1,694 matches
-
din sistre și lăute, o invocau pe Isis cea Veche în nopțile cu lună plină, purtau veșminte plisate de in de culoarea onixului, de culoarea Nilus-ului, de culoarea florii de lotus, știau să prepare parfumul sacru, khfir, descriau temple din granit roz vechi de trei mii de ani. Preceptori culți explicau că în țara aceea fuseseră inventate agricultura și știința hidraulică, vitală într-un ținut unde nu plouă; spuneau că Alexandria era cel mai însemnat centru de schimburi culturale și științifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
agonizând, poruncise să fie dus lângă regina lui și se prăbușise în brațele ei reveni, ca o lamă de cuțit. Împăratul revăzu palatul solitar din marea Alexandriei, cu zidurile înnegrite de foc și poarta distrusă, chipul puternic, bărbătesc sculptat în granit care zăcea sub un văl de apă. Marcus Antonius era un nume pe care Roma încă îl cenzura; puținii care îndrăzneau să-l amintească îl rosteau în șoaptă, fiindcă, de peste șaptezeci de ani, era legat de condamnarea infamantă de rebeliune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
monument din Roma“, hotărî el. Încet-încet, durerea scăzu în intensitate, se retrase, dispăru. „În grădinile unde mama a petrecut ultima noapte împreună cu mine voi așeza cel mai înalt obeliskos, cel mai înalt ta-te-hen care se poate extrage din blocurile de granit din întregul ținut al Aegyptus-ului. Vârful lui din elektron va străluci în soare, va fi memoria ei imperială. Peste secole, oamenii îl vor vedea și vor spune: «Ta-te-hen-ul ridicat de Împărat pentru mama sa, care, în noaptea aceea, a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Promise: Mâine dimineață mă voi duce să cercetez cu atenție ruinele acelea. Apoi... Împăratul surâse. — Te vei sfătui cu arhitectul Imhotep, care tocmai a debarcat de la Alexandria. Din Aegyptus vor veni statuile animalelor sacre, sfincși și lei, din diorit, din granit roșu, din bazalt negru. Voi pune să se sculpteze simbolurile fluviilor sacre, Nilus și Tiberis, cei doi frați. Vom avea un drum flancat de obeliscuri, vom avea un khem, cu statuia zeiței din marmură albă. Și mensa pentru ofrande, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
despre el; doar pietrele. Mângâie părul femeii și-i spuse: Am văzut templul de la Iunit Tentor împreună cu tatăl meu. Germanicus șoptise: „E o bibliotecă de piatră...“ Toată istoria, știința și mistica egiptene erau sculptate și pictate pe imensele suprafețe de granit: pe pereți, coloane, tavane, pe capitelurile hathorice, pe ante, de o parte și de alta a ușilor era o vertiginoasă succesiune de imagini; între ele nu exista nici măcar o palmă liberă. Împăratul spuse: — În jurul khem-ului am văzut încăperile unde stătuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vremurilor, apele sale nesfârșite, fiindcă nimic nu-i stârnise mai mult setea de cunoaștere. Vom debarca pe insula Phi-lac, îi făgădui. Templul lui Isis pare o corabie de piatră în mijlocul fluviului, sub cerul strălucitor. Iar în jur, două maluri de granit și deșertul, care e galben, ca un leu. Numai că porticul unde vei păși tu când vei coborî nu era terminat; am poruncit să-l facă. Și am mai poruncit să se graveze numele meu pe el. VII A DOUĂZECI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în urmă, preoții egipteni văzuseră renăscând din cenușă după cinci veacuri, mitica Phoenix. Și la Roma, praful se așternu peste noile ruine. În fața porticului templului isiac, incendiat cu furie cu tot cu decorațiunile lui de turcoaze și fildeș, cu statuile din cuarț, granit și diorit, cu fragilele papyri, în urletele mulțimii superstițioase, Valerius Asiaticus observă caustic: — Să distrugi monumentele dușmanului trebuie să fie o plăcere mai intensă decât să cumperi o fecioară din Bithynia. Dar eu sunt prea bătrân pentru asemenea comparații. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de la Busiris - vechiul imperiu din Memphis -, unde s-a descoperit o corabie sacră modelată în piatră. De asemenea, la Behbit-el-Hagar, pe Nil, spre Damietta, unde ceea ce păruse a fi o colină s-a dovedit a fi un splendid edificiu de granit cenușiu și roz, cu dimensiuni de 400 m × 360 m: Iseum-ul de la Pi-Hebit; au fost scoase la lumină basorelieful unei corăbii ritualice, apoi statuia zeiței Isis și, în cele din urmă, rămășițele corăbiilor sacre. De asemenea, în Deltă, unde bazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai profundă despre acest cult vechi. Statuile scufundate în mare la Alexandria. În timpul cercetărilor efectuate în portul Alexandria au ieșit la lumină, în mod cu totul neașteptat, rămășițele unor edificii grandioase. Printre ele se aflau și un cap mare din granit, reprezentându-l pe Marcus Antonius, și soclul statuii, cu o inscripție încă lizibilă: „amant incomparabil“. Din marea, astăzi mâloasă, din portul Alexandriei a fost recuperat (se presupune) și portretul fiului lui Julius Caesar și al Cleopatrei, Ptolemaeus Cesar, cel ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
