KorAP: Find »[drukola/base=grăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...84 >

2,083 matches

Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794

om (4); povești (4); tot (4); vorbire (4); adevăr (3); afirmă (3); glas (3); mama (3); profesor (3); tare (3); voce (3); ascult (2); ascultă (2); dialog (2); dinți (2); discurs (2); frumos (2); gînd (2); gîndește (2); grai (2); grăi (2); grăiește (2); minciuni (2); o vorbă (2); opinie (2); opune (2); plictisitor (2); povestește (2); sunet (2); vorbăreț (2); zicătoare (2); afirma; a afla; are; a asculta; ascultare; ascultat; așa; azi; bancuri; de bine; bîrfă; bun; bunătate; bunică; cald

[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
povești (4); tot (4); vorbire (4); adevăr (3); afirmă (3); glas (3); mama (3); profesor (3); tare (3); voce (3); ascult (2); ascultă (2); dialog (2); dinți (2); discurs (2); frumos (2); gînd (2); gîndește (2); grai (2); grăi (2); grăiește (2); minciuni (2); o vorbă (2); opinie (2); opune (2); plictisitor (2); povestește (2); sunet (2); vorbăreț (2); zicătoare (2); afirma; a afla; are; a asculta; ascultare; ascultat; așa; azi; bancuri; de bine; bîrfă; bun; bunătate; bunică; cald; cartea; ce

[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421

al VIII-lea î.Hr., aramaica va deveni, încetul cu încetul, lingua franca a vechiului Orient Apropiat: Iar Eliachim, fiul lui Hilchia, Șabna și Ioah au zis către Rabșache: „Vorbește cu robii tăi în limba aramaică, pentru că noi înțelegem, și nu grăi cu noi în limba iudaică, în auzul poporului, care stă pe zid!”. Zis-a Rabșache către ei: „Au doară stăpânul meu m-a trimis să spun aceste cuvinte numai stăpânului țării și ție? Nu, ci și poporului care stă pe

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828

necălcată. / Cum am mers și cum m-am dus, / La bisercă-am ajuns, / În biserică-am intrat, / La icoane m-am închinat. / Bărbații, cum m-o zărit, / Unul la altul o ochit, / Femeile s-o cotit, / Toți de mine rău o grăit, / Eu tare rău m-am scărbit / Și de-acolo am ieșit, / Jeluindu-mă / Și văietându-mă. Nime nu m-o auzit, / Nime nu m-o văzut, / Numai Maica Domnului / Sus în poarta cerului/ (...)/ Maica Domnului i-a răspuns / Și din gură

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-Da eu cum nu m-oi cânta / Și cum nu m-oi văiera / Dacă-s de picioare-mpiedicată / Și de mânuri sunt legată, / Cu ochii nimic nu văd, / Cu urechile n-aud, / Cu nasul nu pot sufla, / Cu gura nu pot grăi! / Maica Domnului / Din poarta cerului / M-a auzit, / Scară de aur a făcut, / La mine s-a coborât, / De cămașă neagră / M-a dezbrăcat, / De mâna dreaptă / M-a luat, / În apa Garaleului / De trei ori m-a cufundat, / De

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
trei ori m-a cufundat, / De tot urâtul m-a spălat, / De picioare m-a deschiedecat, / De mânuri m-a dezlegat, / Viderile mi le-a dat. / Cu ochii văd, / Cu urechile aud, / Cu nasul pot sufla / Și cu gura pot grăi. Și-am rămas mai curată / Și mai luminată / Ca de Maica Domnului lăsată. Bună dimineața, mieru de rău / Cu prundu de grău, / Cu țimorma de busuioc, / Să-mi dăruiești noroc, / Să fiu de-acum mai văzută / Și cu mult mai

