5,312 matches
-
muncitori cari au fost organizați de mai înainte într’o mișcare muncitorească revoluționară (...)”. Dacă cititorul a putut înțelege ceva din acest gunoi propagandistic, e bine, deoarece noi n-am priceput mare lucru din această însăilare fără noimă și fără reguli gramaticale așa cum, probabil, n-au înțeles nici cei prezenți la acea dată la mitingul pro-sovietic și pro-Stalin de la Teatrul Județean. Dar, ca la orice altă adunare de mase ce va urma după aceea, poporului trebuia să i se dea și oleacă
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
pe Conul Leonida... ; Iorga a demonstrat că celebrul Rică Venturiano apăruse ca personaj într-o povestire publicată în Orientul latin ce se tipărise la Brașov; un proces-verbal al unui subcomisar de poliție din Iași publicase amintitul Iacob Negruzzi sub titlul Gramaticale; în Misterele căsătoriei de Aricescu se întîlnește replica "Prea puțini se însoară cu scopul de a da patriei cetățeni ca Cincinatus, ca Brutus, ca Catone..." reluată în mai multe variante de Caragiale cu accentuarea efectului fonetic din final iar în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ar fi ajuns, pe neașteptate la capătul puterilor [...]” - p.20; ,, Mavrodin spuse ultimele cuvinte foarte încet. Se ridică apoi brusc din chaise-longue și se îndreptă spre camera lui.” - p.30. Întreruperea discursului epic este accentuată și de folosirea unor timpuri gramaticale diferite: imperfectul și perfectul compus (în cazul povestirii efective a evenimentelor), prezentul (atunci când personajul meditează asupra experiențelor trăite), perfectul simplu (în intervențiile naratorului, ale vocii care ,,asistă” la dialogul dintre Mavrodin și Hasnaș). Jocul acesta al timpurilor verbale are rolul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
să-l țină până la ultima pagină cu mintea încordată, pregătită pentru iluzia unei noi provocări și cu dorința perpetuă de a participa la nesfârșit la construcția și la deconstrucția unei ficțiuni. Persoana a II-a (prezentă în text ca suport gramatical al unei posibile comunicări cu cititorul) este, în cazul de față, o modalitate abilă a creatorului de a deveni regizorul propriei piese născută din modelarea perpetuă a materiei epice a romanului, omul din umbră, a cărui prezență se simte însă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
un anumit caz, afirmația privește forma relației dintre A și B. Relația are diverse conținuturi și diverse forme; există totuși un element constant în această varietate: faptul că din cei doi termeni ai relației unul cere de la celălalt anumite însușiri gramaticale. Conținutul relațional „acțiune — obiectul asupra căruia ea se răsfrânge” apare și în alte forme, de exemplu în spălatul rufelor (în această relație binară se cere cuvântului al doilea să fie la genitiv, iar primul cuvânt e substantiv, și nu verb
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
regentei cere pronumelui introductiv al subiectivei să stea în nominativ (când această „cerință” nu este respectată, apare anacolutul - Cui îi place această piesă o mai poate vedea peste două zile.). Autoarea ajunge la concluzia că „din punct de vedere formal, gramatical, subiectul și predicatul se domină, așadar, reciproc, cu alte cuvinte sunt interdependente (cf. Sextil Pușcariu, Limba română, 1940, p. 156). Și dacă interdependența înseamnă dependență mutuală, înscrierea relației subiect-predicat la subordonare, ca un tip al acesteia (cf. Louis Hjelmslev, „La
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
că există numai două tipuri de relații sintactice: coordonarea și subordonarea. Relația subiect predicat a fost văzută ca un raport de subordonare în cadrul căruia subiectul ar fi termenul regent, iar predicatul - termenul subordonat, cu următoarea justificare: ,, dacă în determinarea raportului gramatical este hotărâtor mijlocul gramatical de realizare a acestui raport (și nu felurile de cuvinte prin care se exprimă o parte sau alta de propoziție) și dacă în cazul predicatului și subiectului acest mijloc este acordul - același ca și cel dintre
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
tipuri de relații sintactice: coordonarea și subordonarea. Relația subiect predicat a fost văzută ca un raport de subordonare în cadrul căruia subiectul ar fi termenul regent, iar predicatul - termenul subordonat, cu următoarea justificare: ,, dacă în determinarea raportului gramatical este hotărâtor mijlocul gramatical de realizare a acestui raport (și nu felurile de cuvinte prin care se exprimă o parte sau alta de propoziție) și dacă în cazul predicatului și subiectului acest mijloc este acordul - același ca și cel dintre atribut și substantiv -, atunci
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
dacă în cazul predicatului și subiectului acest mijloc este acordul - același ca și cel dintre atribut și substantiv -, atunci și predicatul este subordonat subiectului, ca și atributul, substantivului”. Chiar dacă admitem că în determinarea tipului de raport sintactic este hotărâtor ,, mijlocul gramatical” de realizare a acestuia, în cazul relației subiect predicat, pe lângă acord, mai există încă un mijloc gramatical, încă o marcă formală a relației, și anume recțiunea cazuală: verbul (la mod personal sau nu) cere numelui-subiect să stea în cazul nominativ
