2,818 matches
-
întîi și a doua sînt preluate forme de la alte pronume (de obicei personale), care primesc această valoare numai prin context sau și prin compunerea cu un element specific. Din punctul de vedere al originii și al structurii pronumelui reflexiv, limbile germanice realizează mai multe tipuri, între care unul este reprezentat de germană, suedeză și norvegiană, ce recurg la formele pronumelui personal cu funcție de obiect, avînd doar la persoana a treia o formă specială (germ. sich, sued. sig, norv. seg), încît, la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și a treia, primește desinența -s. În engleză, -self se atașează, la persoanele întîi și a doua, adjectivului pronominal posesiv (myself, yourself, ourselves), iar, la persoana a treia, pronumelui personal obiect (himself, herself, itself și themselves). În domeniul lexicului, limbile germanice pot fi disociate mai întîi într-o grupă extinsă cu o accentuată conservare a elementului originar germanic, pe de o parte, și limba engleză, foarte receptivă la împrumuturile latino-romanice, pe de altă parte. Engleza are și o mai redusă manifestare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
adjectivului pronominal posesiv (myself, yourself, ourselves), iar, la persoana a treia, pronumelui personal obiect (himself, herself, itself și themselves). În domeniul lexicului, limbile germanice pot fi disociate mai întîi într-o grupă extinsă cu o accentuată conservare a elementului originar germanic, pe de o parte, și limba engleză, foarte receptivă la împrumuturile latino-romanice, pe de altă parte. Engleza are și o mai redusă manifestare a creației prin derivare, fiind aproape lipsită de posibilitatea de a realiza diminutive, așa cum se constată, în cadrul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nuanțarea exprimării și, ca atare, atunci cînd topica este relativ liberă, ea poate fi valorificată stilistic. Din acest motiv, limbile analitice, care au o topică relativ fixă, au îngrădită posibilitatea de a realiza nuanțări stilistice prin schimbarea locului elementelor. În germanica comună, o limbă vorbită avînd o flexiune bagată, ordinea cuvintelor nu avea valoare gramaticală, în sensul că nici o funcție gramaticală nu era redată prin poziția cuvîntului, ceea ce însă nu presupune și lipsa totală a unei ordini a cuvintelor în structurile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu era redată prin poziția cuvîntului, ceea ce însă nu presupune și lipsa totală a unei ordini a cuvintelor în structurile sintagmatice, propoziționale și frazale. Această trăsătură a lipsei de gramaticalitate a topicii a fost transmisă limbilor care au derivat din germanică și, de aceea, traducînd Biblia în limba gotă, Wulfila a putut urma îndeaproape ordinea cuvintelor din greacă, limba în care era scris originalul. Caracteristica aspectului popular de a urma de obicei ordinea subiect verb-predicat complement este atestată și de faptul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aceea, traducînd Biblia în limba gotă, Wulfila a putut urma îndeaproape ordinea cuvintelor din greacă, limba în care era scris originalul. Caracteristica aspectului popular de a urma de obicei ordinea subiect verb-predicat complement este atestată și de faptul că limbile germanice, chiar cele care mențin sintetismul la un nivel apreciabil, precum germana literară, dar au pornit de la o bază dialectală, o urmează în linii generale. Cu atît mai mult, limbile preponderent analitice urmează această ordine, pe care însă au și gramaticalizat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
regăsesc în gramaticile latine și în opera clasicilor latini, redactată în limba selectată și normată de aceste gramatici. Pe de altă parte, faptul că există deseori un paralelism între tendințele manifestate în evoluția de la latină la limbile romanice și de la germanica comună la limbile germanice poate întemeia opinia că, de fapt, aceste tendințe existau deja în limbile bază, latina populară și germanica comună, numai că ele nu deveniseră preponderente și nu înlăturaseră situațiile ce reprezentau supremația sintetismului originar. În aceste condiții
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și în opera clasicilor latini, redactată în limba selectată și normată de aceste gramatici. Pe de altă parte, faptul că există deseori un paralelism între tendințele manifestate în evoluția de la latină la limbile romanice și de la germanica comună la limbile germanice poate întemeia opinia că, de fapt, aceste tendințe existau deja în limbile bază, latina populară și germanica comună, numai că ele nu deveniseră preponderente și nu înlăturaseră situațiile ce reprezentau supremația sintetismului originar. În aceste condiții, structura din propoziția latină
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
parte, faptul că există deseori un paralelism între tendințele manifestate în evoluția de la latină la limbile romanice și de la germanica comună la limbile germanice poate întemeia opinia că, de fapt, aceste tendințe existau deja în limbile bază, latina populară și germanica comună, numai că ele nu deveniseră preponderente și nu înlăturaseră situațiile ce reprezentau supremația sintetismului originar. În aceste condiții, structura din propoziția latină, care începea cu subiectul urmat de determinanții lui și sfîrșea cu verbul predicat precedat de determinanți, a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