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
cu mei, / Tu să dăruiești pe (cutare) cu o sută de zmei. / Martorii lui să se sfrijească, / La judecători, în divan, să se risipească, / Să nu mai aibă gură căscată, / Limba ridicată, / Să nu mai vorbească / Și să nu mai grăiască / Vorbă de rău / Asupra capului meu. / Tu, pământ, / Cum ești mut și surd / Și hărănești lumea, / Așa să amuțești pe (cutare), / Să nu mai aibă gură căscată, / Limba ridicată, / Vorbă de rău / Asupra capului meu, / Să mă vorbească, / Să mă

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Vorbă de rău / Asupra capului meu. / Tu, pământ, / Cum ești mut și surd / Și hărănești lumea, / Așa să amuțești pe (cutare), / Să nu mai aibă gură căscată, / Limba ridicată, / Vorbă de rău / Asupra capului meu, / Să mă vorbească, / Să mă grăiască! / Bună ziua, alun mare, / Domn mare; / Ce rudă ești cu (cutare)? / Nimic. / Nimic să n-aleagă (cutare) / La judecătorie în divan. / Bună ziua, soc mare. / Domn mare, / Ce rudă e mă-ta cu tată-tău? / Nimic nu e. / Nimic să nu s-

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Înstrăinarea manifestă a codrului nu anulează grija față de ființa umană. Martor la făurirea destinului, codrul se dovedește a fi un înțelept sfătuitor: "Mă duceam la râu sec / Doru mândrii să-l înec. / Numai frunza răchiții / O prins în glas a grăi: Nu-neca doru mândrii, / C-odată ț-a trebui."123 Înstrăinarea omului este vindecată, în schimb, de forța tămăduitoare a naturii, prin integrarea trăirilor în universal. Stilul indirect, confesiv, conturează un spațiu oglindă care transformă umanul într-un alter ego

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
planurile antitetice în completitudine semantică: " Eu am plâns sara pe lună / Până s-o făcut fântână, / Vin`, puică, la apă bună.../ Apă bună nu pot bea, / Tulbure-i inima mea. Că n-am pânze de albit / Și nici vorbe de grăit, / Că pânzele le-am albit / De când noi ne-am despărțit, / Și vorbele le-am uitat / De când, bade, te-am lăsat."175 Paralelismul sinonimic fântână / apă bună / gheață și imaginile binare contrastante "Apă bună nu pot bea / Tulbure-i inima mea

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
stilul imprecativ prezintă, de fapt, linia vieții, implacabilă și infailibilă: "Frunză verde făgănaș, / Poteraș, măi poteraș, / Eu aș zice să te lași / Ș-a mea urmă să n-o cați; C-amândoi de ne-ntâlnim, / Noi n-avem ce să grăim, / Numai pistoale țintim / Și cu dânsele grăim, / Noi, cu toții, / Voi, cu toții, / Ne-om grăi cu graiu morții, / C-așa-i scris în cartea sorții. / Și de moare haiducia, / Crește-n urmă sărăcia / Și se-ntinde boieria, / Ne fură nouă moșia

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
implacabilă și infailibilă: "Frunză verde făgănaș, / Poteraș, măi poteraș, / Eu aș zice să te lași / Ș-a mea urmă să n-o cați; C-amândoi de ne-ntâlnim, / Noi n-avem ce să grăim, / Numai pistoale țintim / Și cu dânsele grăim, / Noi, cu toții, / Voi, cu toții, / Ne-om grăi cu graiu morții, / C-așa-i scris în cartea sorții. / Și de moare haiducia, / Crește-n urmă sărăcia / Și se-ntinde boieria, / Ne fură nouă moșia. / Dare-ar dumnezeu, să dea, / Și-a

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
măi poteraș, / Eu aș zice să te lași / Ș-a mea urmă să n-o cați; C-amândoi de ne-ntâlnim, / Noi n-avem ce să grăim, / Numai pistoale țintim / Și cu dânsele grăim, / Noi, cu toții, / Voi, cu toții, / Ne-om grăi cu graiu morții, / C-așa-i scris în cartea sorții. / Și de moare haiducia, / Crește-n urmă sărăcia / Și se-ntinde boieria, / Ne fură nouă moșia. / Dare-ar dumnezeu, să dea, / Și-a mai fi și voia mea, / Ș-ar

