1,542 matches
-
cantității maxime de gaz pe care lichidul îl poate absorbi la temperatură și presiune constantă. Saturarea diferitelor țesuturi are loc cu viteze diferite însă după un anumit timp (peste 12 ore), se consideră că toate țesuturile s-au saturat, nemaiexistând gradiente de presiune între ele Tensiunea gazului dizolvat, p , crește pe măsura trecerii timpului datorită creșterii cantității de gaz dizolvat în lichid. La saturație, tensiunea gazului dizolvat, p , atinge valoarea presiunii P a gazului de deasupra lichidului. Atunci când gazul de deasupra
Legea lui Henry () [Corola-website/Science/315216_a_316545]
-
ar fi sami, amerindienii, huteriții canadieni, maorii din Noua Zeelandă, și inuiții canadieni, la fel cum există grupuri cu risc mare dar care trăiesc aproape de ecuator, cum ar fi sarzii, palestinienii si parsii. Cauza acestei distribuții geografice nu este clară. În timp ce gradientul nord-sud de apariție a bolii este în scădere, în anul 2010 el era încă prezent. SM este mai întâlnită în regiunile cu populații nord-europene iar variația geografică poate reflecta pur și simplu distribuția globală a acestei populații cu risc înalt
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
de cale ferată de la Dărmănești la Câmpulung Moldovenesc a devenit punctul de plecare al unei căi ferate importante care traversa Carpații Orientali înspre Transilvania. În orice caz, traseul prin Dărmănești - datorită schimbării apartenenței teritoriale a Bucovinei - era incomod și, din cauza gradientului curbelor, puțin rentabil. În plus, cele două gări din reședința de județ Suceava erau departe de centrul orașului. După terminarea celui de-al doilea război mondial, guvernul român a hotărât să construiască o nouă linie de cale ferată care pornea
Calea ferată Suceava–Gura Humorului () [Corola-website/Science/318855_a_320184]
-
de variația valorii accelerației gravitaționale cu altitudinea cu inversul pătratului ei (conform legii atracției universale), relația dintre ele fiind: unde formula 5 este raza Pământului considerat sferic, la nivelul mării = 6369 km. Pentru un strat, temperatura variază liniar cu altitudinea cu gradientul formula 6: unde formula 8 este temperatura (absolută) la baza stratului. Ținând cont de ecuația de stare a gazului ideal, se poate scrie ecuația diferențială: unde formula 10 este constanta exponențială a aerului: formula 11, iar formula 12 este constanta aerului = 287,0528742 kJ/kgK
Atmosferă standard () [Corola-website/Science/320149_a_321478]
-
formula 11, iar formula 12 este constanta aerului = 287,0528742 kJ/kgK. Prin integrare se obține variația presiunii: Cunoscând presiunea, din ecuația de stare rezultă densitatea. De exemplu, presiunea la nivelul mării este, conform standardului, 101325 Pa, temperatura de 15 °C, și gradientul de temperatură de −6,5 °C/km. Calculul pentru altitudinea de 11 km va da o presiune de 22632 Pa și o temperatură de −56,5 °C. Modelul ISA se bazează pe condițiile medii existente la latitudini mijlocii, conform recomandărilor
Atmosferă standard () [Corola-website/Science/320149_a_321478]
-
expresie se simplifică la Multiplicatorul Lagrange care introduce restricția este, prin construcție, o constantă; totuși, derivata funcțională este, în mod formal, o funcție. Prin urmare, când densitatea minimizează energia electronică, potențialul chimic are aceeași valoare la fiecare punct în spațiu. Gradientul potențialului chimic este un câmp electric efectiv. Un câmp electric descrie forța pe unitate de sarcină ca o funcție a spațiului. Prin urmare, atunci când densitatea este densitatea de stare normală, densitatea electronică este staționară, deoarece gradientul potențialului chimic (care este
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
fiecare punct în spațiu. Gradientul potențialului chimic este un câmp electric efectiv. Un câmp electric descrie forța pe unitate de sarcină ca o funcție a spațiului. Prin urmare, atunci când densitatea este densitatea de stare normală, densitatea electronică este staționară, deoarece gradientul potențialului chimic (care este invariant cu poziția) este zero peste tot, adică, toate forțele sunt echilibrate. Pe măsură ce densitatea suferă o schimbare de la o densitate în stare nefundamentală la densitatea în stare fundamentală, se spune că suferă un proces de "egalizare
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
stare adițională, de exemplu ecuația de stare a gazului ideal. Ecuațiile Navier-Stokes sunt ecuații de conservare a impulsului. Aceste ecuații se bazează pe a doua lege a lui Newton aplicată mișcării fluidului, împreună cu ipoteza că tensiunea fluidului este proporțională cu gradientul vitezei (fluid Newtonian), la care se adaugă gradientul presiunii. Ecuațiile furnizează componentele vitezei unei particule de fluid. Forma vectorială a acestor ecuații este: unde partea stângă a ecuației reprezintă accelerația, și poate fi compusă din efecte dependente de timp și
