1,996 matches
-
ar trebui să fie. Carmina stătea nemișcată pe bancă, cu genunchii lipiți, frământa în mână cordonul bleumarin al jachetei, îl auzea cum vorbește, îl înțelegea perfect, știa că are dreptate în felul său dar percepea în același timp răsuflarea lui greoaie, fierbinte, îi simțea izul acriu ce ieșea din interioarele lui și stătea cu maxilarele încleștate, respira din sărăcie, regreta profund că opiniile lor coincid, se gândea dacă nu cumva din lașitate refuză să-l aprobe pe Alexe, dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
burdușită, o puse acolo, pe masă, să fie în ochii lui, avea acte în ea, nu glumă, avea și două mere uriașe pe care Monica i le pusese acolo din dragoste pentru dânsul. Fata care servea în local se mișca greoaie de la o masă la alta, abia târându-și papucii, era foarte plăcută atmosfera, i se părea chiar, lui Viorel Angelescu, că aude foșnetul capotului nevestei lui. Mânca încet savurând cu răbdare fiecare înghițitură. Când își aruncă ochii pe fereastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fusese frustrată de bucuria simplă de a fi pe un ring de dans, în brațele unui bărbat, apărată de lumina difuză din jur. Larma, semiobscurul, senzația plăcută de a se simți alături de un om, toate o toropeau, mișcările îi erau greoaie, stângace, parcă abia acum începea să trăiască, să facă primii pași. Un timp crezuse că i se consumaseră toate bateriile pe care o inimă de femeie le poate încărca, că nu mai are dreptul la speranță. Alcoolul îi ocupa celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă grăbeam deloc. Apartamentul era călduros - În sfârșit sosise primăvara - și cum stăteam gol În Întunericul misterios, simțeam cum mă cuprinde o fericire minunată, Încărcată de furtuni mute. Preșul Împletit din hol scârțâia plăcut sub picioare; cineva umbla cu pași greoi În apartamentul de deasupra. După ce am ajuns În dormitorul care dă spre curte și am zăbovit În lumina mătăsoasă, dar deloc defavorabilă a lunii, am descoperit că Dora se Îmbrăcase din nou. Stând pe pat În chimonoul ei de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
târziu, ajuns la clădirea cea mare din cărămidă roșie, ofițerii de poliție m-au escortat pe coridoarele aparent nesfârșite, cu linoleum. Până la urmă am ajuns la o ușă. Pieplack a deschis-o cu o cheie obosită și c-o expresie greoaie - sau poate era invers. Spațiul În care am pășit mirosea a vestiar și nu avea nici geamuri și nici aerisire. Un tub de neon bâzâia de parcă ar fi fost gata să renunțe În orice moment la epuizanta sa luptă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
timp mi se făcuse o greață Încât era bucuros pentru orice fel de Întrerupere. Spre consternarea mea Însă, starea mea reuși să se schimbe În acea fracțiune de secundă cât a durat ca ușa să fie deschisă de o cheie greoaie. Imediat gâtul mi se umplu de rumeguș și picioarele mi se transformară În tăiței. Juliturile mă dureau de parcă le-aș fi făcut tocmai acum. Nu știam ce metode aveau de gând să folosească Diels și Pieplack, dar cu un grad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a auzit chemarea „Veniți la rugăciune“ și apoi „Veniți la bine“, nu a fost În stare să se ridice măcar pe jumătate. Se simțea de parcă tot sângele i se scursese din acea parte a trupului, lăsând În urmă un sac greoi și trândav. Rugăciunea e mai bună decât somnul. Rugăciunea e mai bună decât somnul. — Ce e cu voi, băieți, de ce nu mă lăsați să mă mișc? a Întrebat mătușa Banu cu o nuanță de frustrare În glas. Cei doi djinni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei să pună Întrebări: — Îți place orașul? Îți place mâncarea? Cât stai? Ai de gând să revii?... Deși au Întâmpinat-o călduros, s-au Întors destul de repede la atitudinea lor standard de perpetuă apatie, fiindcă nimic nu putea tulbura ritmul greoi ce predomina la Café Kundera. Cei care aveau nevoie de viteză și variație puteau pur și simplu să iasă afară, fiindcă din astea se găseau Îndeajuns pe străzi. Aici domnea o leneveală obligatorie și o eternă recurență. Locul acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
