6,593 matches
-
buza inferioară, botul bont și pielea fălcilor căzută îl făceau să semene cu un bătrân general în retragere. Astfel de câini sunt folosiți la vânarea bourilor sălbatici. Aleargă pe lângă ei, le sar în cârcă, se prind puternic cu picioarele și ghearele de greabăn, înfigându-le colții ascuțiți în carotidă. Bourul mai aleargă în agonie câțiva kilometri cu buldogul înțepenit pe spinare, ca-ntr-o pașnică relație simbiotică, după care se prăvălește mort, fără să aibă habar cine și în ce fel
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ușurință! Ca să-mi bat joc de Ahmed, l-am pus tocmai pe dulap. A mieunat puțin, s-a învîrtit de câteva ori până la capetele dulapului și apoi, luîndu-și inima în dinți, s-a lungit pe una din părțile verticale, cu ghearele bine pregătite la cele două labe de dinainte, și dintr-un salt a fost pe covor. Ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat, a început să alerge și apoi a venit în brațele mele, ale criminalului, care, după ce-l pusese
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mișcarea Contelui de Amarante, când un regiment de infanterie se revoltă la ieșirea din Lisabona. La Vila-Franca, garnizoana încearcă o mișcare asemănătoare. Al doilea fiu al Regelui, Infantele Don Miguel, ia comanda trupelor, jurând că va "dezrobi pe Suveran din ghearele masoneriei". Don Joîo VI rezistă câtva timp, dar în cele din urmă făgăduiește să dea țării o "rînduială nouă". Făgăduială, însă, care n-a potolit curentul antirevoluționar. Astfel că, la 30 aprilie 1824, Infantele Don Miguel încearcă din nou o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
găsi ca întotdeauna ajutor și odihnă, numai s-o vrei. îndreaptă-ți privirea către imaginea asta sfântă și imploră iertarea păcatelor tale. O să vezi că, la fel ca întotdeauna, o să-ți facă bine. Dând frenetic din mâinile strânse ca niște gheare și din genunchii murdari, ce-i ieșeau prin țesătura destrămată a rasei, Inisius începu să se târască îndărăt prin praf, cu privirea îngrozită ațintită în sus, către chipul divin, nesfârșit de adânc, care îl fixa din icoană. — Nuuuuu! Nuuuuu! Mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de animal, ajunseră amândoi în apă. Băiatul se agăță imediat de trestii și fu pe loc cules de tovarășii săi, dar, în confuzia ce se crease, nimeni nu se mai gândi la Go-Bindan. Văzând-o cu degetele întinse ca niște gheare, azvârlită și răsucită în toate părțile de curent, auzindu-i țipetele de ajutor, Balamber simți un gol în inimă, o spaimă pe care nu o mai simțise niciodată; imediat dădu pinteni calului, în mijlocul vălmășagului de oameni, nemaivăzând altceva decât mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sprijinindu-și vârful săbiei în pământ și agățându-se de ea cu amândouă mâinile, încercă să se ridice, însă fiica lui Waldomar îi îndepărtă cu un picior arma. Balamber se prăbuși la picioarele ei. Mâinile i se strânseră ca niște gheare, zgâriind pământul, în timp ce puterile îl părăseau. Cu greu, învingând durerea, reuși să se ridice în genunchi. Frediana nu-l interesa câtuși de puțin, și nici ura sa. Nici măcar nu privea spre sabia ridicată, cu care ea se pregătea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iepuresc, nu i-ar fi permis să doarmă deloc. Alegerea culcușului se dovedi a fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și amplifica acest
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
buza inferioară, botul bont și pielea fălcilor căzută îl făceau să semene cu un bătrân general în retragere. Astfel de câini sunt folosiți la vânarea bourilor sălbatici. Aleargă pe lângă ei, le sar în cârcă, se prind puternic cu picioarele și ghearele de greabăn, înfigându-le colții ascuțiți în carotidă. Bourul mai aleargă în agonie câțiva kilometri cu buldogul înțepenit pe spinare, ca-ntr-o pașnică relație simbiotică, după care se prăvălește mort, fără să aibă habar cine și în ce fel
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
