3,612 matches
-
și viața mea o calcă în picioare; făcutu-ma să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri” (Psalmul 142) O, lanțuri cu butuci grei, ferecați cu nituri arse-n foc! O, cătușe cu zimți de oțel care ați împodobit gleznele și mâinile mele! Vă fericesc, limbi grăitoare care vor glăsui veșnic cu dangăt de clopot și tunet de foc în acest secol sângeros - infern diavolesc - cu inimi mutilate, cu trupuri strivite, răpuse de grele morți!... Cu ochii duși dincolo de clipa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dea o a doua spargere la Jimmy Harris. Mal s-a strecurat printr-un geamlâc, știind că trupeșa Annie va fi acolo. Și era acolo, dar nu singură, ci cu un polițist cu pantalonii lui bleumarin, de doc, lăsați pe glezne, care o regula pe covor. El a icnit, s-a împiedicat și a căzut. Polițaiul l-a bătut măr, iar ghiulurile lui i-au sfâșiat tot obrazul. Și-a curățat singur rănile, apoi a încercat să-și facă curaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
convins că spiritul e singura lui șansă. „Secretul victimei”, cum numea Angelo exercițiile de rezistență la lovituri. Cei doi războinici care Îl târâseră pe dalele reci de piatră Îl așezară Într-un scaun metalic și Îi Închiseră Încheieturile mâinilor și gleznelor În cercuri de fier. În sală era foarte cald. Pe pereți și pe câteva mese se aflau instrumente de tortură din cele mai sofisticate. Clești, cuțite, lanțuri, ace, frânghii. Erau zeci sau sute de metode de a duce un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scuturi, sulițe, halebarde, pumnale și iatagane. Unii văzuseră doar o umbră lângă ei și simțiseră că inima li se oprește sub forța unei lovituri cu date podul palmei. Alții fuseseră secerați de o lovitură joasă de picior, care le zdrobise gleznele, și, odată căzuți, ieșiseră din viață fără să știe ce li se Întâmplase. Omul pe care trebuiau să-l ucidă era peste tot și nicăieri. Fiecare din ei putea vedea doar un fragment de mișcare, o umbră prinsă cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi putut zice, după dezgustul care sluțea sluțenia lui când vorbea de ea. Iar Linei îi era frică de el, pur și simplu. Piciorul doamnei Eliza era, în adevăr, perfect în felul lui. Mai delicat decât te puteai aștepta, cu gleznă fină, "cambrat" și cu pantofi de lac cu buclă mare de ader. Mini fu desfătată descoperind acea buclă. Era ceea ce aștepta ca să cunoască pe deplin caracterul doamnei Eliza. Adaogă o schiță nouă pe albumul vederilor interioare. Mini consultă ceasul de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de acel Lică. Acel trubadur de mahala, care, în mijlocul unui birou de intelectual, făcea cu ochiul unei directoare a feminismului, ca la horă; acel Rim momificat parcă și care prin ochelari părea a nu vedea decât ce vrea, și anume gleznele femeilor; Lina cu boala ei de veri și verișoare și ea însăși, Mini, care pentru a-și complecta ierbariul se vârâse în așa buruieni! Se simți micșorată. Cercul de izolare, care o aureola obicinuit, părea înlunecat . Mini credea că în jurul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Mini. Ea nu credea pe Rim virtuos, fără să fi putut spune de ce. Nu numaidecât pentru că întrevăzuse ce formă avea trupul lui sufletesc. Nici pentru că doctorul admira exagerat plastica Lenorei și avea slăbiciune de nuduri picturale. Nici pentru că îi plăceau gleznele si avea o introducere specială pentru fete la cursul de anatomie! Nu-i cunoștea nici o altă păcătuință; dar acea puritate de moravuri nu o convingea. I-ar fi fost, desigur, cu neputință să creadă pe doctorul Rim vrednic de vreo
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
educația lui morală, intelectuală și fizică, cele trei elemete ale programului educativ pe care Amar Nath Razdan îl evidențiase în articolul său Introducerea unei pedagogii superioare la hinduși. Omul plecase după o săptămână, cu pretextul că trebuia să-și trateze glezna ruptă din cauza puștiului, care-i pusese piedică pe scări. Au mai fost angajați și alții, dar nici unul n-a rezistat mai mult de câteva luni. După cel cu piciorul rupt, a venit întâi un fost sergent, care a cedat nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
