7,204 matches
-
extaz. Astfel, se apropia Încetul cu Încetul de locul unde poposise Arrigo și, când ajunse lângă acesta, poetul avu senzația limpede că, deși continua să tot schițeze În aer semnul crucii, călugărul vorbise ceva cu filosoful. Câteva vorbe schimbate În grabă. Pe furiș. Cu acea repeziciune care e amprenta diavolului. Fu tentat să se apropie mai mult, dar acum cei doi se ignorau din nou. Se Îndreptă spre ieșire. În dreptul porții, fu abordat de un străjer. - Priorule, omul pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spunea adevărul. - Dar despre construcția de pe pământurile familiei Cavalcanti? E lucrarea dumitale, nu-i așa? aruncă la Întâmplare. O crispare În trupul omului Îi dezvălui că prima sa intuiție era cea bună. - Nu... marele cerc... vorbeau ei... zise sărmanul În grabă. Părea fericit că avea, În sfârșit, ceva de mărturisit. - Ei sunt, repetă el. - De ce construcția aceea... și În locul acela? Pentru care scop? Prizonierul fu cuprins de un tremur nestăpânit. - Nu știu... I-am auzit cum vorbeau despre asta, el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acoperiș. Îl ridică, Înălțându-și capul prin deschizătură. Rămase dezamăgit când constată că locul era pustiu. Trase la loc chepengul, dar, În clipa aceea, niște strigăte de jos Îi atraseră atenția. Se părea că se petrecuse ceva dramatic. Coborî În graba cea mai mare. Strigătele veneau dinspre partea cealaltă a vechilor ziduri romane, unde cândva Începea câmpia. Pe sub un arc, trecu dincolo de zid, ajungând din urmă un grup de oameni care stăteau aplecați peste ceva, la baza turnului. Trupul matematicianului zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Întinsă, trasă un cerc de jur Împrejur. - Aici? Va fi Încoronat aici, la Florența? În acel moment, un zgomot de pași tupilați Îi atrase atenți priorului. Se răsuci, zărindu-l pe Cecco În prag. Recunoscându-l, Amara se ridicase În grabă, retrăgându-se spre interior, parcă deranjată de sosirea lui. - Cecco, zise Dante Înghețat, am venit să-ți spun ceva. Celălalt, curios, se opri. - Astăzi l-am văzut pe Brandan, pe malul Arnului. Mort. Sienezul Își duse o mână la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
novici cu tonsură, erau așezate În fața unei catedre simple, situată pe o estradă cu trei niveluri. De pe scaunul său, Arrigo declama dintr-un codice gros cu miniaturi, rezemat de un pupitru. Filosoful pronunța cu voce tare cuvintele din text, fără grabă, scandându-le unul câte unul, ca și cum În fiecare dintre ele, și nu În fraza pe care o alcătuiau, ar fi fost conținut Înțelesul pe care Îl căuta. Dante recunoscu de Îndată textul ce făcea obiectul lecției: era Facerea, și anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se ridică brusc În picioare, cu o expresie de ușurare pe față. - Eminența sa dorește să primiți aceasta, zise pe un ton oficial, Înmânându-i un pergament Împăturit și Închis printr-o bandă sigilată. Dante rupse pecetea și citi În grabă: Înaltul prelat Îi cerea să vină cât mai curând posibil la sediul legației pontificale, pentru a sta de vorbă asupra unor chestiuni confidențiale. - De ce nu cere audiență la Priorat? Întrebă sec, Împăturind la loc pergamentul. - Eminența sa consideră că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ultima oară strada din fața lui, spre a se asigura că nu mai era nimeni. Apropiindu-se de colțul clădirii, i se păru că deslușește un zgomot metalic, urmat de un foșnet rapid de pași ai cuiva care se Îndepărta În grabă. Așteptă câteva clipe, Însă liniștea redevenise deplină. Abia atunci deschise portița. Înăuntru, naosul era complet cufundat În Întuneric, cu excepția unei ușoare luciri a lunii, care Încadra ferestrele În partea de sus. Se Îndreptă spre ușa sacristiei și intră. În prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu voia să Își Însușească știința, se gândi Dante cu amărăciune. Într-adevăr, În cameră nu era nimic care să fi putut fi furat. Doar un cufăr modest lângă pat, cu câteva boarfe croite grosolan. Probabil Bernardo Își părăsise În grabă lucrarea la care trudea: Res gestae Svevorum. Pe masa de scris, se găsea un codice subțire legat, deschis lângă câteva file de pergament și o călimară. Începu să citească cu glas tare. - „Această carte se numește Cronica federiciana, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se