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
substantiv -, atunci și predicatul este subordonat subiectului, ca și atributul, substantivului”. Chiar dacă admitem că în determinarea tipului de raport sintactic este hotărâtor ,, mijlocul gramatical” de realizare a acestuia, în cazul relației subiect predicat, pe lângă acord, mai există încă un mijloc gramatical, încă o marcă formală a relației, și anume recțiunea cazuală: verbul (la mod personal sau nu) cere numelui-subiect să stea în cazul nominativ și avem un enunț cu subiect și predicat numai dacă verbul distribuit are capacitatea de a se
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
realizează de la subiect spre predicat, predicatul impune și el o restricție formală subiectului, pe când atributul adjectival nu impune nici o restricție formală substantivului determinat. După părerea noastră, acordul, mai precis „direcția” în care se realizează el, nu reprezintă expresia formală (sau gramaticală ) a tipului de raport sintactic; acordul ,ca și recțiunea (care are și ea caracter orientat) este numai una dintre mărcile formale care indică existența unei relații între două părți de propoziție, fără să dea informații concludente asupra tipului de raport
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
sunt concizia, evitarea repetiției, sublinierea unor segmente sintactice încărcate afectiv, deci mai multă energie în exprimare. CAP.III TEORII PRIVIND FUNCȚIA SINTACTICĂ CU DUBLĂ SUBORDONARE SIMULTANĂ - PROPOZIȚIA DUBLU SUBORDONATĂ SIMULTAN Anii '80 sunt anii unei veritabile explozii în domeniul teoriilor gramaticale. Teoriile apărute în această perioadă au două elemente comune: ele provin din aceeași matrice lingvistica generativă și sunt versiuni ale aceluiași proiect care caracterizează în cel mai înalt grad mișcarea de idei din domeniul lingvisticii teoretice contemporane. Este vorba despre
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
determinant al subiectului sau obiectului, funcție principală, și cea de determinant al verbului, prin intermediul subiectului sau obiectului, constituie particularitatea distinctivă a acestei categorii sintactice. Predicatul circumstanțial este un determinant cu valoare predicativă al subiectului sau obiectului. Predicatul circumstanțial întregește sensul gramatical al propoziției. Predicatul circumstanțial de obicei stă la sfârșitul propoziției, în special după verb. Exemplu: ,,... și eu iar fugeam acasă, plângând, stupind și blestemându-l” (I. Creangă, Amintiri din copilărie, p. 62). Dar el poate sta și înaintea substantivului determinat
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
au fost privite în diverse feluri în gramatica românească, Gh. N. Dragomirescu arată că „numele consacrat, în gramatica limbii latine, întrebuințării adverbiale a unui adjectiv (care rămâne variabil) este de obicei cel de ,,atribut predicativ” întrucât, prin dubla lui funcție gramaticală, el reprezintă în propoziție un cuvânt predicativ - adică exprimă, mai mult decât predicatul gramatical, ceea ce se comunică în propoziție” (art. cit., p. 101). De aceea autorul propune ca și în gramatica limbii române adjectivele întrebuințate adverbial (exemplu: el vine trist
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
numele consacrat, în gramatica limbii latine, întrebuințării adverbiale a unui adjectiv (care rămâne variabil) este de obicei cel de ,,atribut predicativ” întrucât, prin dubla lui funcție gramaticală, el reprezintă în propoziție un cuvânt predicativ - adică exprimă, mai mult decât predicatul gramatical, ceea ce se comunică în propoziție” (art. cit., p. 101). De aceea autorul propune ca și în gramatica limbii române adjectivele întrebuințate adverbial (exemplu: el vine trist și gânditor), precum și substantivele precedate de prepoziția ca prin care se exprimă calitatea obiectului
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
fără ca să fie, după formă, predicat, conține totuși de regulă enunțul propriu-zis al propoziției”. În manualele de gramatică uzuală a limbii latine, acest fenomen este considerat ca o determinare adverbială exprimată printr-un adjectiv ca atare(nu prin schimbarea categoriei gramaticale). În limba română, atributul predicativ stă fie în nominativ, fie în acuzativ obiect direct - ca și în latină: Când ochii tăi încă mari se uită dulci și galeși mă pierd. De n-ați spune cu dreptate,să vă vedem măritate
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
predicativ: Să vie sănătoși toți cei care au plecat. Să-i găsim sănătoși pe toți cei care au plecat. Să plecăm de la Eminescu: Cum veniră se făcură toți o apă și-un pământ.( Scrisoarea III, p. 45, op. cit.) Schimbând structura gramaticală a frazei de mai sus (nerespectând limitele sinonimiei sintactice), putem exprima aceeași realitate istorică, evocată cu dreptate de poet: Se făcură toți o apă și-un pământ cei care veniră., frază în care am introdus subiectiva cei care veniră pe
