2,620 matches
-
Ele au avut o dezvoltare considerabilă în secolul al XVI-lea. 5. Foile volante imprimate ocazionalele Începînd cu finele secolului al XV-lea, tipografii au editat sub forma unor mici caiete de 4, 8 sau 16 pagini (uneori ilustrate cu gravuri pe lemn) o serie de publica(ii cuprinz(nd istorisirea unor evenimente importante: bătălii, funeralii princiare, sărbătoriri, etc., sau reproducerea unor texte dintr-un oarecare avviso. Aceste foi numite relationes în latină, occasionnels în Franța, zeitungen în Germania, gazzetas sau
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
de către autorii anglo-saxoni, acestea au fost introduse în Franța, în 1866-1867, de către Derriey pentru La Petite Presse și Marinoni pentru Petit Journal. Ele asigurau, la început, tiraje de 12.000 la 18.000 de exemplare pe oră. Reproducerea ilustrațiilor: Tehnica gravurii pe lemn a fost, la începutul secolului, modificată în întregime prin folosirea lemnului de (tergere utilizat pentru marile periodice ilustrate, (i prin generalizarea litografiei descoperite de Aloïs Senefelder în 1797. Cît despre diferitele forme de gravură în relief, acestea durau
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
oră. Reproducerea ilustrațiilor: Tehnica gravurii pe lemn a fost, la începutul secolului, modificată în întregime prin folosirea lemnului de (tergere utilizat pentru marile periodice ilustrate, (i prin generalizarea litografiei descoperite de Aloïs Senefelder în 1797. Cît despre diferitele forme de gravură în relief, acestea durau prea mult (i erau prea scumpe pentru ziare. B) Evoluția transporturilor și a presei. Presa a beneficiat din plin de revoluția transporturilor în secolul al XIX-lea. Calea ferată, contribuind la dezvoltarea po(tei și difuzarea
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
similigravurii de către germanul Georg Meisenbach în 1882 și de americanul F.E. Ives în 1885. Grație unei site, clișeele erau de acum înainte compuse dintr-un mare număr de puncte de mărimi variabile care puteau fi ușor reproduse pe formele compoziției. Gravura în adîncime își va găsi utilizarea practică pentru presele rapide grație heliogravurii ce permitea gravarea direct pe cilindri de rotativă speciali. Perfec(ionarea sa a fost lentă și progresivă: în 1895, la Manchester, cehul K. Klic și S. Fawcett au
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
pentru femei“. Bărbații citeau aici „articole de literatură și industrie și oarecare povestiri“, iar femeile „povestiri plăcute și morale, articole asupra credinței, economiei și bunei țineri a casei, asupra creșterii copiilor, asupra grădinilor, asupra îmbrăcămintei“. Ambele secțiuni erau înfrumusețate cu „gravuri de mode atât pentru bărbați, cât și pentru femei, însemnări de mobile deosebite de case, de grădini și alte asemenea“. La sfârșit de an, prenumeranții, abonații, primeau și un „călindar“, cu lunile anului viitor, „poezii fugitive ce vor ieși în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
ales pentru lucrările sacre, biblice sau liturgice, păstrate mai degrabă în visterii decît în biblioteci. Legăturile de orfevrărie erau numeroase. Făcute din plăci de aur și argint, în care erau reliefate scenele religioase, subliniate cu perle, smaralde, cabușoni, împodobite cu gravuri, camee, emailuri, ele aparțin aceleiași arte ca și cutiile cu moaște și, poate, aceluiași spirit. Cîteva cărți erau acoperite cu plăci de fildeș sculptate, executate ocazional sau reproduse în altă parte. Legătura uzuală răspundea unei griji pentru trăinicia și protecția
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
produs manuscrise frumoase, marcate de influența italiană. Cîteva exemple izolate atestă o supraviețuire tîrzie a miniaturii, așa cum sînt celebra Guirlande de Julie (1642) și Heures de Louis XIV (1688). Decadența miniaturii nu se datorează numai expansiunii tipografiei, ci și progreselor gravurii; ea s-a manifestat foarte devreme în țările în care gravura cunoscuse începutul dezvoltării sale: Germania, Țările de Jos. În ceea ce-i privește pe copiști, ei au fost obligați să se reconvertească. Dacă mulți dintre ei au devenit librari, rămîneau
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
o supraviețuire tîrzie a miniaturii, așa cum sînt celebra Guirlande de Julie (1642) și Heures de Louis XIV (1688). Decadența miniaturii nu se datorează numai expansiunii tipografiei, ci și progreselor gravurii; ea s-a manifestat foarte devreme în țările în care gravura cunoscuse începutul dezvoltării sale: Germania, Țările de Jos. În ceea ce-i privește pe copiști, ei au fost obligați să se reconvertească. Dacă mulți dintre ei au devenit librari, rămîneau totuși corporații de maeștri scriitori; unii erau scriitori publici în serviciul
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