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
gazului ideal. Ecuațiile Navier-Stokes sunt ecuații de conservare a impulsului. Aceste ecuații se bazează pe a doua lege a lui Newton aplicată mișcării fluidului, împreună cu ipoteza că tensiunea fluidului este proporțională cu gradientul vitezei (fluid Newtonian), la care se adaugă gradientul presiunii. Ecuațiile furnizează componentele vitezei unei particule de fluid. Forma vectorială a acestor ecuații este: unde partea stângă a ecuației reprezintă accelerația, și poate fi compusă din efecte dependente de timp și convective, sau, dacă sunt prezente, efectul coordonatelor neinerțiale
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
ecuații este: unde partea stângă a ecuației reprezintă accelerația, și poate fi compusă din efecte dependente de timp și convective, sau, dacă sunt prezente, efectul coordonatelor neinerțiale. Partea dreaptă reprezintă suma tuturor forțelor care acționează asupra volumului de control, precum gradientul de presiune, tensorul tensiunilor (formula 13) și alte forțe, cum ar fi forța gravitațională. Importanța termenilor de transport difuziv (viscozitate) este preponderentă pentru fenomenele modelate de ecuații eliptice, respectiv a celor de transport convectiv fenomenelor modelate de ecuații hiperbolice. Cât de
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
exemplu încălzirea fluidului în urma disipației viscoase. Ecuația de conservare a energiei se bazează pe primul principiu al termodinamicii. Deoarece practic toate curgerile formează sisteme termodinamice deschise, ecuația folosită este în formă vectorială: unde formula 15 este entalpia masică, iar formula 16 este gradientul temperaturii. Câmpul de presiuni la curgerea unui fluid nu rezultă din ecuațiile de conservare, el reiese indirect din ecuația de continuitate și este determinant pentru curgere, apărând în termenii sursă din celelalte ecuații. Pentru calcului câmpului de presiuni se cunosc
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
MFN. Căldura se poate transmite prin conducție, convecție și radiație. Transmiterea prin conducție are loc în special în corpuri solide, conform ecuației Fourier, a cărei formă diferențială este: unde formula 27 este fluxul termic, formula 28 este conductivitatea termică, iar formula 29 este gradientul temperaturii. Conductivitatea termică este considerată adesea constantă, dar în realitate ea depinde de temperatură. În simulări ea poate fi calculată cu o relație algebrică. În caz că materialul nu este izotrop, ea este un tensor. În ecuația Fourier apare operatorul nabla, ca
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
un tensor contractat de ordinul "n-1". Pentru un câmp vectorial formula 1, rotorul se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un câmp vectorial. Folosind convenția de sumare a lui Einstein rotorul se scrie : Pentru un câmp scalar formula 8, gradientul se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un câmp vectorial. Folosind convenția de sumare a lui Einstein gradientul unui câmp scalar se scrie: Se poate defini gradientul unui câmp vectorial, dar numai într-un sistem de coordonate oblice
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
rezultatul este un câmp vectorial. Folosind convenția de sumare a lui Einstein rotorul se scrie : Pentru un câmp scalar formula 8, gradientul se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un câmp vectorial. Folosind convenția de sumare a lui Einstein gradientul unui câmp scalar se scrie: Se poate defini gradientul unui câmp vectorial, dar numai într-un sistem de coordonate oblice, adică într-un sistem de coordonate în care axele nu sunt perpendiculare două câte două. Altfel se obține divergența unui
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
a lui Einstein rotorul se scrie : Pentru un câmp scalar formula 8, gradientul se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un câmp vectorial. Folosind convenția de sumare a lui Einstein gradientul unui câmp scalar se scrie: Se poate defini gradientul unui câmp vectorial, dar numai într-un sistem de coordonate oblice, adică într-un sistem de coordonate în care axele nu sunt perpendiculare două câte două. Altfel se obține divergența unui vector. Pentru un câmp vectorial în coordonate oblice formula 1
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
unui câmp vectorial, dar numai într-un sistem de coordonate oblice, adică într-un sistem de coordonate în care axele nu sunt perpendiculare două câte două. Altfel se obține divergența unui vector. Pentru un câmp vectorial în coordonate oblice formula 1, gradientul se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un tensor. Acest tip de calcul nu este preferat, datorită complicațiilor matematice foarte mari. Rotorul unui gradient al "oricărui" câmp scalar formula 13 este întotdeauna vectorul zero: Calea de a stabili această
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
