2,830 matches
-
de cumplită era sărăcia, foametea și mizeria în care se zbăteau bieții români. Mâncam cartofi prăjiți în uleiul adus de acasă și salată de roșii. Obișnuitele grătare de pe plajă erau părăsite din lipsă de carne. Uneori se găsea pește la grătar dar și pentru acesta trebuia să stai ore lungi în soare. O înghețată apoasă, un cico, un covrig, o roșie și fructe se mai găseau. Mi-a rămas întipărită în memorie ultima seară din acel scurt 120 concediu. Ne am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lipsurile din gestiune. Cotoi era foarte apreciat de șefii de la județ. Lingușitor și serviabil, cunoștea necesitățile șefilor și toate mașinile lor își făceau plinul prin ușa din spatele clădirii cooperației. Restaurantul din centru avea două separeuri unde se mânca pui pe grătar cu mujdei și mămăligă, se fumau țigări scumpe, se beau băuturi fine și se umpleau portbagajele cu purcei de lapte, cu roate mari de caș, cu găini și curcani și cu multe alte bunătăți la care orășeanul de rând nici
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
unde se lua masa era foarte mare, dar puțini studenți mâncau aici. Bonurile de masă se cumpărau. Erau ieftine, și mâncarea bună. Cei mai mulți însă mergeau la cele două bufete elegante unde, contra unei sume nu prea mari, se putea servi grătar cu cartofi și cu salată, o băutură și o cafea cu ciocolată, frișcă, ori prăjituri. La bufete era mereu aglomerat datorită mirosului irezistibil de grătar și de cafea naturală. Am gustat ceva în picioare, am băut o cafea și am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la cele două bufete elegante unde, contra unei sume nu prea mari, se putea servi grătar cu cartofi și cu salată, o băutură și o cafea cu ciocolată, frișcă, ori prăjituri. La bufete era mereu aglomerat datorită mirosului irezistibil de grătar și de cafea naturală. Am gustat ceva în picioare, am băut o cafea și am alergat pe holurile nesfârșite în căutarea cabinetului profesorului de filosofie. O frenezie ciudată pusese stăpânire pe mine. Simțeam că sunt gata să descopăr o altă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
popasului, care ne-a invitat la o masă mai ascunsă privirilor, într-o nișă, după un stâlp și un tonomat stricat. Ceilalți au rămas în sală. În scurt timp masa s-a umplut cu farfurii pline cu fripturi mari la grătar însoțite de cartofi prăjiți și de salată. Vinul e din partea casei, a spus șeful restaurantului, arătându ne eticheta unui vin mai vechi. Foamea ne-a făcut să uităm de elicoptere și de cei care veniseră împreună cu noi. Ne-am amintit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
masa unde era dânsul. La acea masă, în afară de secretar, era primărița de la unul dintre orașele județului și instructorul Comitetului Central care răspundea de noi. Mă simțeam stingheră între acele persoane cu funcții mari. S-a servit piure de cartofi cu grătar și macaroane cu brânză. Secretarul a refuzat macaroanele, spunând că el nu suportă brânza. Macaroanele aveau un gust ciudat, dar am crezut că brânza este de vină. După ce s-a luat masa, înainte să urc în cameră am fost mustrată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
redefinit 4 mai 2011 La iarbă verde, cu Nostradamus pe urme era o zi obișnuită nu avea nimic special discuțiile interminabile (despre sfârșitul tuturor lucrurilor) se încheiaseră în coadă de pește toată părțile ieșiseră la iarbă verde încinseseră și un grătar catrenele lui nostradamus dormitau împrăștiate pe fața de masă albă pătată de scrum cineva a strigat chiar și apocalipsa trebuie să aștepte măcar până la desert au râs cu toții priveau către cer cu o oarecare teamă era o zi obișnuită nu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
instabil, Îngurgităm, constant, energizante, Iar psihicul se năruie, labil, Printre iluzii traumatizante. Din jalea asta scoatem și profit, Ne vindem remușcările și anii, În fiecare trup, un neofit Ce-și cumpără religia cu banii. Nu vă mai perpeliți ca pe grătar, Degeaba luați calmante prin speranțe, Atârnă greu, eșecul, la cântar, Când dați autografe pe creanțe. Trăiți degeaba, n-ați făcut nimic, Aceasta este ultima mirare, Doar bunul simț vă este tot mai mic Și vindeți lamentări de fată mare. Considerați
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
