1,981 matches
-
față de cine să protestez? A mă Întoarce la Natură nu se mai poate. A mă acorda cu ea, așa cum este acum chiar, iarăși nu se poate, căci vreau mai mult decât e dispusă ea a-mi oferi. Am ajuns În halul de artificialism, Încât trebuie să dau dreptate unui cântecel cu versuri cam lipsite de sens, acela cu „nu-mi lua dragostea“: oriunde aș fi abandonat, la un kilometru de Iași chiar, e sinonim cu moartea. Încerc să deslușesc cuvintele nerostite
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aducea o veste proastă, riscându-și capul după ce-o făcuse pe drum cu pielea. Mai degrabă pe mine, În sensul generic de om. Dar iarăși trebuie să mă opresc, căci cum poate bietul om să deregleze În așa un hal clima, o vară fără picătură de apă, versus una potopitoare, cu cele vreo 18 TWan care-i constituie puterea Întregii sale tehnologii, câtă vreme Natura dispune de 178.000, adică de zece mii de ori mai multă? Aparențele - căci aparență e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o sărbătoare deosebită. Deci s-a făcut la teatrul local o adunare cu cuvântări, recitări, cântice, iar apoi o procesiune la Ipotești, cu elevi, armată și destul popor, căci depărtarea satului de oraș e de vreo 8 km. Am văzut halul în care se află casa părintească a poetului, nelocuită și în parte dărăpănată, bisericuța amenințată cu distrugerea, căci ploua în ea, mormintele părinților și celor doi frați în complectă părăsire, cu ostrețele stricate și acoperite de buruieni. Într-un cerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Uzinele române", Ploiești, 1943) rezoluția suna astfel: "Să fie imediat puși în lanțuri și pedepsiți fără întârziere". Parcă referindu-se la situația spațiilor verzi sfeterisite din Bucureștiul de azi, mareșalul scria pe-o cerere: "Capitala trebuie înfrumusețată. Este oglinda neamului. Halul de murdărie și aspectul detestabil al străzilor ne-a făcut mult rău pe plan internațional..." Mă tem că anumite cereri de îndemnizări, protocoale și cheltuieli externe ar primi, de-am avea parte de-un strop de dictatură antonesciană, cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să-i fi descoperit, să-i fi redat și imortalizat sufletul armonios și frumos?... În cazul meu, prin opera dumitale, posteritatea n-ar vedea nimic altceva decât un monstru, un criminal sadea!... Cum ai îndrăznit să mă insulți în acest hal?... Rușine! De trei ori rușine!... Și, nici una nici două, s-a repezit și l-a-mbrâncit spre călăul care aștepta alături. Într-un târziu, a sosit și Delacroix, unul dintre marii artiști ai Revoluției franceze. Pe o pânză uriașă, sub un cer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de tată, ele nu s-au lăsat până nu i-au găsit ceva mai potrivit și cu efect mai plastic. La Început doar vorbind Între ele o compătimeau pe stafia aia de Felicia, oare cât o s-o mai ducă În halu’ ăla de măcelărită? Mama fusese operată, i se tăiase un sân, dar n-a trecut mult până să aud că ele deja o abordau direct cu Stafio, ce naiba ți-au făcut? Te-au ciuntit, eh, da’ vezi de treabă, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
unde anume, Își luă seama amintindu-și pentru ce venisem, da, bineînțeles că actu’ locului e la Năsoasa. Și cât a plâns, Dumnezeule mare, cât a plâns și s-a jelit! Era vai de capu’ ei și răgușită-n ultimu’ hal Motănica și-nfofolită până-n dinți În capotul ăla de molton vinețiu, Încinsă peste mijloc c-un fular și legată la cap cu alt fular, pe sub care Îi scăpau șuvițe blonde și argintii. Câți ani o avea? O fi bătând spre cincizeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe fii-su pe-aicea... Gata, vere, am Înțeles. Fii-su lucra pe camionul Unității. Mi-e că nu mai mult de două-trei ori pe lună făcea el pe șoferul pe un Buceag din primele tipuri apărute, hărtănit În ultimul hal, cu tăblăria Împușcată și vopseaua cojită și scândura obloanelor plină de cârpituri din șipcă și placaj. Cel mai adesea apărea cu Dacia aia roșie ca să-l ușureze pe moșu’ de bani ori să primească de la el te miri ce instrucțiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Păi doar o mie de