1,632 matches
-
pieptul unui hingher. -La pus la pământ dintr-o dată și, dacă nu-l ajuta celălalt, îi mânca urechile. Negru fugi cu lanțul celui căzut în dinți. Râdeau copiii de se tăvăleau: - Așa, pe el! strigau. Și-au mai trimis o grindină de pietre în țurloaiele hingherilor. Sărise și sergentul, dar animalele -lau luat și pe el în tărbacă. Tot Negru -la lăsat pe omul legii fără pulan. Râdea Veta, râdea și Procopie. S-au uitat unul la altul. Ce să mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
firul ierbii. Cerul întunecat căzuse jos. De departe se auzeau bubuiturile surde ale furtunii. Femeile simțiseră răceala ploii care venea. Strânseseră la repezeală țoalele de pe afară. Cârciumarul a tras obloanele și a aprins lămpile. Picături mari și grele, ca o grindină, se năpustiseră peste locul sălbatic. Se făcuse frig. Bolțile se despicaseră. Apa apăsa pe acoperișuri. Muierile aprinseseră candelele. - Doamne, Maica Domnului! Scapă-ne, Doamne! se rugau. Întâi s-au umflat șanțurile. Apele gâlgâiau sub geamuri. Drumul rampei era tot un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
explicații care nu admiteau nici o discuție. Astfel, în lunea de după Paștele creștin, pământul se cutremurase de trei ori; încă de a doua zi, erau înregistrate două sute șaptezeci și patru de decese. În vinerea următoare, s-a pornit o aversă cu grindină, nemaiântâlnită în acel anotimp; chiar în ziua cu pricina au fost numărați trei sute șaizeci și cinci de morți. La sfatul medicului său, sultanul Egiptului, un bătrân mameluk circazian pe nume Kansoh, hotărî, pentru a se pune la adăpost de ciumă, să poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care, pătrunzând în coșul pieptului, îl înviorase devenind proaspăt ca un nou născut. Era în stradă și în același timp foarte aproape de cer. Învăluit în bună dispoziție și mister se putea aștepta la orice minune pământeană: la o ploaie cu grindină, la un cutremur de gradul șapte sau la un fenomen de orice natură, dar să dea nas în nas cu colegul de cameră, de care se despărțise numai cu o oră în urmă și care, la rândul lui, trebuia să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
făcu rapid o cruce mică, în dreptul pieptului, numai pentru sine, se așeză la loc și adresându-se iar soției cu o voce solemnă, contrar presupunerii lui Bidaru, rosti smerit, cu pioșenie: "Să ne ajute Dumnezeu, să nu ne bată cu grindină, ne-ar strica toată munca noastră!". Apoi, după ce tuși puțin numai din coardele vocale pentru a-și schimba vocea, se întoarse spre Bidaru, care stătea în picioare în fața ferestrei deschise de pe hol din dreptul compartimentului, și i se adresă puțin
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
improvizate ale sărmanilor și aruncate care încotro. În schimb, se pornise ploaia ce se întețea de la o clipă la alta. Pocniturile de pe acoperișul vagonului deveneau din ce în ce mai puternice și mai dese. Contrar tuturor dorințelor călătorilor, ploaia s-a transformat brusc în grindină. Puzderie de pietricele albe cădeau cu viteză pe acoperiș, producând un zgomot ca în imediata vecinătate a cascadei Niagara. Multe se loveau chiar de sticla ferestrelor, sporind îngrijorarea călătorilor. Apa șiroia pe partea exterioară a geamului și din această cauză
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
compartimentului, în asentimentul tuturor, deschise fereastra. Bineînțeles, cea de pe coridor, cealaltă fiind blocată. Voia să vadă consecințele furtunii care deja trecuse. Aici în gară totul părea mai liniștit, viața intrase în normal. Liniștea de după furtună se așternea văzând cu ochii. Grindina dispăruse, în timp ce norii goneau undeva, spre sud, cerul se degaja răspândind mai multă lumină. Doar luciul caldarâmului, proaspăt spălat, precum și apa, care se scurgea șiroaie în unele locuri, erau ultimele dovezi ale furtunii ce acum se dezlănțuia în altă parte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îi om hain la suflet, încî mai țâni mânii!... Intră în vorbă bătrâna, oțărâtă de parcă a băut oțet. Câte-o datî, mai vini pe‟ici, sî-ș‟ vadî nepoți‟, da‟ ș‟atunci cu ochi răi, ca adus de-un nour di grindini, di parcî, Doamni iartă-mă, parc‟ar ci plămădit numa‟ din zâli di marț‟, când se împletești negura cu lapovița... Da‟ cred că în inima lui îi pari rău cî ghiata Domnica n-o avut noroc în viațî... - M-am
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