joc savant cu propriile lui sentimente, ca într-o partidă de șah jucată cu el însuși. 21. Într-un album antropologic am văzut reconstituirea ipotetică a pitecantropului pe cale de a deveni om. Ieșită dintr-o peșteră, cu un silex în gheară, bestia în două picioare așteaptă, gravă, să-i cadă prada. Aceeași atenție crudă o are bărbatul când a pus ochii pe o femeie. Scena se poate observa într-un bal, într-o grădină publică, într-o sală de teatru. Când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nesfârșite prin parcul imens și neîngrijit al casei boierești, despărțit de drum printr-un gard de fier ruginit. Visai s-o smulgi din vâlvătaia unui incendiu (în generozitatea ta, casa incendiată era, firește, a ei!), visai s-o salvezi din ghearele unor bandiți, prin codri. Dar n-o iubeai ca pe fata de altădată. Nu-ți mai erau de ajuns glasul și privirile ei. Tu-i iubeai, fără să știi, și ceea ce era inferior în ea și ascundea bietul ei corp
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a dezlănțui un război european, numai spre a crea condiții favorabile victoriei lui supreme: supremei ei impudicități. Într-un album antropologic am văzut reconstituirea ipotetică a pitecantropului pe cale de a deveni om. Ieșită dintr-o peșteră cu un silex în gheară, bestia în două picioare așteaptă gravă, să-i cadă prada. Aceeași atenție crudă o are bărbatul când a pus ochii pe o femeie. Scena se poate observa într-un bal, într-o grădină publică, într-o sală de teatru. Când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
existenței, posedarea celuilalt - un gest extrem care limitează brutal atât posesorul cât și ființa posedată, relevîndu-le condiția: Într-un album antropologic am văzut reconstituirea ipotetică a pitecantropului pe cale de a deveni om. Ieșită dintr-o peșteră cu un silex în gheară, bestia în două picioare așteaptă, gravă, să-i cadă prada... Cruzimea asta tragică" etc. Erotismul direct, vizând reproducerea "speciei", a "materiei vii", exprimă, după Ibrăileanu, tragismul condiției umane prin mortificarea presupusă a partenerilor. Aceasta ar îi deci realitatea imediată a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se auzea răzbătând din ulcior. Iar balamalele ferestrelor și ușilor gemeau de durere. Treptele pe care coborau sau urcau pașii scoteau câte un oftat prelung, iar cuptorul pe care se odihnea trupul bătrânei se umpluse de răni. Moartea Își strecurase ghearele În fiecare crăpătură a podelei, În fiecare por, În fiecare scândură, În fiecare cui bătut În perete, În fiecare ac Înfipt În ghemotoc. Pereții casei se coșcoviră, În tavan apăruseră plăgi. Moliile roiau În dulapuri și viespile Își făcuseră cuib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
călcau Înfigându-și tocurile pe asfalt, nici nu voia să audă. „Buzele lor aduc cu funduri de maimuță, spunea. Să nu aud că te sulemenești...“ Babulea văzuse o pereche de babuini la circul ce-și instalase cortul la Rădăuți. Mâncau gheare de găină și se scuipau, luându-se la harță. Când Își ridicau coada, li se vedea fundul roșu ca un fier Încins. „Așa o să ajungem dacă ne boim“, conchise bătrâna, Îndepărtându-se cu scârbă de cortul unde alături de maimuțe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
extrem de Înapoiați, care trăiesc În ignoranță și Întuneric, mai cred În astfel de povești și că, În consecință, Anticristul nu există decât În mintea lor Înapoiată. „Vopsește-ți În continuare unghiile și ai să vezi cum ai să pici În gheara lui!“, bodogăni babulea, trântind ușa În urma ei. „Ia uite, mai adăugă ea, coborând pe scări, unde stătea mintea luminată... Trăiți Închiși În cuști și aveți pretenția că sunteți civilizați. Ce diferență există Între voi și maimuțicile ce stau de dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
palmă, continuă firul confesiunii: - Savanții noștri, spuse, apucând cu cealaltă cîteva resturi de scrumbie și aruncându-le motanului negru cu o pată albă pe ochiul drept ce i se cățăra mereu pe genunchi, răsfirându-și și Înfigându-și cu sagacitate ghearele ascuțite În pantalonii săi de doc, care prinseseră luciu de atâta purtat, au descoperit, până la urmă, după numeroase experiențe eșuate În laborator, că o anumită glandă, numită Spirtis aulicus, aflată sub lobul urechii stângi, Împinge sufletul către credință sau, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