lei, asigurându-se astfel pe viață că n-o să i se umple casa de pisoi, dar nu mi-a mai dat mâna s-o Întreb cum de a ajuns să se lăfăie În cheltuieli În halu’ ăsta, ce mare pleașcă a dat peste ea? Dacă ea n-a pomenit nimic, am socotit că nu se cuvine să insist, mai ales după ce a stricat o mie de lei și pe Laur, mult mai mult decât am fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tânăr și ale părințelului și să-i spun mamă, dragostea mea, iubirea mea, ce dor mi-a fost de tine și bine că te-am regăsit, n-am să te mai pierd niciodată, mămica mea Felicia măcelărită și hăcuită-n halu’ ăla, care-n nădejdea surorilor ei ar fi dus-o la Mortu’ Fript, scorpiile, dar de-acum se mai potolise zăpușeala și Ortansa cu Viorel rodeau ca niște iepuri din a doua tranșă de porumb fiert cu rezistența lui Andrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
grăbită. Mă trag și mai aproape și mă ridic În capul oaselor În fața ei, pe locul de unde a plecat Viorel. Atunci am auzit scandalul din casă. Chiar nu-mi Închipuisem că vor ajunge vreodată să zbiere unul la altul În halul ăla. Se Înjurau În parte Viorel cu taică-său și numaidecât dispăru În casă și Leontina. Nu-i vedeam prin fereastră, Însă probabil că se luaseră deja de păr tot Întrebându-se de bani. Moș Victor zbiera după motor, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mi defilau prin fața ochilor și se pierdea Într-o zare fumegândă tot șirul morților intrați În locul de veci prăduit de Motănica și-n care n-am fost În stare s-o bag pe mămica mea Felicia, hăcuită și ciopârțită În halu’ ăla. O pierdusem pentru totdeauna, da, tot zbuciumul și alergătura cu sufletul la gură ce nu mai contenea să se adune În mine de o zi și o noapte se risipea și se pierdea În ceața ostenită a memoriei, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aude. — Ai tu noroc să te-ncurci numai cu d-astea. Laur Își suflă nasul și trântește mucii cu năduf de cimentul din fața ușii. Își șterge degetul de turul raiaților săi noi, care arată deja boțiți și prăfuiți În ultimul hal, da’ cu dada Leontina știu că te-nțelegeai bine: ea te trăgea de curent și tu o văitai că cine-o mai fute-o și pe biata Leontina. Să-ți fi făcut pomană cu ea. După cum eram io cu Viorel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
agoniseala ei, măcar că Andrei i-l salvase pe Florinel de garoii ăia, iar eu unul nu m-aș fi dat În lături să i-l spăl și să i-l parfumez, numai să n-o mai văd strâmbându-se În halul ăsta. Venisem doar cu gânduri bune. N-o scăpam din ochi, iar la un moment dat am văzut-o trăgând cu coada ochiului la cratița goală de pe masă. Păi bineînțeles că asta era. Fața i se lumină și eram din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
date. Vorbele mele au avut darul s-o liniștească din nou. Am resimțit atunci aceeași pornire mută și violentă pe care am avut-o față de ea În curtea Unității Glina, copleșit de dorul mămicii mele Felicia, hăcuită și măcelărită În halul ăla. Am Întins mâna sprea ea, și o dată cu mine a Întins și Ortansa mâna și a luat din teancul de hârtii o coală și a Început să citească cu glas limpede, intonând semnificativ fiecare Întorsătură de frază: Ani În șir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lui Gabriel stând la mâna unor târâturi ca Restoiu și madam Plumbeanu? Dar În definitiv pe cine caut io aicea pe plaja asta? Mi-e că pe mămica mea Felicia pe care-au chinuit-o și au hăcuit-o În halu’ ăla și n-am să mai găsesc În veci ce caut, pe tăticu’ meu contabuilul de cursă lungă, cu fruntea răcindu-se și dând În clocot În ritmul sacadat al pompei hidroforului, Tatăl nostru carele ești În ceruri, oh, Tatăl nostru Ceresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
semnal de Încolțire a prăzii. Acuma, da, acuma e momentul! În dreptul gardului solarului Neli Îngenunchează cu lădița lângă un cearșaf. A mai scăpat de două pahare. - Zbârnâie, vere, zbârnâie. De când mă știu eu pe plajele astea n-a mers În halu’ ăsta. Ie lume multă cu bani, vere, dă cu banii de-a azvârlita. Și căcat ar cumpăra dac-ai aduce pe plajî. Ie ceva de nu se poate. De-o săptămână am picat și noi cu foamea-n gât, lihniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