continuă să-l lovească exact acolo unde trebuie, la genunchi și coate, cu lovituri bine țintite, care-i produc o durere puternică, chinuitoare. Victoria lui Anjali este rapidă și incontestabilă. Împiedicându-se în pijamaua care i s-a răsucit în jurul gleznelor Pran nu poate rezista. Când încearcă să se târască la adăpostul charpai-ului, femeia îi adresează câteva blesteme sugestive, îl apucă de ureche cu degetele ei îngroșate și răsucite de anii în care a tot curățat mazăre și a tocat bame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lumânări, când el îi pune întrebări mai dure. Apar și alte figuri, cu gurile urât mirositoare, larg căscate, și cu niște cuțite curbate în mână. Se aplecă asupra lui și încep să-l jupoaie, la început crestându-l subraț, la glezne și încheieturi, apoi îi trag pielea de pe spate ca pe o kurta foarte strânsă. Țipă disperat, dar ei o ridică sus spre lumina care trece prin ea ca o văpaie sângerie nedefinită. Uneori, vin împreună cu părinții lui sau sunt îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de pânză stau în jurul unui foc, ducând la gură un amestec zemos de orez cu dal, din farfurii mari, de oțel. Au pielea închisă la culoare, tăbăcită. Sunt oamenii unui trib. Două dintre femeile lor, așezate pe jos, cu urechile, gleznele, brațele și nasurile împodobite cu argint, curăță niște tigăi, vorbind în șoaptă. Ochi gălbui, dați peste cap, privesc de jur împrejur, apoi se fixează cu o curiozitate impersonală asupra nou-veniților. Femeile își trag voalul sariului peste cap și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-te, șoptește. Am întârziat. Focul de tabără s-a stins, a mai rămas doar cenușa. Bărbații au dispărut, tigrii, și ei. Fotograful își adună lucrurile și împreună calcă peste crengi, ghimpi și plante, care li se agață de haine și glezne, ca niște copii cerșetori. Pran nu înțelege graba, nu înțelege nimic din această împleticeală oarbă, de parcă cineva i-ar croșeta viața întreagă într-un singur act, o rafală rece în acest întuneric persistent. Gândul acesta îl face să râdă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
persoană căreia îi pasă de felul cum arată, acest lucru este o tortură. Are doar un smoching ars de țigară la poale, o pereche de pantaloni cu talia suflecată și o pereche de manșete zdrențuite, care-i fâlfâie dizgrațios peste gleznă. Vremurile grele necesită măsuri disperate. Din fericire, Ganesh, stewardul tânăr, este un alt admirator al lui Jonathan Bridgeman, care, în spatele ușilor închise, are impresia că înțelege câte ceva. Ganesh a fost convins să scoată unele obiecte de îmbrăcăminte din garderoba unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru oricine nu stă lângă un foc care face fum. Noaptea, finlandezii ascultă muzică la un gramofon și trag de aproape în oricine se apropie prea mult de camioane. În pofida vigilenței lor, femeile se strecoară în preajmă, cu brățări la glezne, făcute din cupru răsucit, iar copiii lor cu amulete mici de cupru legate la încheieturi. Uneori, Jonathan rămâne înăuntru cu Short. Într-un scurt interval de luciditate, reușește să-l facă să înțeleagă că este un om de știință care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu figuri de păianjen și îi cântă ceva la ureche. Se simte ridicat de niște mâini, apoi, încet, este dezbrăcat, simte degete străine care-i desfac nasturii, apoi îi trag pantalonii în jos. Este prea slăbit să le opună rezistență, gleznele îi sunt ținute strâns, picioarele desfăcute, simte cum mâini străine îi frecționează fiecare bucățică de piele, desfăcându-i și fesele, ridicându-i scrotul, deschizându-i gura, suflându-i în nări și urechi, dându-i înapoi prepuțul, ridicându-i brațele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sa îi aruncă o privire lipsită de bunăvoință și mergând pe lângă ea este atent să se ferească de picioarele ei. Împreună se târâsc pe pantele line făcute de vânt pe dune, coborând apoi fiecare într-o cascadă de nisip până la glezne. În fața lui, înaintează cu greutate un șir lung de cămile, legate una de alta, ale căror pulpe se mișcă de o parte și de alta, cu o mișcare exagerată obscen de grămezile de bagaje legate de spatele lor. Conducătorii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cald cu tihna lui cea brună eu nu te cred că netezești lumina sau că-mi dezmierzi suflarea ori risipa și încă sorb din asfințit rugina cu ochii-n care mi-am ascuns aripa privind complice beznele curate strunindu-ți glezna mă-nșelai cuminte și carnea verde-a clipelor furate lua gustul drept al dreptelor cuvinte Căutări prin vara arsă de cuvinte 85 Oglinda Pe palma udă zarea se răsfrânge și-adâncul ei perfect și limpezit, amețitor precum un antic mit