camera ei, mătușa Zeliha a Închis ușa, a aprins o țigară și a scos de sub saltea tovarășa pe care o ținea acolo pentru astfel de zile chinuitoare: o sticlă cu vodcă. A dat repede peste cap, Însă cu gesturi din ce În ce mai greoaie, un sfert de sticlă. Acum, după patru țigări și șase duști, nu se mai simțea deloc neliniștită, de fapt, nu mai simțea nimic, decât că Îi era foame. Tot ce avea de mâncare În camera ei era o pungă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lor s-a ivit un convoi de mașini cu suporteri ai unei echipe de fotbal. Aveau șepci, fulare, steaguri și eșarfe, iar unii din ei aveau părul vopsit În culorile echipei cu care țineau: roșu și galben. Dezamăgiți de traficul greoi, majoritatea fanilor se cufundaseră pentru o clipă În apatie, pălăvrăgind leneș Între ei și agitând din când În când câte o eșarfă de la ferestrele deschise. Totuși, când traficul a Început să se miște iarăși greoi, și-au reluat cântecele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
discursurile lui. „Am vizitat o sferă extraterestră“, de Ted Fielding. N-am mai apuca să-i auzim sfârșitul. Și chicoti. „Ted are dreptate“, Își zise Norman. „Este evident exaltat.“ Harry era de acum de-un optimism exagerat și alert, sarcasmul greoi care-l caracteriza fiind Înlocuit de un comportament vioi, deschis și optimist. În plus, manifesta un soi de indiferență zâmbitoare față de toate, un dezechilibru În Înțelegerea a ceea ce era și aceea ce nu era important. Spusese că nu va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mare și a scos dintr-un buzunar secret un dreptunghi din piele de căprioară de culoarea muștarului, cu care a șters cât Îl țineau puterile sticlele de culoare Închisă ale bicicletei care-i călărea nasul. Vreme de două-trei minute, respirația greoaie a continuat să niște fularul confecționat dintr-o stofă numai ape și jiletca groasă din lână. Spontana sa voce italienească, Înfrumusețată de un neaoș ceceo iberic, a răsunat gagliarda și dogmatică prin obstacolele dentare. — Domnia voastră, meștere Parodi, cunoașteți de-acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Federală cu toate harurile și primejdiile presupuse de un transplant. — Elevii Încearcă Încălțările maestrului, a exclamat doctorul Shu T’ung. După triumful privighetorii, urechile acceptă și primesc butucănosul cântec al raței. Domnul Montenegro a zugrăvit casa; limba mea nedibace și greoaie va schița personajele. Fotoliul de onoare Îl rezerv pentru Madame Hsin. — M-ați invitat la propriul meu joc, a observat repezit Montenegro. Mult stimate don Parodi, nu cădeți, vă rog, Într-o regretabilă greșeală. Nu vă faceți visuri, confundând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lume se află, iar ei n-aveau decît să judece dacă le convine să țină cont de asta ori nu. Dar fără el nu se putea face mai mult de doi pași fără ca să nu fie gata să se răstoarne "greoiul car al statului". Că unii voiau să-l ușureze, că alții voiau să-l golească, că toți voiau să-l hodorogească mai tare, cît mai tare, cît e sub mîna lor, asta era altceva, dar nimeni nu voia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aruncat foile pe birou. "Niște papițoi, Arsenalul, Pirotehnîa, cei de la Manutanță, lingura și strachina, vor să facă ordine în țără. Iar Basarab Cantacuzino a și pus ochii pe dumnealor." Simți cum i se face frig în spate, închipuindu-și privirea greoaie, bovină, a ochilor aproape albi, ca ai unei statui antice, fixată asupra unor inși înfierbîntați de căldură și băutură, cu ochii alunecînd după dameze. "O să-i hipnotizeze, ca un șarpe boa și apoi o să-i înghită. Excelența-sa are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
despre "importanța regenței", ce cuprindea programul pe care i-l dăduseră să-l citească, fără teamă, plini de siguranță, acoperiți de o putere mare ce nu aștepta decît să i se așeze la îndemînă jilțul în care să se lase greoaie și hotărîtă să stăpînească după cum îi era pofta. Nu putea fi altcineva decît numitul Caraiman, Carol Caraiman, omul care renunțase de două ori în mod public la putere, care nu avea îngăduință să mai calce pe pămîntul țării și căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l privească chiondorîș, pe sub sprîncene. Avea și de ce, lăptăria era goală și insul își caută loc la masa lui! Aproape că s-a înecat. În colțul buzelor i-a rămas un firișor de aluat care atîrna caraghios, fluturînd o dată cu respirația greoaie a lui Bîlbîie. S-a ridicat cu un gest stîngaci, gata să răstoarne masa, a mugit din gîtlej un "mmm" și l-a prins de umeri pe Popianu. "Bătrîne, bătrîne, ce naiba faci aici, cum ai dat de