2,272 matches
-
mai bine că furi câini? — Ești nebun? Cum să fur câini? E câinele meu. Da’ pe cine înjurai de zor când dezlegai lanțu’? — Pe cine l-a-nnodat, râse Milică. Eu l-am înnodat. Mi-e frică să nu-l pierd. Pe Ghiocel... — Rău ai ajuns, Milică-tată. Râzi și rânjești ca prostu’ și te înjuri singur... Ce să fac și io? Cine să-l lege și să-l dezlege? N-aș vrea să dau de belele... Spuneai că-i cuminte... Milică mustăci. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cuminte... Milică mustăci. — E ascultător. Cumințenia câinelui adică, ar fi în mâna lui. Ca și nebunia de altfel. Ținu să facă o demonstrație. Strigă: culcat! Dulăul se scutură și se purică o vreme șovăitor, încercând parcă să tragă de timp. Ghiocel, culcat am spus! În sfârșit, Ghiocel se așternu cât era de mare în praful asfaltului, lângă piciorul lui Milică. Ai văzut? Atâta că se mișcă greu. E mare animalu’. D-aia nici nu pot să intru cu el în magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
câinelui adică, ar fi în mâna lui. Ca și nebunia de altfel. Ținu să facă o demonstrație. Strigă: culcat! Dulăul se scutură și se purică o vreme șovăitor, încercând parcă să tragă de timp. Ghiocel, culcat am spus! În sfârșit, Ghiocel se așternu cât era de mare în praful asfaltului, lângă piciorul lui Milică. Ai văzut? Atâta că se mișcă greu. E mare animalu’. D-aia nici nu pot să intru cu el în magazin, în aglomerație. Îl leg. Să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care, uite, l-a dus mintea să-și aranjeze ceva mai acătării. Au mers pe jos mai multe stații de tramvai, cu namila aia de câine după ei. Milică nu-l învățase să meargă cu tramvaiul și nici nu intenționa. Ghiocel are un fel de fobie a locurilor strâmte și aglomerate... Mă rog, nu se grăbeau. Rafael lucrase azi-noapte, iar Milică îi spusese că trebuie să ajungă la slujbă după zece. Noua lui slujbă îi lăsa desigur destul timp pentru astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-n aer. Parcă ar fi stat pe picior de fugă. Nu e glumă, deh, să te lupți cu animalul ăsta... Ăsta da sport, și berea vărsându-se din pahare și o sticlă căzând de pe masă, prinsă din zbor de Milică, Ghiocel, fi-ți-ar căpățâna a dracului de javră băloasă... Culcat! Culcat! Culcat! Unde naiba să se mai culce? Poate doar în patul cu așternuturile răvășite. Ghiocel mârâia sub masă cu fălcile odihnindu-se pe pantofii lui Rafael. — Spune-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-se din pahare și o sticlă căzând de pe masă, prinsă din zbor de Milică, Ghiocel, fi-ți-ar căpățâna a dracului de javră băloasă... Culcat! Culcat! Culcat! Unde naiba să se mai culce? Poate doar în patul cu așternuturile răvășite. Ghiocel mârâia sub masă cu fălcile odihnindu-se pe pantofii lui Rafael. — Spune-i să se culce mai încolo. Ziceai că-i ascultător... — Nu-ți fie frică. Nu-ți face nimic. Se joacă. Îi place să se joace. E o javră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Nu-ți face nimic. Se joacă. Îi place să se joace. E o javră jucăușă... — E adolescent, are doar un an, explică Sabina. Se adresă apoi lui bărbatu-său: și nu-l mai face javră. Știi că nu-mi place. Ghiocel părea să înțeleagă tot ce se vorbea despre el. Cu un aer spășit, ieși de sub masă și se ridică iarăși cu labele pe umerii stăpânei, care-i luase apărarea. Gâfâia, schelălăia, lingându-i tâmpla cu limba mare și roșie picurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și hăituiala de pe străzi a cetățenilor pașnici, autobuzele incendiate ale poliției în Piața Universității și atacul de la Televiziune, regizate de Securitatea sereistă, în spiritul democrației originale a lui Iliescu... Se joacă javra, se face că o mușcă. Jucăuș al dracului Ghiocel. Acuma-l vezi că-i înfige colții în jugulară. Caninii ăia groși ca pe deget, crescuți din menghina puternică a fălcilor, ar composta carnea și ar sfărâma clavicula și oasele vertebrelor ca pe niște vreascuri. Îl certa, râdea, îl întărâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și fotolii... Rafael se uita în jurul lui, strângând sticla de bere în mână ca pe un obiect inutil, ca și cum n-ar fi știut ce-ar putea face cu ea... Păi, în caz de nevoie, s-o spargă în țeasta lui Ghiocel. E înghesuiala dracului aici și Milică strigând la câine să nu mai latre, să lase gălăgia, și