Altfel se obține divergența unui vector. Pentru un câmp vectorial în coordonate oblice formula 1, gradientul se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un tensor. Acest tip de calcul nu este preferat, datorită complicațiilor matematice foarte mari. Rotorul unui gradient al "oricărui" câmp scalar formula 13 este întotdeauna vectorul zero: Calea de a stabili această identitate, precum și a altora, este aceea prin care se folosește sistemul de coordonate cartezian tridimensional. În conformitate cu articolul despre rotor, avem: în care partea dreaptă este un
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
componenta "x" a ecuației de mai sus este: în care partea stângă este egală cu zero datorită egalități derivatelor parțiale. Divergența unui rotor al "oricărui" câmp vectorial A este întotdeauna zero: Laplacianul unui câmp scalar este definit ca divergența unui gradient: De notat că, rezultatul este o cantitate scalară. Aici, ∇ este laplacianul care operează asupra unui câmp vectorial A. Folosind notația lui Feynman, se scrie simplu: în care notația ∇ însemnă operatorul gradient subscris aplicat numai asupra factorului A. O idee mai
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
Laplacianul unui câmp scalar este definit ca divergența unui gradient: De notat că, rezultatul este o cantitate scalară. Aici, ∇ este laplacianul care operează asupra unui câmp vectorial A. Folosind notația lui Feynman, se scrie simplu: în care notația ∇ însemnă operatorul gradient subscris aplicat numai asupra factorului A. O idee mai puțin generală, dar similară, este aceea de a folosi "algebra geometrică", în care este implicată așa numita "overdot notation". Atunci, identitatea de mai sus poate fi scrisă sub forma: în care
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
în timp ce al doilea factor este ținut constant. În mod asemănător, în al doilea termen, primul factor este ținut constant, iar al doilea factor (punctat) este diferențiat. În cazul special în care A = B: în care notația lui Feynman ∇ însemnă operatorul gradient subscris aplicat numai asupra factorului B. În notație cu punct deasupra: Gradientul produsul scalar a două câmpuri scalare formula 33 și formula 34 urmează aceeași regulă ca cea a produsului pentru o singură variabilă:
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
doilea termen, primul factor este ținut constant, iar al doilea factor (punctat) este diferențiat. În cazul special în care A = B: în care notația lui Feynman ∇ însemnă operatorul gradient subscris aplicat numai asupra factorului B. În notație cu punct deasupra: Gradientul produsul scalar a două câmpuri scalare formula 33 și formula 34 urmează aceeași regulă ca cea a produsului pentru o singură variabilă:
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
200.000 km/s, ceea ce reprezintă 5,0 - 5,5 µs de lltență pe km. Astfel, timpul de întârziere pentru transmisia round-trip la distanță de 1000 km este de aproximativ 11 ms. În mod normal, fibrele moderne cu indice în gradient au pierderi de atenuare de 3 dB/km la 850 nm și 1 dB/km la 1300 nm. Fibrele monomod 9/125 au pierderi de 0,4/0,25 dB/km la 1310/1550 nm. Fibră optică de plastic pierde
Cablu de fibră optică () [Corola-website/Science/326577_a_327906]
-
mari decât pe Soare. are o zonă marginală mai mică, iar apoi, treptat, stratul atmosferic ajunge la interiorul lichid al planetei. De la cel mai mic la cel mai înalt, straturile atmosferice sunt troposfera, stratosfera, termosfera și exosfera. Fiecare strat are gradientul său de temperatură. Cel mai mic și mai puțin înalt strat, troposfera, conține un sistem complicat de nori și ceață, cuprinzând amoniac, hidrosulfat de amoniu și apă. Cei mai înalți nori de amoniac vizibili de pe suprafața lui Jupiter sunt organizați
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
izvoarelor, care se găsesc la baza teraselor. Apele de inundație, îndeosebi cele din luncă și prima terasă, și precipitațiile atmosferice alimentează apele freatice. Datorită adâncimii mici a lacurilor, a vitezei mari a vântului de 5-6 m/s, se reușește deranjarea gradienților termici pe întreaga verticală, realizându-se o homotermie și o stratificare termică inversă, cu mici diferențieri, de scurtă durată și al valori absolute ridicate ale temperaturii apei . Lacurile din comună, care sunt alimentate de Dunăre prin inundații sau infiltrații, au
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
format din două etape. Pompa Na+/K+ în cazul plexurilor coroide este localizată diferit față de alte epitelii, aflându-se în porțiunea apicală, aceasta, în prima etapă scoate Na+ din celulă în LCR. Acest proces este unul activ care generează un gradient de-a lungul membranei bazolaterale, favorizând în a doua etapă intrarea Na+ prin porțiunea bazolaterală printr-un transfer cu H+ și un transport cuplat cu HCO3. În cazul schimbului Na-H, factorul limitant este disponibilitatea H+ intracelular, acesta este generat alături de
Lichid cefalorahidian () [Corola-website/Science/324672_a_326001]