afla, pe malul canalului îngust, la -10 grade, lângă cadavrul lui Belle de jour: și asta i-a contrariat, de asemenea, pe oameni! Unul dintre jandarmi, care se întorsese după ce depusese cocheta cu galoane, porni din nou, în mare grabă, la ordine, să-i facă rost de ouă, „mai mult decât ouă, niște mici lumi, niște mici lumi“, în acest fel le numea judecătorul Mierck, spărgând coaja cu un ciocănel minuscul de argint ștanțat pe care îl scotea de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că mint. Presimțeam acest sfârșit, ceea ce făcea și mai odioase și mai inutile ultimele convoaie de răniți și de morți care treceau pe la noi prin oraș. Orășelul era încă plin de șchiopi și de capete cu răni îngrozitoare, cusute în grabă. Clinica nu se golea, precum prestigioasele hoteluri din stațiunile balneare pe care oamenii de lume și le recomandă unul altuia. Doar că sezonul dura aici de patru ani fără oprire. Câteodată, o zăream pe doamna de Flers de departe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mergem într-o vizită, și ea că nu mai merge, merg, nu merg, nu știa ce să facă, am treabă, zice, tu ce faci dacă eu nu merg?, păi, mă duc la facultate, prin oraș, mi s-a părut suspectă graba ei, neliniștea, nesiguranța, se vedea că minte, era ciudată, i-am zis că plec, dar am deschis casetofonul, fără să mă vadă, un casetofon care era așezat în spatele canapeli din sufragerie, jos, l-am lăsat să înregistreze și... am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a ajuns În dreptul reședinței St. Claire la cinci și jumătate - o Întârziere pe care Își Închipuia că mama sa ar fi aprobat-o. A așteptat pe treptele de la intrare cu ochii mijiți nonșalant, plănuindu-și amănunțit apariția. Va străbate fără grabă Încăperea spre doamna St. Claire și-i va spune, cu o intonație absolut adecvată, „Stimată doamnă St. Claire, Îmi pare teribil de rău că am Întârziat, dar camerista mea“ - aici se Împiedică, dându-și seama că cita - „ ...dar unchiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Încât se simțeau caraghioși din cauza surplusului de energie și au năvălit În cafenea ca niște petrecăreți de-ai lui Dionysus. — Masa patru, În mijloc la tot rahatu’! a țipat Phoebe. Grăbește-te, bătrâne dragă, le spune c-am sosit În grabă. — Zi-le să cânte Admiration!, a răcnit Sloane. Voi doi comandați; Phoebe și cu mine ne vom scutura trupurile depravate. Au plecat, amestecându-se cu gloata pestriță. Axia și Amory, care abia dacă se cunoșteau de un ceas, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe doctor într-o discuție despre evoluția ciupercii de la picior, cu materialul didactic pe masă. Totul se fâsâise. Până și Marcela, cu tot sufletul ei mare, începuse să-și strângă acuarelele de pe pereți, cu gândul să plece acasă. În toată graba, era cât pe ce să ia și portretul lui Zelea, numai că nea Ovidiu, până atunci invizibil, izbucni din colțișorul lui: - ’tu-ți mama ta astăzi și mâine, lasă-l pe Sorinel acolo că te fac praf, praf te fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
păcate n‑am voie să merg până la capăt, fiindcă ea îmi controlează lenjeria și caută urmele astea, alături de petele de căcat și găurile care trebuie cârpite. În timp ce eu îi astup ei gaura, ha‑ha. Dar iată că vine controlorul. Din grabă, gemenii nu s‑au gândit că poate nenorocitul ăsta n‑are bilet și trebuie să bage mâna în portofel. Slavă Domnului, se apropie o curbă și viteza scade. Când cretinul ăla duce în silă mâna la buzunarul de la piept, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
văd ca niște pete luminoase în grădină; grădinarul mai taie pe ici pe colo ca să obțină o formă perfectă. Porsche‑ul demarează, pietrișul scrâșnește sub roți și e împroșcat în toate părțile când motorul atinge turația maximă. Rivalul dispare în grabă, așa cum se cuvine. Sophie și‑a deplasat toată greutatea pe un picior și stă totuși așa, într‑un singur picior, mai bine decât pe amândouă. În poziția asta, e femeia etern ispititoare, atât pentru Rainer cât și pentru Hans. Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