Ghiocel conformându-se, lungit pe prag, scâncind și rânjind colții, mârâind înfundat. Parcă s-ar fi dezvinovățit. Adevărul e că n-are nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca și cum n-ar fi știut ce-ar putea face cu ea... Păi, în caz de nevoie, s-o spargă în țeasta lui Ghiocel. E înghesuiala dracului aici și Milică strigând la câine să nu mai latre, să lase gălăgia, și Ghiocel conformându-se, lungit pe prag, scâncind și rânjind colții, mârâind înfundat. Parcă s-ar fi dezvinovățit. Adevărul e că n-are nici o vină... — Lasă-l, mami, nu-l mai întărâta. O să te muște. Atâta-i trebuie! replică Sabina, întărâtată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dă în turbare, ai? Își flutură palma prin fața ochilor, în semn că a încheiat subiectul. Nu mai așteaptă nici un răspuns de la nevastă-sa. Se întoarse spre Rafael: — Zici că-ți place? — Cum să nu. Ai o soție la fel de bătăioasă ca Ghiocel. Ești bine apărat din toate părțile... — Ziceam de articol... — Aha. Băi, animalule... Scuză-mă... Asta n-am dat de ea până acum în articol. — Am pus-o în alt articol. Nu-l iert. Dacă-ți închipui că de iertarea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mă știi tu pe mine. Chiar ai crede că aș pune botu’? — Nu știu. Cine poate ști? Rafael schimbă vorba. Oricum, ești dibaci. Tocmai citeam aici, auzi, e de nu se poate, și Milică, numai ochi și urechi, salivând precum Ghiocel! — Te rog din suflet, mami, nu-l mai zgândări. Câinele ăsta mi-a scos peri albi. — Cine-l zgândăre? Acuma-i pun mâncarea la răcit și să-l vezi că se liniștește. Ce-mi place! jubila Rafael, scuturând capul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
rog din suflet, mami, nu-l mai zgândări. Câinele ăsta mi-a scos peri albi. — Cine-l zgândăre? Acuma-i pun mâncarea la răcit și să-l vezi că se liniștește. Ce-mi place! jubila Rafael, scuturând capul peste revistă. Ghiocel se ridicase pe labele din față pe pervazul ferestrei bucătăriei și lătra la cratița aburindă cu fiertură de orez cu oase. Se întindea să ajungă la ea, lungind gâtul și patinând pe ciment cu labele din spate. Ai fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
așezat-o pe cap, dar fata îl prinde de mână și pornesc pe alee. Iarna era pe sfârșite. Când a venit primăvarea cu frumusețile ei, a înveselit inimile oamenilor care se bucurau de soare, verdeață, flori, ciripit de păsări. Primii ghiocei, primele viorele, primii toporași, primele lăcrămioare au fost pe rând mesagerii dragostei lui Cezar pentru Teofana. De câte ori o întâlnea în parc, îi aducea câte un buchețel de asemenea flori gingașe, iar ea fredona ca semn de mulțumire arii din „Aida
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sărutându-se în continuare. Drăgălășeniile acestea n-au dispărut nici când aveau copii. Cele două fete care semănau perfect cu Teofana și băiatul care era leit Cezar se mândreau cu asemnea părinți ca ai lor. Ei creșteau, părinții își numărau ghioceii în păr și anii se scurgeau cu bune, cu rele, unul după altul; doar pe fereastra unui bloc de pe o stardă dintr-un cartier liniștit al orașului străbătea mereu cântecul unui pian. Acest cântec părea să fie ecoul sufletelor a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
spală pe ochi somnoroasă, fiindcă tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci. Odată cu ea au venit și păsărelele care ne încântă cu recitalurile lor. Primul zâmbet al primăverii a apărut, dezbinând farmecul glaciar al iernii, puterea gingașilor și purilor ghiocei a învins zăpada. Văzduhul miroase a iarbă proaspătă. În livezi se văd pomii înfloriți, natura s-a îmbrăcat într-un verde crud. În pădure, ursul și-a reluat plimbarea ca un domn stăpânitor, iar albinele au început să strângă polenul
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
în bătaia vântului. Soarele este mai darnic în lumină, zilele s-au mărit, iar nopțile s-au micșorat. O dată cu sfârșitul iernii, încep zilele senine de primăvară. Viața parcă se umple de lumină, mai ales când vezi cum firele gingașe de ghiocel ies de sub stratul de zăpadă. Soarele de primăvară îți luminează viața, mireasma florilor în adierea vântului îți trezește sentimente de bucurie și fericire în același timp. Copacii se trezesc din somnul lor lung cât iarna. Scoțându-și capul din pământul
