Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1152 din 25 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Dup-atâta ger și nea, Mă gândeam așa,-ntr-o doară, Oare ce s-ar întâmpla, Dacă n-ar fi primăvară?!... Despre toamne nu vorbesc, Nici de haine, ce-s mai grele, Căci, o zi nu-ntineresc, De-aș tăia juma' din ele, Însă
GÂND DE PRIMĂVARĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353739_a_355068]
-
sincronizau astfel mișcările, încât păreau că zboară, păreau cocori în zbor planat. Cămășile și ițarii le erau albe ca zăpada și se păstrau așa până la dezlegarea Călușului. Care era secretul straielor? Erau țesute și cusute de fecioare, apoi înălbite la ger. Traseul călușarilor era stabilit dinainte. Și, în fiecare localitate, călușarii primeau câte un costum nou-nouț, alb ca neaua. Nimeni însă nu știa cu ce se hrăneau, dar aveau atâta energie, încât timp de câteva zile nu le stăteau picioarele. Iar
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII-CĂLUŞARII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354091_a_355420]
-
Și zdrențuiesc seninul pe coline. Cu un surâs prăpăstii îmblânzesc Și-mi leg de vântul stărilor o clipă Care-nspre cerul tău mă va purta Să-ți fiu aripă, să îmi fi aripă În zborul către soare... Vor conta Nuanțele de ger din ochii serii Dar nu-ntr-atât cât să iernăm stingheri Pe câte-un val din mările tăcerii. Ne va aduce timpul mângâieri Și-n fiece răscruce norocoasă Ne va-nflori-n priviri un curcubeu Pentru-acel vis eu îți voi
AICI, ACOLO, ORIUNDE, ORICÂND... de AURA POPA în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354117_a_355446]
-
o recreație cântă gâzele în nuntirea lor celestă printre florile albe ale văzduhului deschis vederii până peste hăul lui dumnezeu minunile se transformă în povești frumoase cu mirese îmbrăcate în alb ucise de săgeata lui eros întors din luptele cu gerurile iernii are harfa spartă și tolba cu săgețile otrăvite înfipte în inimile crude ale fecioarelor care visează numai zburători cu aripi de îngeri ce se culcă noaptea cu ele lăsându-le năuce și pline de vise precum odinioară în misterele
POEMUL LUI NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354121_a_355450]
-
amirosind neostoite asprele mâini rupi maică pâinea, ulcica o umpli și țeși din iubire o pânză de in ce fulgere albe luminară pământul ? soldații de plumb ce spun ? nu mai vin ? s-ascunde noaptea-n ciute și e senin și ger neliniștea din cerbi colindă lerui-ler ... Referință Bibliografică: Colind târziu... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 235, Anul I, 23 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
COLIND TÂRZIU... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354192_a_355521]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > ACONCAGUĂ-MPLINIRE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului Te știu în frământarea dintre ceruri! Acolo răsăritul te răsfață, Ca o iubită ce-și așterne peste geruri Sărutul și căldura ...tu, mă-nvață! S-aștept din jocul păcătos de iele, În palmele-mi să-ți odihnești ca ieri Neliniști plămădite printre stele. Odată-ai să le-atingi și o să zbieri Ecoul de durere, ca un șarpe, Încolăcindu
ACONCAGUĂ-MPLINIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354204_a_355533]
-
pentru alții... cuiul bont răsucit în rană vie, trup și inimă pustie, că de boli e plin săracul leacul l-a primit bogatul. Sărăcie blestemată te trimit să stai la poartă unde-s lacăte de fier să mori schingiuit de ger. Cum mor pruncii fără lemne degerați la mâini, cu semne, Du-te unde nu-s copii, Du-te-n iad sau pe pustii. Suntem săraci cu duhul Ana Podaru Suntem săraci cu duhul și vom muri săraci, Iertați-mi îndrăzneala
BLESTEMATA SĂRĂCIE de ANA PODARU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354240_a_355569]
-
obrintit. E roșu, umflat și-l doare. Rău tare îl mai doare... Dar, și mai tare îl dor rănile. Tot de la piciorul cu tijă. L-au ros încălțările. Să se spele, nu a prea avut unde, iar de când a venit gerul... laba piciorului, e carne vie cu puroi. Pute a hoit. A mort. Nicușor a avut noroc: n-a apucat să se împută... El, pute deja. Până mai ieri-alaltăieri, mai mergea cu tramvaiul să se încălzească... Acum, îl dau oamenii jos