română, în mod normal adjectivul posesiv este plasat după substantiv (tinerii noștri), dar dacă, din motive stilistice, este antepus, se și articulează, ca și cum ar fi pronume (ai noștri tineri). Tendințele privind gramaticalizarea topicii se pot constata și în cazul limbilor germanice, chiar în limbi care, pre-cum germana, nu au făcut salturi importante spre redarea analitică a categoriilor gramaticale, încît topica este și în aceste limbi relativ fixă, potrivit formulei subiect predicat -complement (direct). Locul al doilea pentru verbul-predicat rămîne și în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cazul acestei familii de limbi, atît determinanții de individualizare cît și cei calificativi sînt antepuși substantivului determinat și, de aceea, aceste limbi sînt considerate ca reali-zînd un alt tip în comparație cu limbile romanice, tipul cu determinare progresivă. Faptul că în limbile germanice scandinave articolul hotărît este enclitic, oferă cele mai evidente indicii că există diferențieri de la un idiom la altul în ceea ce privește urmarea acestei reguli. La aceasta se adaugă și alte situații, căci, în limba norvegiană, adjectivul posesiv stă în fața substantivului, dacă este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
exclusă: kung av Sverige "rege al Suediei"), este frecventă în norvegiană (i utkanten av Suceava "împrejurimile Sucevei"), este preferată în neerlandeză (unde se folosește prepoziția van, corespunzătoare lui von din germană și lui of din engleză), există în toate limbile germanice, încît în nici una dintre ele manifestarea regulii determinant determinat nu este absolută. Desigur, spre deosebire de limbile romanice, cele germanice au ca trăsătură această regulă, fiindcă se aplică în mod constant structurilor cu determinanți calificativi. Dar, dacă limbile germanice au această normă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
preferată în neerlandeză (unde se folosește prepoziția van, corespunzătoare lui von din germană și lui of din engleză), există în toate limbile germanice, încît în nici una dintre ele manifestarea regulii determinant determinat nu este absolută. Desigur, spre deosebire de limbile romanice, cele germanice au ca trăsătură această regulă, fiindcă se aplică în mod constant structurilor cu determinanți calificativi. Dar, dacă limbile germanice au această normă, manifestarea ei în cazul structurilor cu determinanți de individualizare nu este aceeași la toate limbile din familia germanică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în toate limbile germanice, încît în nici una dintre ele manifestarea regulii determinant determinat nu este absolută. Desigur, spre deosebire de limbile romanice, cele germanice au ca trăsătură această regulă, fiindcă se aplică în mod constant structurilor cu determinanți calificativi. Dar, dacă limbile germanice au această normă, manifestarea ei în cazul structurilor cu determinanți de individualizare nu este aceeași la toate limbile din familia germanică, ci diferențiat. Acest fenomen al deosebirilor în succesiunea unor structuri determinative se poate observa și din analiza numeralelor compuse
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germanice au ca trăsătură această regulă, fiindcă se aplică în mod constant structurilor cu determinanți calificativi. Dar, dacă limbile germanice au această normă, manifestarea ei în cazul structurilor cu determinanți de individualizare nu este aceeași la toate limbile din familia germanică, ci diferențiat. Acest fenomen al deosebirilor în succesiunea unor structuri determinative se poate observa și din analiza numeralelor compuse, alcătuite din zeci și unități (prin care se realizează determinări imediate). Astfel, dacă, în cazul unui număr cardinal, cifrele mari (milion
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
crescătoare, prin enunțarea unităților și apoi a zecilor. Așadar, dacă în română (sau în oricare altă limbă romanică) ordinea este descrescătoare, douăzeci și unu (zeci, unități), în germană ordinea este inversă, einundzwanzig (literal: "unu și două-zeci"). Aceeași structurare se întîlnește în limbile germanice vecine germanei: neer. éénentwiindig (één "unu", en "și", twintig [΄twintəx] "douăzeci"), dan. enogtyve [΄e:n(tü:və] (en + og + tyve). Limba norvegiană prezintă o situație duală, una care urmează acest model și alta realizată după modelul regresiv, enogtyve [΄e:n
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
douăzeci" și en [en:], ett [εt:] "unu", aceste două forme fiind numeralele pentru genul comun și pentru neutru. Modelul descendent în cazul numeralului compus din norvegiană, dar și importantul compartiment francez al adstratului, explică de ce engleza se depărtează de tipul germanic, căci numeralul în discuție are aici expresia twenty-one [΄twenti-wan], cu aceeași structură din nynorsk și din suedeză, iar nu pe cea din franceză care conține conjuncția "și" (vingt et un66), dar este similară aceleia din italiană (ventuno =venti + uno) și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