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
eliminând pauza prin care am subliniat acest cuvânt, așadar vom renunța la virgulă și vom zice: Se făcură o apă ș-un pământ toți cei care veniră. Va fi o frază în care toți , pierzându-și capacitatea semantic și independența gramaticală - prin golire de sens - a devenit un simplu element de relație, contopindu-se cu pronumele compus cei care, cu valoare tot conjuncțională. În fraza în care toți intră în compunerea pronumelui relative compus toți cei care, nu putem pune principalei
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
tot ceea ce, tot ce ca neutru singular - destul de frecvent”: Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi s-adună...(Eminescu, Scrisoarea III, op. cit.p.45) Iar, „în privința flexiunii, trebuie să admitem că acest pronume are un soi de variabilitate gramaticală pe care o putem numi: flexiune internă a formei compuse, caracteristică eventual numai limbii române: toți cei care (ce), pe toți cei care (ce), pe toți pe care (pe câți), tuturor celor care (ce), tuturor celor pe care (pe câți
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
este completivă directă iar în fraza cu prolepsă propoziția subordonată a devenit predicativă suplimentară, înseamnă că prolepsa reprezintă un mijloc de transformare a unei propoziții subordonate în propoziție predicativă suplimentară (cu precizarea că există predicative suplimentare și fără prolepsă). Relația gramaticală dintre predicativa suplimentară și subiectul sau obiectul din principală fiind atributivă, Gh. N. Dragomirescu propune ca „în locul termenului de „predicativă suplimentară” să se folosească acela de atributivă predicativă”. III.7 Circumstanțialul de mod acordat Intervenind în discuția privitoare la partea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
are loc doar când impersonalul este determinat de un dublu subordonat simultan exprimat printr-un participiu pasiv. Spre exemplu: Se cuvine / ca cuvine încurajat. Evidențiem că, în astfel de situații, verbul impersonal poate intra în relație și cu un subiect gramatical, păstrându-și valoarea impersonală. De exemplu: Copilul trebuie încurajat. Precizăm însă că „nu toate structurile cu verb impersonal care au un dublu subordonat simultan actualizat printr-un participiu acceptă un subiect cu trăsătura [+ Personal]”. Spre exemplu, să înlocuim verbul a
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
verbelor tranzitive când nominalul este nonpersonal. Se vorbește chiar despre o fuziune a celor două valori (impersonală și pasivă) cu cea obiectivă. Conform autoarei Elena Petrina, fenomenul în discuție are loc o dată cu „transferul caracterului personal al subiectului logic asupra celui gramatical”. Spre exemplu: Cartea mea se vrea preventivă. Se vrea [autorul vrea] ca ea [cartea] să fie preventivă. După cum am observat, cele două structuri (de la nivelul de adâncime și de la suprafață) sunt, din punct de vedere gramatical, la fel de corecte. Facultatea de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subiectului logic asupra celui gramatical”. Spre exemplu: Cartea mea se vrea preventivă. Se vrea [autorul vrea] ca ea [cartea] să fie preventivă. După cum am observat, cele două structuri (de la nivelul de adâncime și de la suprafață) sunt, din punct de vedere gramatical, la fel de corecte. Facultatea de liberă alegere între construcția de bază și cea cu dublul subordonat simultan evidențiază funcționarea fenomenului de sinonimie sintactică. Faptul că aceasta din urmă se prezintă într-o formă concisă, explică caracterul ei predominant în limbă. În
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
procese și relații de comunicare. Ca fenomen social, procesul comunicării îi angajează pe oameni cu toată încărcătura lor psihică. Dialogul actul de comunicare cel mai simplu dintre două persoane se desfășoară permanent în contextul unui cadru social. Vocabularul, gestica, sintaxa gramaticală precum și logica, cerințele contactului psihologic sunt interiorizate de individ ca o zestre socio-culturală. Din acest motiv, se vorbește de interacțiune socială în contextul comunicării, iar de aici a apărut în mod firesc expresia abilități sociale ale comunicării. Ele pot fi
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
cuvinte și propoziții aranjate complicat; * prea multe cuvinte, fraze; * folosirea cuvintelor lungi, neobișnuite, în locul celor scurte, cunoscute; * folosirea expresiilor pasive în detrimentul celor active; * fraze monotone; * cuvinte, propoziții și fraze amplasate greșit. Aceste dificultăți pot fi completate și de altele: probleme gramaticale sau de mecanica scrisului, expresii greoaie. Trebuie să verificăm mereu următoarea înțelegere: Există o cale mai simplă de a comunica ideea? Întrebarea este vitală pentru a dezvolta un scris riguros. O idee din cele mai bune pentru îmbunătățirea materialului este
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]