oficiale, iar mărturiile care au rămas sînt rare. Există mai multe motive: multitudinea caracterelor chinezești făcea acest procedeu mai costisitor decît gravarea pe lemn; fluiditatea cernelii nu era potrivită tipăririi cu ajutorul metalului; în sfîrșit, chinezilor le plăcea caligrafia frumoasă și gravura pe lemn permitea o reflectare mai fidelă decît caracterele mobile. Acest procedeu a reușit mai bine în Coreea, unde autoritatea de stat s-a însărcinat cu difuzarea textelor; în anul 1403, regele Htai Tjong a dispus turnarea unui joc de
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de caractere. Se pare că ouďgurii, popor nomad din Turkistan, ar fi folosit și ei un proedeu de tipărire cu caractere mobile în jurul anului 1 300; limba lor era de altfel lipsită de alfabet. Dificultățile folosirii cărții în sul, folosirea gravurii pe lemn și influența indiană au contribuit la apariția de noi forme ale cărții. În loc să se separe foile de hîrtie, se ajunge să se lipească de muchie, pentru a se constitui cărți care să se deschidă ca un paravan, pe
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
care să se deschidă ca un paravan, pe care chinezii le numeau "cărți vîrtej". Pentru a le conferi o mai bună rezistență, s-au îndoit și foile și s-au lipit acolo unde se pliază acestea sînt "cărțile fluture". Cum gravura pe lemn nu permitea tipărirea decît pe o singură parte a foilor, s-a ajuns la coaserea acestora, nu la îndoitură, ci pe margine. Alături de această formă, sulurile și "cărțile vîrtej" se mai păstrează și în zilele noastre în China
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
decorat manuscrise științifice, cronici, fabule și mai ales culegeri poetice, iar sursele de inspirație, epice sau lirice, războinice sau erotice își dau curs liber. Miniatura musulmană s-a prelungit pînă în secolul al XVIII-lea, deoarece n-a cunoscut concurența gravurii. Miniatura persană este celebră pe bună dreptate; ea s-a dezvoltat în secolul al XII-lea și a cunoscut apogeul din secolul al XIV-lea pînă în secolul al XVIII-lea; un ilustru miniaturist iranian este Behzrad (1440-1530). Se observă
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
au dispărut; cele care au fost păstrate erau lipite pe spatele fostelor coperți sau în interiorul capacelor cuferelor vechi. Și cărțile de joc, apărute în Europa în secolul al XIV-lea și pictate mai întîi manual, au fost apoi executate cu ajutorul gravurii pe lemn. Într-o a doua etapă, s-au adăugat la imagine cîteva rînduri de text, scrise manual sau gravate în același timp cu desenul. Apoi s-au adunat foile, lipindu-se spate în spate pentru a forma mici cărți
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
un material mai rezistent și care să permită fabricarea lor în serie. Totuși tiparul nu a apărut într-un mediu al negustorilor de stampe sau al producătorilor de cărți de joc, ci la aurari, unde se practica de multă vreme gravura, alierea și topirea metalelor, tehnici care au permis punerea la punct a tipografiei. De altfel, Gutenberg nu încerca să fabrice și să multiplice xilografii, în care imaginea era dominantă, ci manuscrise care curpindeau în primul rînd text, așa cum o dovedește
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
secolului al XVI-lea, unele texte tipărite au continuat să primească miniaturi, ancadramente, "picioare de muscă" și capete de rînd colorate. Atunci cînd cartea tipărită avea propria decorație, pictorii și ilustratorii mai interveneau uneori pentru a da strălucire lemnului. 1. Gravura în lemn. De fapt, multe incunabule au scăpat ilustratorilor și au rămas fără decorație; astfel, tipografii au ajuns să-și decoreze singuri edițiile, folosind bucăți de lemn gravat. Fiind în relief, acestea se asamblau cu ușurință în formă, alături de caracterele
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
decorarea tipărită se extinde progresiv la diversele părți ale cărții, care erau înfrumusețate înainte de către ilustratori: litere ornate, ancadramente de pagină, ilustrații la începutul lucrărilor și în părțile cele mai importante, viniete presărînd textul. Introdusă în Germania înainte de descoperiea tiparului, gravura în lemn a pătruns repede în cartea tipărită. Erhard Ratdolt, tipograf la Veneția începînd din 1476, apoi în orașul său natal, Augsbourg, pînă în 1522, a fost un pionier în acest domeniu. Ilustrarea cărții germane a beneficiat atunci de intervenția
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
său natal, Augsbourg, pînă în 1522, a fost un pionier în acest domeniu. Ilustrarea cărții germane a beneficiat atunci de intervenția unor artiști remarcabili, în aceeași măsură pictori și gravori, între care excelează Albrecht Dürer (1471-1528). Acesta a ridicat tehnica gravurii în lemn la cel mai înalt grad de finețe, așa cum o dovedesc celebrele sale lucrări: Apocalipsa, Marea pasiune, Viața Mariei. Contemporanii săi, Hans Burgkmair, Urs Graf, Hans Baldung Grien, Hans Holbein, au furnizat modele de lemn gravat pentru multe cărți
