1,576 matches
-
infranaționale multiple, universalizîndu-l la scara întregii țării. În sens mai larg, triumful parlamentarismului, care precede de-aproape era industrială în Marea Britanie, corespunde unei adevărate scîntei reacționare.148 Parlamentul ales nu reprezintă altceva față de maiestatea regală, devenită astfel decorativă, decît afirmarea hegemoniei cucerite de oligarhia burghezo-aristocratică a cărei primă preocupare constă tocmai în instituționalizarea stării de înapoiere a țărănimii și sărăcimii orașelor. În consecință, distanța ce separă poporul de elite s-a lărgit. Sufragiul cenzitar expulzează electorii săraci din corpul politic. Justiția
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
transformă în semnul deplinei integrări într-un corp politic și devine simbolul reușitei sociale atunci cînd vreun fiu de agricultor accede la mărețul statut de vorbitor francofon curent. L.R. Higonnet denumește această strategie drept "politică a terorismului lingvistic și a hegemoniei gramaticale".191 În orice caz, această politică va dicta măsurile corective inspirate de către abatele Henri Grégoire. Începînd din 1788, acesta va aduce în centrul atenției ideea că un regat de 25 de milioane de locuitori conține "în sînul său, mai
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
naționalismelor orientale. Orientul invocat aici nu are nimic comun cu roza vînturilor. Pentru Plamenatz, "na-ționalismul de tip oriental este în același timp mimetic și concurențial"251. Ideea se traduce prin faptul că elitele virtuale din societățile supuse diverselor forme de hegemonie de tip occidental înțeleg că nu vor putea accede la un statut dominant decît constituind o națiune proprie în care să înlocuiască elitele străine. În esență este vorba aici despre imitarea dispozitivului occidental ai cărui reprezentați vor urma să fie
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Pe de altă parte, unificarea Germaniei ridică două probleme, ambele religioase: mai întîi, faptul că populațiile protestante consideră că numai Prusia poate fi promotorul viitorului stat național, în timp ce catolicii tind spre Austria; mai tîrziu, după formarea noului imperiu german sub hegemonia prusacă se va isca problema coabitării celor două comunități confesionale. Astfel, sfîșiat între cele două direcții contrarii, național-catolicismul se dă la fund, pentru a reapare mult mai tîrziu sub chipuri diferite. Tot fenomenul religios, care a acționat ca un obstacol
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
slovaci care, mai puțin atinși, acaparează posturile de responsabilitate. Inevitabil, de aici rezultă resentimente reciproce agravate. Procesul iugoslav este de cu totul altă natură. De origine croată, mareșalul Tito se va strădui pînă la moartea sa, în 1981, să înlăture hegemonia pe care sîrbii o exersează asupra țării, cu scopul de a crea condițiile unei identități federale mai echilibrate, situate deasupra naționalităților divergente. În acest scop numai, el va acorda autonomie internă Voievodinei și regiunii Kosovo, pînă atunci integrate Serbiei. În
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în Iugoslavia, acești factori, în număr de patru, au stat la baza proceselor de disociere a tuturor statelor ex-comuniste. Primul provine din contra-ofensiva unei naționalități dominante însă contestate, ca în cazul sîrbilor, care profită de circumstanțe încercînd să-și păstreze hegemonia prin provocarea de reacții separatiste în rîndul celorlalte naționalități. Cel de-al doilea se înscrie în strategia de reconversie politică și xenofobă a membrilor elitei comuniste care, în Iugoslavia, în URSS și-n alte părți mizează pe acest artificiu populist
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
va produce în 1798 mișcarea "irlandezilor uniți" sub conducerea lui Wolfe Tone. Anul 1800 va însemna dispariția completă a Irlandei ca entitate politică; societatea protestantă va prefera în acest caz să-și piardă sceptrul ca să-și poată păstra mai bine hegemonia socială, culturală și economică. Irlandezii nu-și vor reveni decît o dată cu marele cataclism al foametei din 1846-1849. În fața apatiei calculate a autorităților de la Londra, ei își dau seama că nu sînt numai cenzurați ci și amenințați cu suprimarea fizică, avînd
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