stăruie În mine. Încerc să șterg din minte niște amintiri... Dar nu e simplu. Nu poți șterge totul cu buretele. Ștergi imaginile, dar rămân sunetele. Faci abstracție de sunete și năvălesc mirosurile. Ceva, pe undeva, tot rămâne. Un iz, o gheară ce te râcâie la suflet. Până și buretele cu care ștergi se Îmbină de sunete și vaiete și sânge. E ca un vârtej, ca un infern... - Nu puneți chiar totul la suflet și mai serviți un păhărel, ca să vă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nou pe genunchi. Ia-l de aici, Mașa. Nu-mi plac motanii. Seamănă cu diavolii și au un caracter pervers. - Visarion, se răsti Mașa la motan, lasă oaspetele În pace. Ia treci la locul tău pe canapea! Motanul Își desprinse ghearele din genunchii Extraterestrului și, mieunând mieros, se lipi de fusta Mașei. - Dacă ar fi după mine, aș spânzura toți motanii din lume de câte un bec și i-aș lăsa să atârne acolo până la Judecata de Apoi. Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
e pe aproape. Unii povesteau că ar fi văzut bulgării de pământ arat zvârcolindu-se sub nămeți și luând Înfățișarea funestelor păsări, alții ziceau că până și pietrele și rădăcinile plantelor și ale arbuștilor s-au transformat În ciocuri și gheare, ce se ridicau, iată, acum În aer, plutind amenințător deasupra caselor și creștetelor Înspăimântate ale oamenilor. Alții, furați de negre presimțiri, asemuiau stolurile de ciori, ce se Învolburau pe cer, cu pașii Necuratului ce, Încetul cu Încetul, avea să potopească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Împodobiți cu catarame strălucitoare și pinteni de alamă ce zdrăngăneau la fiecare mișcare a sa. Pantofii contrastau cu pantalonii negri, călcați la dungă, și cu ciorapii de mătase roșii, pe care se vedea Încrustată o diademă reprezentând un vultur cu ghearele Înfipte În spinarea unui miel. „La ce i-o fi trebuit să poarte pinteni, nu-mi dau seama, gândi Mașa, nu l-am văzut să fi venit călare pe ceva...“ - Da, poate e nevoie și de-un țap... Ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
semnătura Mașei fu cuprinsă de o flăcăruie albastră, care degaj un fum Înecăcios. - Știu eu? răspunse Mașa, privind cum literele ce-i alcătuiau numele se transformă În cifre fumegânde. - Prostii. Superstiții... - Ce-ați presărat acolo? Întrebă gazda, simțind cum aceeași gheară a Îndoielii i se Înfige-n piept. - Păi, ce să presar, făcu cu ochiul musafirul, cenușă, ce altceva?! - Cenușă? - Asta ca să se usuce mai repede Înscrisul, răspunse Extratrestrul, dornic s-o liniștească. - Ce fel de cenușă? continuă să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acel șanț. Nu era nici un merit special În asta, nu era nici o vrăjitorie. Doar sufocarea de care scăpase. Iar dacă războiul ar mai fi durat câteva luni, ar fi murit ca toți ceilalți. Nici un evreu nu ar fi scăpat din ghearele morții. Dar așa cum stăteau lucrurile, Își păstrase conștiința, deșertăciunea, realitatea ființei - se trezea, trăgea În piept și răsufla gazele pământului, Își bea cafeaua, Își consuma partea lui de bunuri, Își mânca chifla de la Zabar, Își dădea anumite aere - toți oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fusese mult mai puternică decât el. În umbletul legănat de mafiot se găseau aere de dezînfrânare În afara legii. Însă micuța Hilda cu picioarele ei ca niște bețe, cu părul Înfoiat, tivurile impecabile și rafinamentele Încântătoare era adevăratul criminal. Își Înfipsese ghearele În Elya. Și nimeni nu-l ajutase niciodată pe Elya. Cine era acolo să-l ajute? Era genul de individ de la care venea ajutorul. Nu exista nici o Înțelegere să i se Întoarcă serviciile. Oricum, avea să se termine totul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
moment, pipăindu-mi șoldul. — Cred că da. — Ești sigură? Da, da. Doar șoldul. Șoldul mă durea ca dracu, dar nu voiam să fac caz. M-am uitat în cușcă. Portia se ghemuise într-un colț, cu blana ridicată și cu ghearele scoase. — Șșșt, nu e nimic, am șoptit printre bare. — Îmi pare rău pentru asta, a zis Sheba. Apoi și-a aruncat geanta pe umeri și și-a pus bereta. Chiar pleca? Chiar și după ce mă pusese la pământ? M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe Sheba. Dacă n-ar fi fost acțiunea pripită a doamnei Connolly - graba ei de a se duce peste Sheba cu o seară înainte - Sheba ar fi venit la școală în acea dimineață, iar Pabblem ar fi avut-o în gheare pentru cel puțin câteva ore de interogatoriu furtunos. Acum îi scăpase, iar el nu mai avea nimic altceva de făcut decât să se supună investigației începute de poliție. Bietului Pabblem îi fusese refuzat momentul de sadism. Undeva la mijlocul reprezentației date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]