treia de sediul tribunalului. În acest perimetru pătratele deveneau tot mai mici, până când cuprindeau doar Închisoarea. Un mal stâncos se ridică de ambele părți ale trenului și lumina soarelui dispăru. Scântei roșii pe cerul Întunecat se loviră de fereastră ca grindina, iar Întunericul mătură vagoanele În timp ce trenul lung intră mugind Într-un tunel. Revoluție, se gândi ea cu harta Încă ridicată, ca să prindă lumina când va veni, asta și nimic mai puțin. Mugetul scăzu și lumina reveni brusc. Dr. Czinner se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
locuința? 20. Poți să le urmărești pînă la hotarul lor și să cunoști cărările locuinței lor? 21. Știi, căci atunci erai născut, și numărul zilelor tale este mare! 22. Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, 23. pe care le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război și de bătălie? 24. Pe ce cale se împarte lumina? Și pe ce cale se împrăștie vîntul de răsărit pe pămînt? 25. Cine a deschis un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Începe și soarelui dătător de putere, În această noapte În care toată partea bărbătească a neamului nostru vii și morții deopotrivă țin sfat, invocă spirite blînde, mituiesc, conjură, În această noapte foaia pe care scriu pare un acoperiș bătut de grindină, Într-atît cuvintele se stîrnesc din senin, aduse de necunoscute vînturi, din necunoscute spații - „el se va naște!“ rostesc, cum aș spune „Sesam deschide-te!“, la prima Încleștare a cărnii cu aerul dicteul devine poruncă. Însuși Dumnezeu Îmi acordă În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lovi din nou tare cu călcâiul și carcasa mică, din plastic se crăpă. Cercul scârbos de mrene din jurul lui tresăltă când bucla conceptuală se prăbuși în sine și dispăru. Apoi se desfăcu și luxofagii se aruncară asupra mea într-o grindină neagră de fobii și sentimente de vină. Dar, când ajunseră la jumătatea distanței, roiul intră în dezordine. Se încolăciră și se învălmășiră într-un dans nebunesc de opturi și zerouri, înainte să dispară prin tavan și pereți și podea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o grămadă de douăzeci de măsuri, nu erau în ea decît zece; cînd veneau la teasc să scoată cincizeci de măsuri, nu erau în el decît douăzeci! 17. V-am lovit cu rugină în grîu și cu tăciune, și cu grindină; am lovit tot lucrul mîinilor voastre. Și cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine, zice Domnul." 18. "Uitați-vă cu băgare de seamă, la cele ce s-au petrecut pînă în ziua de azi, pînă în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85094_a_85881]
-
S-o crezi tu, strigă ea după mine, dar eu deja pornisem pe poteca ce urca, șerpuitoare, pe colina din spatele satului. Nu m-am mai uitat În urmă. Curând a Început ploaia. Stropi grei de apă, amestecați cu pietricele de grindină. Când să intru Într-un crâng de copaci pitici care abia dacă te fereau de ploaie, Îl aud pe Enkim În spatele meu. - Măi, Krog, măi! Stai că vin și eu! M-am prefăcut supărat, asta ca să arăt că Învățasem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mine Încă din pruncia ta? Iar N’jamo: - Măi Krog, măi, las’ că am eu grijă să ațintesc pietrele astea spre Apus. În clipa aceea Începu ploaia, ca din senin. Cădeau picături de apă grele care, curând, se preschimbară În grindină, străpungând frunzele cele mari, dând la pământ casele mărunțeilor și așternând un covor gros de gheață În pădurea lui N’jamo. 27. Urlând de spaimă, mărunțeii fugiseră din case și se ascunseseră pe unde găsiseră adăpost. După ce grindina a Încetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
preschimbară În grindină, străpungând frunzele cele mari, dând la pământ casele mărunțeilor și așternând un covor gros de gheață În pădurea lui N’jamo. 27. Urlând de spaimă, mărunțeii fugiseră din case și se ascunseseră pe unde găsiseră adăpost. După ce grindina a Încetat la fel de iute cum se pornise, se strânseră cu toții În poiană și Începură să vorbească deodată, Îngroziți de pățanie, căci nici măcar nu auziseră de gheață vreodată. Se rățoiau unii la alții, Îl Întrebau pe N’jamo una sau alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu toții În poiană și Începură să vorbească deodată, Îngroziți de pățanie, căci nici măcar nu auziseră de gheață vreodată. Se rățoiau unii la alții, Îl Întrebau pe N’jamo una sau alta și Își tot făceau de lucru cu bulgării de grindină, care ridicându-i de jos, care privindu-i În lumină, care gustându-i sau chiar Înghițindu-i. Până la