mine?!" Adjutantul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Excelență, vă rog să mă scuzați, dar tocmai vorbeam cu ministrul la celălalt aparat". A urmat un moment de pauză reciprocă, "acum o să mă întrebe ce doresc" și în fracțiunea de secundă cînd în membrana sensibilă începuse să vibreze respirația greoaie, strangulată a prințului, îl vedea aievea înroșindu-se, cu ochii placizi, ieșiți din orbite împăienjenindu-se, în acea clipă interveni "Excelență, aș dori să vă fac o vizită cît se poate de scurtă și de confidențială". La capătul celălalt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce-i cu asta?" Basarab Cantacuzino rîse iarăși, de astă dată altfel, cu totul altfel, probabil așa rîdea numai atunci cînd era singur în odaie, gîndindu-se la tertipurile care-i izbutiseră, un "hi, hi" ascuțit, neașteptat pentru trupul mare și greoi. "N-o să-ți răspund directore, de ce să-ți răspund, doar sîntem între oameni de pricepere. Eu fac politică, dumneata slujești politica, pînă la urmă sîntem în aceeași barcă în care întotdeauna vei trage la rame, iar eu voi număra. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi știut n-ar fi crezut că are de a face cu un aristocrat, arăta a hamal în portul Brăilei ori a chiabur de la munte, ochi grei, mîini mari, ca două lopeți de rînit în grajd, piept de bivol, mișcări greoaie de urs, respirația grea ca a unei vite sătule în staul. Așa arătase. Acum, punîndu-l în fața unei situații de margine devenise altfel: amenințător, sumbru, abia controlîndu-și forța violentă care izvora din organismul său uriaș. Lîngă toate acestea să adăugăm viclenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
altă treabă în acest moment. Adică este supraaglomerat, supraîncărcat de dosare, și orice sistem judiciar trebuie să-și calibreze resursele pe care le are. Nu ne putem angaja într-o multitudine de investigații care nu duc nicăieri sau sunt foarte greoaie. Mai spun ceva și cu asta încheiem capitolul sportiv, dacă sunteți de acord. Vedeți la televizor, zilnic, acuzații între cei implicați în acest fenomen, indiferent dacă este vorba de patroni de cluburi, de arbitri sau antrenori. În investigațiile penale privind
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
mai recunoscătoare ca oricând că o avea pe Stevie alături. Nu numai că Stevie putea să preia conducerea activităților de zi cu zi de la Citizen, dar în nopțile lungi în care Fran era nevoită să lucreze, Stevie își trântea trupul greoi, ce devenise o prezență liniștitoare, pe biroul lui Fran, se uita cum i se ducea firul de la ciorap, o îmbia cu cafea și cuvinte pline de înțelepciune și se dovedea, ca-ntotdeauna, comisia perfectă de evaluare a noilor idei. — Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care, pentru nenorocire, reapătimire și năcazuri, neputându-le suferi, prea lesne cad întru desnădăjduire și se fac mai răi decât cei necredincioși... Rugăciunea aceasta, nana Floarea o știa încă pe de rost și o murmura cu ochii închiși, ajutând cetania greoaie a fiului său. De la acea sară și de la acea furtună, cantorul o cetise în toate zilele vieții lui. Puține și scurte fuseseră zilele acestei vieții. Puține și scurte și totuși întunecate de destule mânii. Iar după fiecare mânie, rugăciunea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că minte. De unde atâta polen toamna? Și insiști mai departe. Îi propui chiar un compromis; să te aștepte în cătun până îți desăvârșești răzbunarea. În cele din urmă reușești să-i impui voința ta. Era normal. Cu timiditatea lui cam greoaie și cuviincioasă, doctorul Dinu nu putea să-ți reziste la nesfârșit. Și porniți împreună. La baltă, un bătrân se plimbă singur pe mal. Vecu. Deodată îți vine o idee năstrușnică, să-l duci pe Vecu la mlaștină. În calitatea sa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se va construi ziua, noaptea se va dărâma , din cauza cutremurelor. Însă, mai optimist din fire, acest original meșter Manole a făcut să apară în Focșani primul edificiu cu mai mult de 4 etaje, respectiv hotelul Unirea. NaștereAșacestei clădiri zvelte, dar greoaie datorită structurilor de rezistență, nu a fost lipșită de dificultăți tehnice, dată fiind structura ,,geologică’’ a târgului, asemuită de un specialist cu un șvaițer, dată fiind mulțimea de hrube, tunele și pivnițe, ale căror istorii au fost deslușite în foarte
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]