edificiul fuseseră realizate din porunca unui împărat roman. Dar despre constructorul acelei opere grandioase, care de la arhitectură ajungea la filosofie, nici un istoric cunoscut nu scrisese vreun cuvânt. În cele din urmă, într-o zi, într-un colț al tavanului din granit, cineva observă că, închis într-un cartuș asemenea numelui unui phar-haoui, era sculptat numele împăratului roman Gajus Caesar Augustus Germanicus, pe care noi îl numim Caligula. Era plasat în punctul în care Isis Tiche proteja cadranul semnului Virgo, „semnul nașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un portic grandios din epoca romană: susținut de treizeci și două de coloane imense, se întindea de-a lungul întregii laturi dinspre apus, până la intrarea vechiului templu închinat zeiței Isis. Pe latura dinspre răsărit, construcția gigantică rămăsese neterminată: blocuri de granit zăceau acolo de secole. Cineva gravase însă în piatră numele constructorului: tânărul împărat Gajus Caesar Augustus Germanicus; nimeni nu s-a dus în insula aceea îndepărtată pentru a îndeplini porunca senatorilor și a o distruge. „Salve, Isis, salve, regină...“ Vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
hieroglifice și nume ale unor vechi phar-haoui pe care nimeni n-a știut să le citească: un leu mare, ghemuit, cu labele încrucișate, un sfinx impresionant din diorit și un altul - găsit pe Via Sant’Ignazio, în capăt - sculptat în granit roșu cu vine cenușii, din Egiptul de Sus. De asemenea, tot din granit, un babuin, simbolul lui Thot, zeul filosofilor, și doi cinocefali așezați cu palmele sprijinite pe genunchi, simboluri ale meditației. Mai târziu s-a găsit un picior bărbătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să le citească: un leu mare, ghemuit, cu labele încrucișate, un sfinx impresionant din diorit și un altul - găsit pe Via Sant’Ignazio, în capăt - sculptat în granit roșu cu vine cenușii, din Egiptul de Sus. De asemenea, tot din granit, un babuin, simbolul lui Thot, zeul filosofilor, și doi cinocefali așezați cu palmele sprijinite pe genunchi, simboluri ale meditației. Mai târziu s-a găsit un picior bărbătesc de dimensiuni colosale, din marmură - din statuia pe care o susținea n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că sosește autobuzul. Salut! SINDROMUL DELIA DIN ÎNSEMNĂRILE CRONICARULUI TOPULUI MILIARDARILOR Ce fel de ființă, esti, Delio; din ce sunt făcute corpul tău, carnea ta, ciolanele tale și sângele tău? Dar inima, sufletul, rezistența ta? Din oțel, din diamant, din granit? Spune mi, dacă știi, și dacă poți să-mi divulgi un acest nebun de mare secret? Numi spui. Nici nu prea mi iei în seamă suspiciunile, curiozitățile, strădaniile și ne înduplecarea de a afla ce te tot întreb. Dacă-i
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
zilele numai lor, nu,însă, și patroanei. Azi așa, mâine așa, frustratele au răbdat, dar, răbdarea, se zice, are margini. Și, chiar,în cazul lor, a avut. Când li s-au lovit greutățile familiale și înșelăciunile patroanei, de zidul de granit, al crizei, au izbucnit: stimată doamnă patroană, am ajuns aproape de sfârșitul puterilor. Ați ajuns bine. Și, vă situați bine, acolo, unde ați ajuns, le-a răspuns, ea, în batjocură. Vreți bani, da? Da, bani vrem: banii noștri, trudiți de noi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în iernile șubrezitoare Îmi trimiteai gânduri ocrotitoare. Tu primăveri revigorante-mi dăruiai Și-n verile fierbinți și sufocante Tu apa vie și puterea îmi erai Perfecte străluciri de diamante. În viața mea nimeni nu m-a privit Cu-acea intensitate de granit Și nici acum , după atâta vreme Ușa n-o închid și n-am de ce mă teme. Iubirea mea, eu încă te aștept Și îmi tresare inima în piept Noianul de emoții mă inundă Iubirea mea, în fiece secundă. Pe tine
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în tumultul timpului, rămâne gravată în imensitatea infinitului albastru, păstrează neatinsă... amintirea. Acolo în drumul de dincoace în lumina slabă de candelă ce străjuiește căi neumblate atât de pustii. Acolo, unde vuietul vântului își șuieră apriga furie, printre crestele de granit ale munților, printre florile sale de colț. Acolo, printre astrele nopții un punct dintre infinit și nimic, în ungherele ascunse ale inimii. Acolo, în lumea de dincolo de realitatea existenței trăite în nisipul timpului scurs din a vremii clepsidră. Acolo, se