izbucnească în hohote fericite și violente, relaxate, cu riduri mari, termale, de fericire urâtă pe fața lui roșie. Când reușea să stoarcă câțiva dolari de la taică-său paria pe cai; dacă avea noroc, îmi făcea cinste cu o cină cu grătare și trabuce. Mă învârteam și în jurul altor soiuri de oameni. Unii de pildă citeau niște cărțoaie în germană sau franceză și știau pe nevăzute manualele de fizică și de botanică, și antologii din Nietzsche și Spengler. Ceilalți erau borfașii. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de afară. Din cauza festivității de absolvire, nu era multă lume în salon. Așa că se auzea cum se ciocnesc bilele, din ungherele cele mai îndepărtate, slab luminate, se auzea zuruitul slab al meselor verzi de zaruri și sfârâitul cărnaților rotofei de pe grătar. Dingbat a apărut din camera din spate, cu triunghiul de lemn pentru bile, să-mi strângă mâna. Augie se duce la o petrecere la familia Klein, i-a spus doamna Einhorn. Felicitări, băiete, mi-a spus Einhorn ceremonios. Se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-și capul pe pernă ca un magician. Am fost îmboldiți până la capătul sălii unde era gardianul de servici, care dormea, sau poate că așa moțăia el toată noaptea, într-un scaun sub coada de pește a unei panglici legate de grătarul ventilatorului. Ne-au băgat într-o celulă mare, din care s-a auzit un răget: „Nu mai avem loc! Nu mai avem loc!“ Și au urmat alte sunete obscene din gură și fluierături și apă trasă la closet, glume și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
chiar astă noapte am visat că mă însurasem, dar că nu era plăcut deloc. M-a întors pe dos. Visul a început bine. Veneam de la slujbă și pe pervaz erau niște păsărele frumoase, și miroseam carnea care se frigea pe grătar. Nevastă-mea era foarte arătoasă, dar ochii ei frumoși erau plini de lacrimi, niște lacrimi mari și grele. „Lu, ce s-a întâmplat?“ i-am spus. Iar ea, „Copiii s-au născut pe neașteptate în după masa asta și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dreaptă și mi-am revenit. Se vede că nu mi-am tăiat destul de bine vinele, sau sângele era Închegat din lipsă de apă În organism. Când mi-am revenit În urma mușcăturii, era lumină afară. Un tânăr Înnebunit spânzurându-se la grătarul de la fereastră șprin greutatea luiț l-a scos din loc. După un timp l-am văzut pe bietul băiat mort. Eu eram În picioare la crăpătura oblonului de la ușă. Se pare că asta a fost și cauza că am scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
un restaurant de pe o străduță lăturalnică din Soho, unde, În ciuda faptului că am stat la bar și am mâncat salate care constau, În cazul meu, dintr-o mică rotocoală de brânză de capră, Înfășurată În două felii de dovlecel la grătar, și trei frunze diferite puse alături, am cheltuit o sumă nerușinat de mare. După aceea, ne-am dus la Bar Italia, să bem cafea. Baby a insistat să spună „Ciao, bello“ tuturor celor care intrau, căci astea sunt singurele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și zgomot de piciorușe, căci porumbeii manevrau deja, așezându-se În poziție. Urmară o serie de uguituri și croncănituri, care, treptat, sporiră În intensitate și viteză. Ieșitura pe care Își făcuseră cuib fusese montată, inițial, În scopul de a adăposti grătarul de ventilație de deasupra chiuvetei din baie. Acum, grătarul era aproape Înfundat. Deși nu era decât o nișă de treizeci de centimetri pătrați, ea constituia un loc de odihnă foarte frecventat de numeroasa colonie de păsări care domicilia În zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-se În poziție. Urmară o serie de uguituri și croncănituri, care, treptat, sporiră În intensitate și viteză. Ieșitura pe care Își făcuseră cuib fusese montată, inițial, În scopul de a adăposti grătarul de ventilație de deasupra chiuvetei din baie. Acum, grătarul era aproape Înfundat. Deși nu era decât o nișă de treizeci de centimetri pătrați, ea constituia un loc de odihnă foarte frecventat de numeroasa colonie de păsări care domicilia În zonă, petrecându-și timpul plimbându-se agale pe acoperișurile caselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
negre prelingându-se pe perete. Câteodată, jur că țintesc direct către periuța mea de dinți. Și se fâțâie pe pervazul de afară, de pe vremea lui Pazvante Chioru’, așa că nu Îndrăznesc decât să crăp puțin fereastra. Proprietarul nu vrea să astupe grătarul. Zice că regulile de sănătate și siguranță interzic asta. Janey se trânti pe scaun. Începeam să mă simt vinovată pentru că deschisesem subiectul. Minunată cină, am remarcat, Încercând să-i abat atenția. Mi-aș dori să știu și eu să gătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