urmă, tânguitori și speriați, se puseră să joace din nou călătoria lui Krog - rămasă lor de hăt, cine știe de când, căci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Am Îmbucat ceva și ne-am pregătit de plecare. Norul acela uriaș parcă se mai apropiase, numai că acum părea să fi Înghețat. Prinsese o culoare argintie. Pândea. Era gata-gata să-și arate puterea și să scuture din el ploi, grindină și ninsori, dar nu sosise Încă vremea lui. Eh, și din cauza norului, iar Îmi veni gândul acela despre timp. De la Ceața Adâncă până la Gerul cel Greu trecuse.... ce? De la o vară la alta trecea... ce? De la răsărit până la un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
românii să strige. Și chiar dacă ar striga, oricum nu s-ar sinchisi nimeni să-i audă. Și după cum la omul sărac, nici boii nu trag, la noi năpastele vin una după alta: foc, apă, boli, alunecări de pământ, avalanșe, furtuni, grindină, caniculă. Dar nici o năpastă nu se compară cu năpasta năpastelor: cu molima care ne macină sănătatea și viața: conducerea actuală. Un tânăr om politic spunea nu demult, că președintele nostru este cel mai mare accident istoric cunoscut vreodată. Amintirea dictatorului
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mai apucat să văd, În câmpie, și aracii strâmbi și mărăcinoși de salcâm, la fel de obraznici atunci când ploua (Înfrunzeau adică) și deodată pretențioși pe timp de secetă; se transformau În sperietori, urâțeau și mai mult peisajul deja trist. Pe timp de grindină, spre exemplu, erau singurele obiecte ce rămâneau cu nerușinare În picioare. În vara aceasta, după eșecul meu la mult comentatul de către dumneavoastră examen de admitere la facultatea de istorie, am lucrat vreo două luni la corhănit copaci În pădure. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
anotimp, de pământ, de umbră, de vecinătatea unui râu, de înălțime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Verile și toamnele petrecute pe Calea Secii m-au făcut expert în studiul luminii și al norilor aducători de furtună sau de grindină. Aș putea deosebi și acum, bănuiesc, cu ochii închiși murele oloage de murele crescute în tufe, foșnetul unui fag de foșnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
istorie, cu excepția războaielor, nu conta, se întîmpla parcă pe o altă planetă. Cerul reprezenta o sursă de evenimente zilnice infinit mai importante, deoarece cartofii puteau putrezi în pământ din pricina ploilor, fânul nu se usca, dacă nu era soare, iar o grindină putea zdrobi lanurile de grâu și de secară din care oamenii își obțineau pâinea. Nici măcar satele din împrejurimi nu le-am cunoscut până la unsprezece ani. Le zăream doar, de la distanță, turlele bisericilor. Cum arăta un tren ― dacă auzisem de trenuri
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
derogare, ne puteam permite orice, să ne zbenguim, să stăm tolăniți la soare, să jefuim de cireșe cireșii sălbatici sau să umblăm după păstrăvi în apa, perfect cristalină, din Seaca. Uneori, după-amiaza, veneau dinspre Olt neguri bolovănoase și amenințătoare de grindină care întunecau cerul. Cum aveam o bună experiență meteorologică și știam cât de năpraznice pot fi furtunile la munte, ne încropeam în pripă o colibă din crengi, acoperite cu brusturi și iarbă, unde ne înghesuiam cum puteam. Evitam copacii înalți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
m-aș retrage, dacă aș crede în refugii. Am impresia că tună. M-am înșelat. Cerul e și azi pârjolit de secetă. Nu se vede nici un nor, iar frunzele oțetarilor par amorțite. 38. Când se prăbușeau nori amenințători, bolovănoși, de grindină, dinspre Olt, întunecînd cerul, se porneau să sune clopotele de la cele două biserici, implorîndu-l pe Dumnezeu să cruțe recoltele. De fiecare dată, asistam la un spectacol cosmic, în egală măsură grandios și înfricoșător. Norii erau de un vânăt dur, ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și se ascundeau. Până și nucii, de obicei calmi, nobili, păreau intimidați. Ascultam, fascinat, sunetele clopotelor care, când se tânguiau, când aruncau spre cer o rugăminte patetică. Uneori, norii se risipeau ori se descărcau într-o ploaie violentă, dar fără grindină. Alteori, lanurile de grâu, de ovăz și de porumb erau zdrobite. Nu pot să uit figura tatei dintr-o zi cu căldură bolnavă, rău prevestitoare, în care grindina a nimicit, într-un sfert de ceas, tot ce se găsea pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]