din eșecul încercării de a forma un stat spaniol unitar, în decursul secolului al XIX-lea. Între centrul castilian al Spaniei și periferiile maritime, relația a fost totdeauna încordată. O schimbare s-a produs totuși în acest moment. Multă vreme, hegemonia militară, politică și administrativă pe care Castilia o exercita asupra întregii țări a avut pondere în special în regiunile dezvoltate din punct de vedere material și unde spaniola deținea primatul în fața limbilor locale, reduse la stadiul de graiuri. În secolul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
unei burghezii a "fransquillon-ilor" care tinde, pînă în 1930, să adopte franceza. Dar și în acest caz, sentimentul de umilire culturală a căpătat amploare abia în momentul rupturii dintre Belgia francofonă și Belgia neerlandofonă, adică, atunci cînd cea dintîi, conser-vîndu-și hegemonia politică, și-a păstrat preponderența Industrială și comercială. Abia atunci, natura statului belgian a părut intolerabilă pentru masele de flamanzi biruite de povara econo-mică și demografică. Și, la rîndul său, elita "fransquillonă" s-a văzut obligată să le urmeze, renegîndu-și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
siracii lui Zorsines care-l susțineau pe Mithradates VIII, regele Pontului, care încerca să alcătuiască o coaliție antiromană în care să-și alăture toate populațiile din jurul Mării Negre. Tranșat de către aorși în anul 49 d.Hr., conflictul are ca rezultat o hegemonie nord-pontică a acestora, punctată de înființarea unui regat puternic care, începând cu acel an, bate propriile monede la Olbia, cu efigiile regilor Farzoios și Inismeus și cu tamgaua proprie acestor dinaști. V.I. Grosu considera că aceste evoluții determină punerea în
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
argumentată de momântul în catacombă de la Cazaclia, care conține multe elemente specifice acestei grupe iranice, dar absența altor indicii analoge arată că este vorba doar de infiltrări nesemnificative, formațiunile roxolane și aortice fiind, la acea dată, foarte puternice, împărțindu-și hegemonia în aria vestică și respectiv centrală a stepelor nord-pontice. Pentru această etapă, și izvoarele literare sunt destul de clare, confirmându-i pe roxolani ca stăpânitori ai acestor teritorii și menționându-le implicarea în conflictele cu romanii, cărora le provoacă mari pierderi
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
prezența sarmato-alanică în spațiul pruto-nistrean s-a redus treptat, pe măsura sedentarizării și asimilării etnice a comunităților iranofone, devenite tot mai mult un auxiliar al unor structuri dominate de alte populații. Acest proces nu a exclus însă anumite momente de hegemonie în regiune ale elementelor etnice iranice, în condițiile în care grupe alanice se vor succeda în spațiul circumscris bazinului carpatic până în perioada dominației mongole, exemplul cel mai reprezentativ al unui episod de reviviscență iranică în arealul nord-vest pontic constituindu-l
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
Byblos (actualul port Jubail), Sidon (actualul Saida), Tyr, Tripoli (din Levant); porturile egiptene (Alexandria, Cairo); porturile nord-africane construite de cartaginezi, romani și fenicieni (Cartagina - ulterior Tunis, Alger, Tanger); porturile de pe coasta iberică mediteraneeană (Cartagena, Malaga, Tarragona). Chiar și după preluarea hegemoniei asupra Mediteranei de către turci (în al doilea ciclu al Islamului - cel otoman), precum și după mutarea centrului de greutate al comerțului mondial în Atlantic (începând cu secolul al XVI-lea), porturile și rutele maritime mediteraneene au continuat să joace un anumit
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan-Israel). Răcirea relațiilor turco-israeliene, ca urmare a venirii la putere a regimului islamist al premierului Recep Tayp Erdogan, a stopat momentan continuarea proiectelor menționate, ce vor fi însă probabil reluate după schimbarea actualei puteri politice de la Ankara. Asigurarea acestei hegemonii a apei va conferi Israelului un atu suplimentar în impunerea unei veritabile “aqua pax” în raporturile cu vecinii săi arabi, în acord cu interesele israeliene, context în care resursele de apă se prefigurează a deveni un ingredient obligatoriu al oricărui
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