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cuvânt. Mă las în jos și mă ghemuiesc ca o găină. Poziția e atât de incomodă, încât picioarele mă dor aproape imediat. Îmi mișc posteriorul în cercuri. Atingerea ouălor aduce cu ea o senzație ciudată. Mă lupt cu genunchii și gleznele pentru a rămâne în poziția care trebuie. — Continuă. Patroana se întinde și echilibrează tava cu ouă de sub mine. E nevoie de timp pentru a ajunge la perfecțiune. — Eu nu am timp. Îmi legăn fundul și încep să gâfâi: Zece zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bătrînul nu dispunea de cea mai potrivită costumație: un suman încins cu sfoară, aruncat pe pielea goală, cu vițe de păr care răzbăteau dintr-o pălărie spartă; ca niște gînjuri strîmbe, de sub poalele sumanului ieșeau două picioare cufundate pînă la gleznă în apă. A trebuit să observ că, sumare, accesoriile acestea erau totuși indispensabile sub soarele care, în aburii de după ploaie, ardea. Din cînd în cînd bătrînul lungea gîtul și sălta crîsnicul.. Îi spiona sînul care apărea treptat din apă. Deodată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trei roți de căruță și alta de tractor, urnit de o mîrțoagă cu coada încîlcită. Aceasta era ținută pe picioare de funiile înnodate cu fel de fel de flenduri colorate. Cu picioarele atîrnînd pînă la pămînt, în pantalonii legați de gleznă cu sfoară și labele goale băgate în gumari, Gărgăun pleca la treabă. Odată așezat pe dric, bătrînul începea să învîrtă năpraznic o joardă care se abătea fără milă asupra bietei lighioane. Dopată în acest mod, mîrțoaga o lua la pas
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe nisip, că n-aveam la mine cearceaf ori prosop. Mă făceam că dorm, dar pe sub sprâncene trăgeam cu ochiul la domnișoara Lori, care juca șeptica pe o pătură. Stătea cumva cu genunchii la gură și, când mă uitam printre gleznele ei, aproape că i-o vedeam, ascunsă după cusătura aia subțire. Chiloții intraseră puțin În crăpătură și se dăduseră după alea două buzișoare...” Verii aproape că gemură. Țigările, dacă uitaseră să tragă din ele, li se stinseseră Între degete. „Fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mult În faptul trebii...”. Înăuntru, fiecare fată lucra cu metodă. După ce băiatul de deasupra se dezlănțuia și se deșerta, strângând-o În brațe de să-i ia răsuflarea, cobora din pat și, În timp ce acela Își trăgea nădragii, prindea ligheanul Între glezne, se apleca din genunchi și se clătea. Striga către ușă: „Altul!”. Soldatul intra. Ea smulgea prosopul, Îl așternea pe pat, se așeza pe el și depărta genunchii. Trecuseră demult de șase, dar fetele nu protestaseră. Câte unii, când terminau, ziceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o vreme, lucrase Împreună cu bărbatu-său legiuit pe un șantier) și avea În toată ființa lui ceva dintr-un porc uman respingător. Când jucam fotbal cu ăsta, se pricepea aproape cu desăvârșire să-mi proptească nenorocitele alea de crampoane pe gleznă ori pe fluierul piciorului. Era un război surd căci, știind că ghetele lui erau făcute pentru un teren de iarbă, iar nu pentru țărâna și prundul (pe care aluneca al naibii, ca pe rotile) din curtea școlii, Îl agățam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dinți și căuta primul prilej să mă cotonogească. Stând așa, ca prostul, ieri În curtea pustie a școlii, mi-am dat seama că mi-era dor să văd chipul de porc asudat al lui Picere și să simt pe tibii, glezne și laba piciorului gâdilăturile fioroaselor lui crampoane. A plecat din sat. Am auzit c-ar fi fost o vreme subofițer pe la trupele de grăniceri. Dar puțin Îmi pasă ce s-a ales de el astăzi; el Îl vreau pe ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
duc sicriul mamei? DE ZIUA TA , FEMEIE Eu nu te‐ am zămislit din coasta mea cea stângă, nici n‐ am suflat pe tine să‐ ți dăruiesc trăire, din bâlciurile vieții nu te‐ am plătit ca sclavă, să te ferec la gleznă cu lanțul căsniciei. 71 La ceasul de fierbinte primăvară‐n noi în baba oarba‐a dragostei căutarăm să așezăm în stânga și în dreapta fiecărui ce ne lipsea s‐ ajungem femeie și bărbat. Eu nu te‐ am zămislit din coasta mea cea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]