încât Rainer nu poate să mai ascundă și celelalte cadavre. Îi cedează nervii. Iar Rainer eșuează în îndeplinirea acestei sarcini. Își scoate pijamaua năclăită de sânge și se bagă sub duș. Apoi pune armele într‑o servietă și părăsește în grabă casa ca să‑și facă rost de un alibi. Pleacă cu mașina la un coleg de școală ca să învețe împreună pentru bacalaureat și să împrumute de la el bani de benzină. Vrea să arunce armele crimei în Dunăre, de pe un pod, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
apă. Orice gest făcea, mi se părea oarecum teatral. Se lăsase ea Într-adevăr legată și violată? Oare amintirea acelor evenimente Îi pictase pe chip expresia aceasta dramatică, teatrală? — Vă plictisește o asemenea poveste? Auzindu-i Întrebarea, am scuturat În grabă capul În semn de negație. Îmi venea să-i spun că mă simțeam fericit să fiu În aceeași cameră cu ea, dar m-am abținut. Mi-au revenit foarte clar În minte cuvintele lui Porcușor: „Este o persoană atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Și acum aș face bine să îți spun de ce te-am chemat aici, zise ea posomorâtă. Vreau să descoperi cine mă șantajează. Făcu o pauză, foindu-se nervos în șezlong: — Scuză-mă, nu mi-e deloc ușor. — Nu-i nici o grabă. Șantajul neliniștește pe toată lumea. Ea dădu din cap și sorbi din gin: — Păi, acum vreo două luni, poate chiar un pic mai mult, am primit un plic în care erau două scrisori care fuseseră scrise de către fiul meu unui alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Unde ajungem așa? Clătină din cap și adăugă: — Pe dracu’, nu facem nici o înțelegere, Gunther. Îmi spui mie sau îi vei spune judecătorului. Se ridică și se îndreptă spre ușă: — Ține numai de tine. Mai gândește-te, nu e nici o grabă. Eu nu mă grăbesc nicăieri. Închise ușa după el, lăsându-mă cu sentimentul de vinovăție pentru faptul că le dorisem răul lui Bruno și pipei lui inofensive. După vreo oră, ușa se deschise și un ofițer superior din SS intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mârâi el. Adică, dacă tot aveți de gând să-mi faceți o cușcă pe mărimea mea, nu văd de ce aveți nevoie de mine să fac cheia. De ce dracu’ v-aș răspunde la întrebări? — Cum vrei. Pentru mine nu e nici o grabă. Eu, unul, o să merg înapoi acasă, o să fac o baie fierbinte, o să dorm bine la noapte, apoi o să vin din nou aici să văd ce fel de noapte ai avut tu. Ce să zic? Locu’ ăsta nu e numit degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
păreau să fie ori prea strâmți, ori prinși între fese, căci nu am putut să-i trag. Am rugat-o să-și ridice fundul. Rupe-i, îmi zise ea. — Ce? Rupe-i! Rănește-mă, Bernie! Folosește-mă! Vorbea cu o grabă imperativă, cu răsuflarea întretăiată, iar coapsele ei se deschideau și se închideau precum fălcile unei enorme insecte de pradă. — Hildegard..... Ea mă lovi puternic peste gură: — Ascultă, lua-te-ar naiba! Rănește-mă când îți spun! Am prins-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
l-am așezat lângă mine pe scaun. — O să stai mai confortabil așa, i-am zis. Dar să îndrăznești numai să te scobești în nas și o să te alegi cu ăsta. Am pornit mașina și am plecat mai departe. — Care-i graba? zise Kindermann pe un ton exasperat. Nu reușesc să înțeleg de ce faci asta. Ai putea la fel de ușor să îți regizezi spectacolul luni, când toată lumea ajunge înapoi la Berlin. Chiar nu pricep necesitatea de a conduce atâta drum. — Până atunci o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mulțumesc, băieți - spuse înduioșat Herbert -, nu vă refuz. Te rog, Toshiro. Asiaticul merse în magazie și aduse sacul. — Și-acum, la revedere, băieți! zise Herbert ridicându-se. Săru-mânușițele, doamnă. — Mai stați, vă rog, zise Felix S 23. Nu e nici o grabă. — Datoria-i datorie, zise Herbert. Nu mai putem sta. Azi n-am prins decât un satelit senegalez și pe voi. E un traseu cam necirculat pe-aici. A, să nu uit! Vă las cartea mea de vizită. Dacă vă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mama focului. Spuneți și dumneavoastră - se adresă el roboților care ieșiseră pe scară - dacă nu-ți vine să turbezi: de două luni aștept să apară „Transcom”-ul să ia ciupercile, și nimic! Nici o navă, nici o veste măcar! — Dar de ce atâta grabă? — Cum de ce? răspunse paznicul. Dacă le culeg și nu se transportă imediat, se strică. — Atunci nu le mai culegeți și lăsați-le să crească în pădure, printre copaci, până vine „Transcom”-ul. — Care pădure? Care copaci? făcu paznicul. — Dar ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]