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
se încălzească... Acum, îl dau oamenii jos și-l rușinează. Îi zic cum le vine la gură: împuțit, aurolac, bețiv nenorocit...Coboară. N-au dreptate! Nu-i bețiv, nici aurolac. Au dreptate! Este nenorocit, împuțit... Au dreptate: pute...Coboară și gerul il înhață-n colți de gheață. Viscolește. Iarna este-n dreptul ei divin! E timpul ei. E la locul ei. El, Dănuț nu-i la locul lui. Acasă, ai lui îl cred mort. Nu știu de el de aproape un
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
să știu că ați scris despre mine dacă nu mi-ați spus niciodată?... - Cum o să vă uit?! schimb eu subiectul. Noi am trăit împreună lucruri care nu se pot uita. Vă amintiți cum vă așteptam în frig, în ploaie, în ger apoi, duminică de duminică, la capătul tramvaiului 4, ca să o vizităm împreună pe Doamna Comloșan?! Doamna Comloșan suferea de un cancer osos. Își acceptase cu demnitate boala, se pregătea psihic să facă față următoarei etape dintr-o suferință cu un
DE IERI... de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347212_a_348541]
-
de care chiar nu avea nevoie. Strada..., bloc... - Da, doamnă, nu am uitat unde mergeți, a întrerupt‑o el imediat, destul de rece, privind‑o pentru o clipă prin oglinda retrovizoare. Amalia privea absentă prin geamul ușor aburit. Din nou era ger afară. Ca în ultimele patru‑cinci nopți. Pe străzile necurățate bine, zăpada scârțâia puternic și neregulat sub cauciucuri, mai cu seamă în zonele cu denivelări. „Sunt câțiva ani de când n‑am mai avut ierni așa bogate ca acuma. Anul ăsta
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
necurățate bine, zăpada scârțâia puternic și neregulat sub cauciucuri, mai cu seamă în zonele cu denivelări. „Sunt câțiva ani de când n‑am mai avut ierni așa bogate ca acuma. Anul ăsta, 2010, nu se va uita prea ușor. Zăpadă multă, ger, viscole, de toate avem. Scârțâie încălțămintea și cauciucurile precum a început și Puterea să scârțâie. Multe mai vorbesc oamenii la masă. Și par tare îngrijorați. Iar înjurăturile se țin lanț. Nu mai au teamă ca înainte. Îl înjură și pe
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
supraomenești să‑și păstreze cumpătul. Intenționat sau nu, s‑a clătinat când el și‑a retras mâinile. A prins‑o repede de un braț și cu celălalt pe după mijloc și a ajutat‑o să se târască încet până în camera în care gerul era parcă mai tăios decât afară. A aprins lumina și a împins‑o pe pat. Ea ținea ochii întredeschiși ușor, atât cât reușea să distingă obiectele și mai ales omul care a adus‑o acolo. Nu vorbea. Icnea greu din
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
o vacanță. Într-o lume-n care viața Se consumă-n disperare Fără pic de mângâiere, Înăsprindu-și pașii-n zori Tu mi-ai dat în lături ceața Cu-o plăcere uimitoare, Dăruindu-mi stropi de miere Printre viscole și geruri. Referință Bibliografică: O nouă dimineață / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 310, Anul I, 06 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniela Pătrașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
O NOUĂ DIMINEAŢĂ de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357103_a_358432]
-
în Spitalul Saint Jerome! Zâna țipă îngrozită: «Ce spui tu de Paul... grav, spital? Lasă, Dumnezeu e cu noi! Du-te îndată la Radu și plecați cu mașina la spital!» Am plecat valvârtej, ca un nebun, îmbrăcat sumar pe un ger și vânt siberian, cumplit, la Radu, cu care am pornit pe un traseu de 50 km, dificil din cauza zăpezii și a vântului puternic. Mă oboseau luminile mașinilor ce veneau din față și mă apăsau gândurile funeste... Am început să-l
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
am fost cu Radu la cimitir să depunem flori, să aprindem lumânările de veghe. Am găsit crucea de lemn scrisă de mine și sculptată de Radu smulsă din loc, luată de vânt. Am luat-o cu mine acasă pe un ger cumplit, să dorm lângă el până se va face timp prielnic. Și Paul, după o lună petrecută în pământul înghețat, se întoarce acasă, la căldură! Doamne.....! De la moartea lui, nu ne găsim liniștea și nici locul în societate. Nu ne
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]