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
sosit. / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu sfânt mir se miruiră, / Cu veșmânt de primăvară, / Veșmânt negru, mohorât. / Tare-i lung până-n pământ, / Parcă-i soare răsărind. Mai de la vale de el, / Scaldă-se și Moș Crăciun, / Dar Dumnezeu ce-mi grăia: / Măi, tu cui te-mpotrivești? / Ție că mă-mpotrivesc, / De mă scald, de mă-mbăiez, / C-a fost tânăr și-am putut, / Fapt-am casă lângă drum, / Ospătat-am flămângioșii, / Încălzit-am friguroșii. / Faceți, taică, puțurile, / Pe la câmpurile grele. Fi

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
La mijlocu-acelei mese / Șed Ion / Sânt Ion, / Nânașul lui Dumnezeu, / Și cu scump finuțul său. / Iar în partea cealalaltă / Șede Maica preacurata. / Ion bea, se veselește, / Pe Dumnezeu pomenește. / Maica-mi șede și-mi privește / Și din grai așa-mi grăiește: / -Of! Ioane, / Sânt-Ioane! / Când ai știi / Precum nu știi, / Nici n-ai bea, / Nici n-ai mânca, / Voie bună n-ai prea face! / Și oare de ce n-aș prea face? / Că Iuda-n rai a intrat / Și raiul ți l-

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
De-o turmă mieoare, / Pe bot gălbinioare; / Toate că-mi pășteau, / Toate mi s-adăpau; / Una mai bătrână, / A ciutelor mumă, / Ea nici că nu-mi paște, / Nici nu mi s-adapă, / Umblă strejuind, / Streajă de trei părți, / Din gură grăind: / Dar voi ciute multe / Și nepricepute, / Dar voi știți, / Nu știți, / Că jupân Meluță / Bun cal își hrănește / Și mi-l pregătește. Joi de dimineață, / La vânat să-mi plece. / Și o să-mi vâneze, / Toți munții și codrii, / La șes

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
vulturul reprezintă transfigurarea și regenerarea: "Luaseră, / Se duseră. / Vânători d-ai lui Pilat, / Și vânară / Cât vânară / Și vânar-un vultur sur / Cu penele d-aur. / Trase arcul să-l săgete, / Doar Ioan, / Sfântul Ioan, / Mi-și grăbi / Și mi-și grăi: / Nu grăbiți pe moartea mea, / Că nu-s eu ce gândiți voi, / Că nu-s hoară zburătoare, / Ci sunt Ioan, / Sântu Ioan, / Nănașul lui Dumnezeu, / Umblă ziua botezând / Și-ncă noaptea cununând."145 Motivul solar cel mai utilizat în colinde

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Șade Ioan, / Sânt-Ioan, / Mai de-a rând cu dumnealor / Și de Maica Precistă, / Mai de rând cu dumnealor / Șade sfinții cei de rând, / Mai d-a rând cu sfinții cei de rând / Șade bătrânul Crăciun, / Lângă bătrânul Crăciun / Șade Siva-Vasilcuța. Grăi bunul Dumnezeu: / Sivo-leo, / Vasilco-leo! / Ce-ai mâncat și ce-ai băut / De-mi ești grasă și frumoasă? / Stătuși, Doamne, / De-ntrebași, / Cu tot dreptul spune-ți-aș: / Iată vremea mi-a venit, / Sus la munte m-am suit, / Jir și