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
pământul încă înghețat, până și soarelui i se încălzesc razele reci, încurajând efortul micuțelor floricele de a învinge încă o dată iarna. Așa se face că acum primăvara a reușit din nou să câștige inimile noastre. Iarba verde, apărând împreună cu gingașii ghiocei, a chemat cu ea și toate vietățile pământului, ce au stat până acum ascunse de ghearele afurisite ale iernii. Acele gheare... s-au transformat în miresme îmbătătoare ce aparțin florilor, care au reușit să înflorească. Însă văzând că, până la urmă
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
iernile erau pe sfârșite, primăverile se arătau aici mai devreme parcă. întreg spațiul se încălzea cu verdele crud al ierbii și al arborilor, cu feluritele culori ale florilor, cu grijă și pricepere cultivate în ingenioase desene geometrice. Doar brândușele și ghioceii creșteau de capul lor... Da, s-a recunoscut întotdeauna că ceva din farmecul Trianonului a fost mereu dat de grădinile sale, de o bogăție floristică deosebită. Și aici, ca și în alte părți ale lumii, grădinăritul - în înțelesul de floricultură
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
lungă se juca, alerga, râdea, dar de preocupată ce era uita să mai privească în jurul său. Într-o zi, o rază strălucitoare a soarelui i-a mângâiat părul, fața și a emoționat-o făcând-o să observe gingășia unui ghiocel ce abia scotea căpușorul din pământ. Pentru că până atunci nu mai văzuse așa ceva, fata rămase foarte încurcată înaintea clopoțelului alb. Observând că cineva îl privește, ghiocelul se mișcă ușor și își desfăcu petalele albe și ca un clopoțel dori să
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
a mângâiat părul, fața și a emoționat-o făcând-o să observe gingășia unui ghiocel ce abia scotea căpușorul din pământ. Pentru că până atunci nu mai văzuse așa ceva, fata rămase foarte încurcată înaintea clopoțelului alb. Observând că cineva îl privește, ghiocelul se mișcă ușor și își desfăcu petalele albe și ca un clopoțel dori să vestească sosirea primăverii. Fetița constată că această mică floricică împrăștia un parfum suav, un parfum pe care fetița nu-l mai mirosise până acum. Micuțul „Ghiocel
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
ghiocelul se mișcă ușor și își desfăcu petalele albe și ca un clopoțel dori să vestească sosirea primăverii. Fetița constată că această mică floricică împrăștia un parfum suav, un parfum pe care fetița nu-l mai mirosise până acum. Micuțul „Ghiocel”, căci așa se numea floarea, se mai mișcă puțin și o învălui pe fetiță într-o mireasmă plăcut mirositoare care o făcu să trăiască un sentiment pe care nu-l mai întâlnise până atunci. Era mai veselă, mai fericită și
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
fetiță într-o mireasmă plăcut mirositoare care o făcu să trăiască un sentiment pe care nu-l mai întâlnise până atunci. Era mai veselă, mai fericită și parcă-i venea să zburde. și din acea clipă ea începu să urmărească ghiocelul din grădina ei până într-o bună zi când observă că începe să se usuce și se face tot mai mic. Fetei îi păru foarte rău că pierduse acea floricică mică care o făcuse să se simtă altfel decât în
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
peste pământul din ce în ce mai rece... Zâna primăverii A fost odată o fetiță foarte frumoasă. Nu știu cu cine semăna de frumoasă ce era. Numai că această fetiță nu avea bani ca alți copii. Fiind primăvară, trotuarele erau pline de buchețele cu ghiocei. Copiii râdeau și se bucurau să-i ducă acasă în dar mămicilor lor. - Vai ce frumoși sunt, seamănă cu niște clopoței! Se mirau copii. Cu un ban cumpărai un buchețel care era al tău și te puteai bucura de prima
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
clopoței! Se mirau copii. Cu un ban cumpărai un buchețel care era al tău și te puteai bucura de prima floare care a înflorit chiar de sub plapuma de nea. Florăresele erau bucuroase pentru că bănuții se înmulțeau în buzunarele lor, iar ghioceii ajungeau la cei dragi. Doar fetița cea frumoasă ședea rezemată și privea cu mirare cum florile dragi dispar. Când mai rămăseseră trei buchețele, un băiat care a observat-o pe fetiță i-a oferit un bănuț spunându- i: - Uite, ca să
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]