formei adjectivale de feminin (în franceză, de exemplu, m. heureux, f. heureuse, adv. heureusement). Dacă procedeul schimbării categoriei gramaticale prin topică face din română un tip aparte în familia romanică, procedeul se regăsește, însă nu cu aceeași frecvență, în limbile germanice. Limbile scandinave nu cunosc în principiu acest procedeu, dar au ceva foarte apropiat, căci adverbele care provin din adjective primesc desinența -t, adică aceeași desinență pe care o primesc cînd determină substantive neutre, în acest caz forma adverbului fiind omonimă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a formei, dar trebuie să urmeze după un verb, pentru care este determinant. Aceasta face posibil ca semnificația adjectivală "bun" și semnificația adverbială "bine" să fie reunite sub aceeași formă lingvistică goed [xu:t], la fel ca în alte limbi germanice, de altfel (cf. germ. gut). Ținînd cont că în neerlandeză adjectivul cu valoare de nume predicativ este invariabil (ca în germană și în engleză), există mai multe valori pe care le poate avea goed determinabile numai prin topică: 1) atribut
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
We treated him fairly. "L-am tratat frumos (cum se cuvine)". Individualizată în familia limbilor romanice prin procedeul adverbializării prin distribuție a adjectivelor calificative și a unor substantive considerate ca atribuind o calitate, limba română are corespondențe în cadrul familiei limbilor germanice, similitudinile cele mai multe fiind cu germana și cu neerlandeza. Creativitate lexicală și tipologie Pe lîngă faptul că au ca regulă ordinea determinant-de-terminat, limbile germanice, cu excepția englezei, sînt mai sintetice în raport cu cele romanice, iar limbile sintetice folosesc deseori cuvinte compuse sau derivate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
calificative și a unor substantive considerate ca atribuind o calitate, limba română are corespondențe în cadrul familiei limbilor germanice, similitudinile cele mai multe fiind cu germana și cu neerlandeza. Creativitate lexicală și tipologie Pe lîngă faptul că au ca regulă ordinea determinant-de-terminat, limbile germanice, cu excepția englezei, sînt mai sintetice în raport cu cele romanice, iar limbile sintetice folosesc deseori cuvinte compuse sau derivate care au corespondente sub forma unor perifraze în limbile analitice. Există, prin urmare, cîteva condiții care favorizează diferențierile dintre limbile romanice și cele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu excepția englezei, sînt mai sintetice în raport cu cele romanice, iar limbile sintetice folosesc deseori cuvinte compuse sau derivate care au corespondente sub forma unor perifraze în limbile analitice. Există, prin urmare, cîteva condiții care favorizează diferențierile dintre limbile romanice și cele germanice sub aspectul structurilor sintagmatice și al construcției lexicale, care conduc la situația că, spre deosebire de latină, limbile romanice au posibilități relativ reduse de a realiza cuvinte noi și de aceea trebuie să recurgă la împrumuturi, în vreme ce limbile germanice pot alcătui un
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
romanice și cele germanice sub aspectul structurilor sintagmatice și al construcției lexicale, care conduc la situația că, spre deosebire de latină, limbile romanice au posibilități relativ reduse de a realiza cuvinte noi și de aceea trebuie să recurgă la împrumuturi, în vreme ce limbile germanice pot alcătui un număr mare de cuvinte noi cu mijloace proprii (prin compunere și prin prefixare) și, de aceea, pot evita deseori împrumuturile sau le pot adăuga sinonime. Ca atare, limbile germanice au particularitatea de a recurge des la creația
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aceea trebuie să recurgă la împrumuturi, în vreme ce limbile germanice pot alcătui un număr mare de cuvinte noi cu mijloace proprii (prin compunere și prin prefixare) și, de aceea, pot evita deseori împrumuturile sau le pot adăuga sinonime. Ca atare, limbile germanice au particularitatea de a recurge des la creația internă, fără ca aceasta să presupună, cu excepția islandezei, excluderea împrumuturilor, încît o limbă foarte creativă pre-cum germana a receptat numeroase Fremdwörter ("cuvinte străine" = împrumuturi), preluate uneori din greacă sau din latină chiar cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
presupună, cu excepția islandezei, excluderea împrumuturilor, încît o limbă foarte creativă pre-cum germana a receptat numeroase Fremdwörter ("cuvinte străine" = împrumuturi), preluate uneori din greacă sau din latină chiar cu desinențele originare de plural. Fenomenul compunerii nu presupune însă întotdeauna în limbile germanice realizarea unor cuvinte care să redea idei noi, deoarece un compus precum das Geburtstagsgeschenk [ge΄burtstagsge΄(εnk] "cadou pentru ziua de naștere" din germană nu reprezintă decît unirea cuvintelor das Geschenk "cadoul", der Tag "ziua" și die Geburt "nașterea"; din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]