produc - în contact cu pielea - un soi de mâncărime. Râd, dar fac asta și ca să nu-mi plâng de milă, ca să subliniez situația absurdă în care mă aflu. N-aș fi putut niciodată să-mi închipui că o să ajung în halul ăsta de neputință. Cred că, pentru a atinge finalul dorit, va trebui să sufăr și alte metamorfoze. Nepăsătoare la umorile mele schimbătoare, Aia cântă ceva, îngânându-se cu o melodie suavă. E același cântec ce induce somnul copiilor în fașă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
așezarea lor, dar din cauza numărului foarte mare nu au putut a fi încartiruiți în zonele destinate și a trebuit ca așezarea lor să se extindă și în alte zone. (...) În multe din lagărele de evrei a izbucnit tifosul exantematic din cauza halului de murdărie în care se găsesc. Pentru mine, problema evreiască de la Odessa, cât și din Transnistria, trebuie rezolvată radical și această rezolvare nu se poate face decât prin îndepărtarea totală a evreilor din Transnistria, și trecerea lor peste Bug, așa
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
așezarea lor, dar din cauza numărului foarte mare nu au putut a fi încartiruiți în zonele destinate și a trebuit ca așezarea lor să se extindă și în alte zone. (...) În multe din lagărele de evrei a izbucnit tifosul exantematic din cauza halului de murdărie în care se găsesc. Pentru mine, problema evreiască de la Odessa, cât și din Transnistria, trebuie rezolvată radical și această rezolvare nu se poate face decât prin îndepărtarea totală a evreilor din Transnistria, și trecerea lor peste Bug, așa
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
eram pus să controlez la toți temele. Și așa că se purtau foarte frumos cu mine, că Îi lăsam să copieze. Asta a fost Însă până la 14 ani. Am fost și În Cernăuți, să văd „Aron Pumnul” - e degradat Într-un hal făr’ de hal. N-am fost Înăuntru: m-am uitat numai pe afară, că era Închis. Nu se poate povesti... Au trecut atâția ani, am trecut prin multe... Atunci, imediat, se putea povesti, Iar acum. Greu, greu a fost, foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
controlez la toți temele. Și așa că se purtau foarte frumos cu mine, că Îi lăsam să copieze. Asta a fost Însă până la 14 ani. Am fost și În Cernăuți, să văd „Aron Pumnul” - e degradat Într-un hal făr’ de hal. N-am fost Înăuntru: m-am uitat numai pe afară, că era Închis. Nu se poate povesti... Au trecut atâția ani, am trecut prin multe... Atunci, imediat, se putea povesti, Iar acum. Greu, greu a fost, foarte greu... Poate că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lucrul acesta, dar o fată care era cu noi, Siti, o nepoată de-a familiei cu care veneam, mergea cu două perechi de pantofi și probabil din această cauză n-au protejat-o și i-au Înghețat picioarele În așa hal, că noi, mă rog, am chinuit-o cât am chinuit-o până am ajuns la destinație, dar a făcut cangrenă - după câteva zile avea picioarele complet cangrenate: Îi cădeau degetele și era un miros ceva de nedescris, adică ne rugam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dus și duși au fost... După aia ne-am dus pe la casele noastre și În case am găsit totul jefuit, iar ce nu s-a jefuit a fost vandalizat, distrus... Nu-mi puteam Închipui că poți găsi Într-un asemenea hal toate casele... Nu știu și ar fi un păcat să spun cine a făcut aceste lucruri: soldați, vecini, localnici... Nu știu cine, dar de jefuit a fost jefuit totul. Culmea este că n-a rămas casă nejefuită, nici una... Au trecut vreo două-trei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
văd această scenă și mă scol, iar noaptea aceea n-o mai pot dormi! Câte n-am mai văzut pe urmă! Dar scena asta parcă tot nu-mi iese din cap... Ei, așa am ajuns la Nistru. Eram Într-un hal fără de hal, nimănui nu-i mai trecea prin minte să ne mai jefuiască sau așa ceva, că eram ca niște arătări parcă veniți din altă lume... Și ne-au băgat pe niște poduri plutitoare... Pontoane... Așa... Și ne-au transportat peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]