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-s bucuroasă, / Da nu mi-i bărbatu-acasă; / Mi-i bărbatul la război / Și nu pot veni la voi. Nu pot merge singurea, / N-am casa pe cin` lăsa. Dar soarele auzea / Cum sta și se tânguia, / Și din gură le grăia: Lasă casa-n sama mea / Și te du und` te poftea, / Că asta-i durere grea. Ea ast` când o auzit, / Nimică n-o tânguit, / S-o dus și s-o pregătit; Ș-o mai ieșit până-n prag, / Pe Constantin

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
mai gândè? / Pă soare-l scotè, / Iar mi-l slobozè, / Și el să ducè / Pân` la soră-sa: / Țese, Ano, țese / Ca să-mi faci cămeșè, / Fir și ibrișin, / Haine de mătasă / Ca să-mi fi mireasă. / Ana Sânziana / Iè din grai grăi: / Puternice soare / Și al meu frățioare, / Atunci ți-oi fi ție, / Eu ție soție / Până la vecie / Când tu mi-i îi face / Tot un pod de-argint / Tot peste pământ, / Și-n capăt de pod / Naltă mănăstire / Și-on popă

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
și eu m-oi face / Un mic dăscălaș / La cel sfânt locaș. / Și pe la icoane / Oi duce plocoane, / Și m-oi închina / Și le-oi săruta / De luni care pică / Până duminică. / Iar când te-oi zări / Astfel ți-oi grăi: "Sfântă iconică, / Fă-te păsărică, / Ca să ne iubim, / Să ne drăgostim / La nouri, la soare, / În frunzi, la răcoare, / La stele, la lună / În veci împreună!""286 Drămuind talgerele norocului, cucul se lasă îmblânzit de puterea cântului omenesc, realizându-se

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
vesti primăvara și roadele ce vor urma, la greci 322 se umblă, din casă în casă, cu o rândunică sculptată în lemn, rostind un cântec-colindă: "A sosit, a sosit rândunica! ... / Pe-o creangă mi s-a pus și mi-a grăit, / Și-a ciripit dulce: / Hei martie, bunule martie / Și tu groaznic făurar, / Chiar de arzi, chiar de pârlești, / Tot a timp frumos îmi miroși, / Chiar de-mi ningi, ori ești cu toane, / Tot primăvara mi-aduci! Eu am trecut marea

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
323 La ucraineni, motivul rândunicii se păstrează în colindele rostite în cadrul sărbătorilor de iarnă, rândunica prevestind rodnicia anului ce va urma: "A venit în zbor o rândunică / Și s-a așezat pe pervaz, / A început să ciripească / Și să-i grăiască gazdei: / Ieși, ieși afară, gospodare, / Și te du până la vite / Că ți-au fătat două vaci, / Doi tăurași ți-au fătat, / Frumușei și buni și harnici, / Și ai să iei pe ei groși buni..."324 În unele colinde ucrainene apare

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Li cara la cuci mâncare, / Ciocârlia li făce, / Rândunica li pune, / Perpelița li-așterne. / Dar haita de pupăză / S-a suit sus pe răsteie / Ș-a strigat la boi să steie. Da cucu / Mi-a propit plugu / Și din guriță grăia / Și polița curăția. / Ce ai, pupăză, cu mine / Că eu nu-nșir sfat cu tine. / Eu când s-a disprimavara / Și când oi prinde a cânta / Toată lumea m-asculta. / Da tu când îi pupăi, / Toată lumea te-a urî / Și cu

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-or ciripi."329 "Pasărea-om" dezleagă suferințele omenești, participând la trăirile zilnice: "Foicică și-o lalea, / Păsăruică, turturea, / Spune-mi, dragă, vestea ta / Ori nu ești din țara mea? Păsăruica săraca / Sta pe loc și-mi răspundea, / Cu grai omenesc grăia / Că ea nu-i din țara mea / dar așa i-a fost calea, / Drept la mândrulița mea. / Turturică, păsărea, / Păsăruică, turturea, / Pe crengi verzi tu nu ședea, / Du-te încunjură lumea / De-mi află pe mândra mea! Zboară, pasăre măiastră

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]