jumătate de oră în casă. Dar nu se întâmplase nimic. Un soi de pâlnie, la capătul sălii de baie, colecta apa revărsată făcând-o să se scurgă într-o deschizătură a podelei de dale, peste care se afla un mic grătar. Tom își scoase pantofii și ciorapii și începu să țopăie deasupra grătarului, simțind apa exuberantă, fierbinte, pătrunzându-i printre degetele picioarelor. Își suflecase manșetele pantalonilor, dar tivul vaporosului négligé al lui Ju se muiase. Tom McCaffrey forma un obiect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de pâlnie, la capătul sălii de baie, colecta apa revărsată făcând-o să se scurgă într-o deschizătură a podelei de dale, peste care se afla un mic grătar. Tom își scoase pantofii și ciorapii și începu să țopăie deasupra grătarului, simțind apa exuberantă, fierbinte, pătrunzându-i printre degetele picioarelor. Își suflecase manșetele pantalonilor, dar tivul vaporosului négligé al lui Ju se muiase. Tom McCaffrey forma un obiect de interes în „societatea“ din Ennistone. Pe vremea aceea „societatea“ ennistoniană era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care-l purta pe sub bretele, părea mai puțin bătrân. Fără să fie invitată, Alex își scoase mantoul de blană și-l aruncă pe un scaun. Măsură dintr-o privire încăperea, atât de mică, cu un șemineu strâmt, afumat și un grătar negru, subțire, două fotolii jerpelite și un bufet scund, lucios, ornat cu un milieu din dantelă șifonată. Se mai găsea în cameră și un pupitru școlăresc, cu capacul deschis, ticsit de hârtii, precum și o puzderie de bibelouri de porțelan, căței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Aș spune că vă jignește... dumneavoastră... amorul propriu, dar o să vă reveniți curând... pe ea însă n-ar trebui s-o afecteze... e ceva trecător... John Robert întinse o mână, apucă o statuetă de porțelan și zvârli cu ea în grătarul căminului, făcând-o țăndări. Cioburile se împrăștiară pe podea. Rosti cu o voce gâtuită de furie: — Ai citit cele două articole? De fapt, Tom nu văzuse articolul din The Swimmer, iar pe cel din Ennistone Gazette nu-l citise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dea avizul obligatoriu de funcționare), trăgându-te de mânecă și ademenindu-te inconturnabil, în direcția cea bună și eliberatoare pentru sfinctere, direcție marcată de altminteri și fizic, pentru neofiți, printr-o dâră discretă, rectilinie, de căcăreze negre-maronii, de șobolan! De la grătarul mocnit al terasei, unde sfârâiau și se rumeneau niște cârnați și niște mititei, se răspândește progresiv, prolifică, un alt fel de fumigație, o amprentă olfactivă condimentată inclasificabilă, de agent emetic, o mirosnă becisnică de seu încins și piperat, usturoiat și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o făcuse Într-adevăr. Poate că, la urma urmelor, el nu era un individ atât de inutil, atât de irosit. Sigla galbenă de neon păru să se aprindă atunci când localul luase foc, iar M-ul sângeriu trona ca pe un grătar de flăcări, până când plasticul se lichefie și M-ul se Înclină și căzu, lăsând În urma lui, pe fațada clădirii, o pată neagră ca un crater. Doar atunci Zero prinse portiera și o Închise, iar În interiorul camionetei se lăsă Întunericul. a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
așteptând o invitație de la singura și căsătorita mea prietenă. Aveam să devin, în sfârșit, o persoană care relaționează ușor cu lumea, o persoană care își petrece weekendurile având întâlniri, care poartă fotografii în portofel, scene demonstrative de la petreceri voioase, de la grătare zgomotoase, de la un botez minunat la care tocmai am fost. Îmi amintesc că simțeam în mod special o satisfacție picantă pentru că eram în posesia unui plan social - o întâlnire personală - despre care Sheba nu știa absolut nimic. Pe când sâmbăta întâlnirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Cre’ că, spre deosebire de tine, umblau cu o torță la ei. Pentru o clipă se face liniște. — Auzi, dar tu insinuezi că put, zic, ridicînd brațul și Încercînd să-mi apropii nasul de subțioară. — Tu? Nu știu, ăăău... visam... Puți a grătar. Pleoapele i se trîntesc la loc, grele. Ciudat? Nu cred că ăsta e cuvîntul. Nu, nu e ciudat, luna asta nimic n-a fost ciudat. Pentru că e aprilie. Cerurile au fost mai furtunoase, mirosul din dormitor mai acru și promisiunile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]