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Deși cunoșteam pe de rost ceea ce a fost terenul de joacă al copilăriei mele, nu m-am putut Împiedica să nu simt că mi se taie respirația cînd am văzut Înălțîndu-se În fața mea menhirii de la Ty Kern. Șase uriași din granit Înfipți În semicerc În jurul unui dolmen, Întorși spre larg, și despre care legenda spunea că atunci cînd luna e În creștere, Încă se mai Înroșeau de sîngele jefuitorilor de corăbii. Am privit monoliții unul cîte unul; soarele de iunie le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
siluete fantomatice Își făcură apariția, ieșind de pe potecă, siniștri mesageri. Mergeau una În spatele celeilalte, cu mers regulat, trecură printre menhiri fără să se oprească și se făcură nevăzute una cîte una Îndărătul dolmenului, Înghițite parcă de lespedea plată tăiată În granit. O a șaptea siluetă sosi la rîndul ei. O siluetă cu mers straniu, șovăielnic și sacadat. În loc să se Îndrepte spre dolmen, ca celelalte, se duse să se posteze lîngă un tumulus celtic Înălțat În apropiere, și nu se mai clinti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iunie mîngîiau menhirii Înălțați spre răsărit. Pe masa cenușie a unuia, șiroiau două pîrÎiașe purpurii. SÎnge! Ținîndu-și respirația, Marie ridică ochii și văzu de unde porneau. Pe frontonul menhirului, sîngele părea să izvorască din chiar inima unui semn adînc săpat În granit. Din miezul stîncii sîngele va picura... Un semn În forma literei V. Niște aripi desfăcute. O pasăre. Un pescăruș mort În vălul de mireasă. Niște pescăruși Înverșunîndu-se asupra trupului lui Gildas. O apucă amețeala, care o făcu să-și reamintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așteptată la bucătărie. Vreau să te depășești cu totul pentru a-l primi cum se cuvine pe dragul de Patrick Ryan! Du-te... Marie Începu să tremure, intrarea În vechiul conac era Într-adevăr sinistră. Niște armuri păzeau scara din granit; pe ziduri, panoplii de arme vechi și cîteva trofee la fel de vechi accentuau impresia că acolo timpul se oprise cu cîteva veacuri În urmă. Intrarea bruscă a Juliettei de Kersaint avu darul să aducă o adiere de primăvară. TÎnăra fată fragilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cere lui Morineau să vină să-i Îndepărteze pe curioși Înainte ca situl să capete Înfățișare de bîlci pentru tăntălăi. Apoi se apucă să dea ocol menhirului, trăgînd nădejde să descopere vreun truc În stare să facă o masă de granit care cîntărea mai mult de o tonă să verse lacrimi de sînge. Pierric se ținu după el, oprindu-se cînd el se oprea, pornind din nou cînd el o pornea, la fel cum se jucau copiii - și Încă se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
printre cei vii, cei care Își Încrucișau atunci pașii cu Ankou cel cu glugă neagră și cu coasa pe umăr alunecau fără Întoarcere În lumea de dincolo. O rază palidă redesenă marginile realului, zînele se făcură nevăzute În pietrele de granit, vîrcolacii dispărură sub landă. Sunetul scurt ca un muget al sirenei primului bac vesti ziua. Anne puse o cafea fierbinte pe tejgheaua barului, În fața lui Christian. Cu chipul Întunecat, skipperul nici măcar n-auzea cuvintele de Îmbărbătare pe care i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un aer rătăcit, Îi privi pe bărbații care-și zbierau entuziasmul și cu un singur strigăt aspru le curmă brusc bucuria: - Ty Kern! La Ty Kern sîngele curge pe un alt menhir! Sub primele raze ale soarelui, prelingîndu-se parcă din granit, chiar sub semnul În formă de pește, două lacrimi de sînge se rostogoleau Încet pe piatra celui de-al treilea menhir. Cei doi jandarmi Însărcinați cu paza sitului de la Ty Kern zăceau pe jos, doborîți. Nu putură să spună mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apropierea sitului și trînti o Înjurătură cînd văzu cum unul din puternicele proiectoare explodă Într-un adevărat foc de artificii. Oprindu-se brutal, sări din vehicul, desfăcu mașinal butonul care Închidea tocul holsterului și o luă Înspre menhirii al căror granit părea mai palid sub lumina vie a celor trei reflectoare rămase Încă active. Un spectacol de sunet și lumină. Numai că aici domnea tăcerea. O tăcere minerală. Aproape apăsătoare. Tocmai se Îndrepta spre dolmen cînd celelalte proiectoare explodară unul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]