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
artistice proprii fiecărei țări au avut și ele o influență. Cartea spaniolă resimte influența maură. În Italia, unde arta și viața intelectuală erau deja foarte evoluate, decorarea cărții a căpătat imediat un stil foarte original. Lemnului hașurat și dens al gravurilor germane i s-a substituit o ilustație mai lineară, făcută din desene cu linii, amprentă a influenței antice și a ușurinței clasice. Cel mai bun exemplu este Hypnerotomachia (Visul lui Poliphil) de Francesco Colonna, publicată de Aldo Manuzio la Veneția
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
și mai ales din cărți de rugăciune, care au fost marele succes al editării pariziene timp de jumătate de secol (1485-1535). Toate erau ilustrate din abundență cu subiecte importante gravate în lemn și cu ancadramente pe aproape toate paginile. 2. Gravura în metal. Tipografii au putut folosi plăcile de metal gravate în relief și să le asambleze în formă alăuri de caractere tipografice, dar adevărata tehnică a gravurii în metal era taille-douce. În loc să se păstreze desenul îndepărtîndu-se materia care îl înconjura
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
subiecte importante gravate în lemn și cu ancadramente pe aproape toate paginile. 2. Gravura în metal. Tipografii au putut folosi plăcile de metal gravate în relief și să le asambleze în formă alăuri de caractere tipografice, dar adevărata tehnică a gravurii în metal era taille-douce. În loc să se păstreze desenul îndepărtîndu-se materia care îl înconjura, ca în taille d'épargne, artistul grava direct desenul în suprafața unei plăci de metal (cupru în general) cu o daltă. Dar, pentru a tipări o gravură
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
gravurii în metal era taille-douce. În loc să se păstreze desenul îndepărtîndu-se materia care îl înconjura, ca în taille d'épargne, artistul grava direct desenul în suprafața unei plăci de metal (cupru în general) cu o daltă. Dar, pentru a tipări o gravură în taille-douce, era necesară o presiune mai mare, deoarece cerneala era în șanțuri; deci nu se putea asambla în aceeași formă cu caracterele tipografice unse cu cerneală pe partea în relief; trebuia așadar să se facă un dublu tiraj, ceea ce
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
chiar dintre cei care nu știau să citească vor considera necuviincios să nu aibă cărți de rugăciuni". Astfel, dacă ar fi să credem cele două mărturii, cartea reușise, prin intermediul cărților de rugăciuni, să pătrundă pînă la cei neștiutori de carte. Gravurile vechi înfățișează cărțile așezate pe bănci sau culcate pe etajere. Înmulțirea lor a antrenat o schimbare de atitudine a celor care le foloseau; cărțile cereau mai mult loc și necesitau o așezare mai rațională, așa cum le așezăm astăzi. Aceasta se
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
mai ales în Anglia, favorizată de un regim de relativă libertate. În afară de două încercări scurte în 1660 (una la Leipzig, cealaltă la Londra), primul cotidian a apărut la Londra în 1702 și abia în 1777 la Paris. IV. Ilustrația în timpul gravurii taille-douce 1. Secoul al XVI-lea. Gravura taille-douce se impune în ilustrația cărții în cursul celei de a doua jumătăți a secolului. Editura din Anvers joacă un rol determinant nu numai din cauza numeroșilor artiști care lucrau în acest oraș, dar
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
regim de relativă libertate. În afară de două încercări scurte în 1660 (una la Leipzig, cealaltă la Londra), primul cotidian a apărut la Londra în 1702 și abia în 1777 la Paris. IV. Ilustrația în timpul gravurii taille-douce 1. Secoul al XVI-lea. Gravura taille-douce se impune în ilustrația cărții în cursul celei de a doua jumătăți a secolului. Editura din Anvers joacă un rol determinant nu numai din cauza numeroșilor artiști care lucrau în acest oraș, dar și pentru că tehnica aramei era foarte avansată
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
ale societății timpului său; el a scris și cîteva lucrări teoretice, iar Traité de la maničre de graver en taille-douce (1645) va influența mai multe generații de artiști. În timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea se constituie o adevărată școală franceză. Gravura taille-douce domină ilustrarea cărții, în care se disting, între alții: François Chauveau, Jean Lepautre, Israël Silvestre, Sébastien Leclerc. Se dezvoltă obiceiul de a plasa la începutul lucrărilor portretul autorilor sau al personalităților cărora le sînt dedicate; aceasta creează un gen
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]