primei supraputeri militare a lumii), R.P. Chineză (M=46,3) și Federația Rusă (M=43,3); prin urmare, supraputerile mondiale dețin aproape un sfert (24,7%) din spațiul continental global și 26,3% din populația lumii. Aceste state operează exercițiul hegemoniei globale din punct de vedere militar, element pe care îl folosesc alături de atuurile economice și politice de care dispun, în vederea asigurării propriilor sfere de influență și impunerii în cadrul acestora a propriilor interese. De remarcat faptul că cele trei state menționate
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
un segment spațial la periferia sudică a Imperiului turc, ce a început însă treptat să intre în atenția puterilor europene (Marea Britanie, Franța, Spania, Italia) de la mijlocul secolului al XIX-lea. După 1918 spațiul arab a devenit un mozaic teritorial al hegemoniilor europene, extinse de facto inclusiv asupra celor câteva state arabe devenite independente (Arabia Saudită, Egipt, Irak). Astfel, din perioada interbelică domeniul arab a căpătat atributele unui spațiu intermediar transmediteraneean interpus între lumea veche încă europocentristă și periferiile sale coloniale îndepărtate din
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
instrumentalizează idei și cunoașteri. Drept contra-pondere la această relație de luptă, statul politic a venit cu oferta rezolvării tuturor problemelor cetățenilor ce-l compun. Prin această iluzie, puterea politică a crescut în raport cu aceea a civililor și s-a putut instaura hegemonia statului-națiune, a instituțiilor acestuia asupra majorității civilor; civili care și-au cedat puterile politicienilor pe baza principiului reprezentării. Cum a fost posibil ca filosofiile occidentale ale libertății și puterii să conducă la formarea unor state totalitare în secolul XX? Prin
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Însă "animația" folosirii reprezentării (lingvistice și plastice) nu ține cont și nu ține loc de ... cunoaștere. Încă o dată, reprezentarea nu este actul constitutiv al cunoașterii! Inventarea ideologiei ca domeniu de analiză a ideilor, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, și hegemonia limbajului-reprezentare în orice act de cunoaștere, în orice formă de gândire au făcut din istorie și din orice posibilă cunoaștere o muncă de reprezentări. Numai printr-o muncă de reprezentări lingvistice și plastice a fost posibilă întemeierea hermeneuticii. Ideologia se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
moderne. O identitate modernă diseminată în false forme de manifestare. Formarea individualității moderne și dorința indivizilor de a se distinge prin formarea lor culturală, socio-mentală sunt posibile tocmai prin cele două reprezentări (lingvistică și plastică), aflate într-o poziție de hegemonie cu o evidență dată, cu o realitate ce se obiectivează pe ea însăși. Realitatea obiectivă a discursului pozitivist, a gândirii lui Einstein a fost posibilă prin acest proces epistemic, unde reprezentarea lucrurilor ocupă o suverană poziție în raport cu datul istoric. Funcțiile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu lucrurile. Reprezentările, cu toate că sunt parte de imaginar, vizează în mod explicit realul. În Modernitate, realitatea este prelucrată, transformată de reprezentări politice, istorice, științifice, ideologice, faptele și acțiunile umane devenind elemente de transpus în ele, fiind un al doilea în raport cu hegemonia acestora. Atât timp cât oamenii își construiesc o gândire pe baza limbajului și a diverselor discursuri prezente în media, ei nu au o relație de autenticitate cu factorul uman, cu istoria. Biologul austriac Oskar Heinroth (1871-1945) obișnuia să le spună studenților săi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lingvistică, bazată pe diferență, îi face jocul. Un limbaj care a deschis calea utopiei și a imaginației drept modalități de prelucrare a realității. Un limbaj preocupat de tehnica în sine de a spune. Se gândește pe el însuși într-o hegemonie a reprezentărilor. Prin opera lui Velázquez și a lui Vermeer van Delft, reprezentarea plastică primește o nouă funcție, într-un fel similară cu cea lingvistică, devenind esențială, nu atât pentru lucrurile și oamenii ce sunt reprezentați, cât pentru ea însăși
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istoricului, nici cu facticitatea și dinamica umană care o fac posibilă sub aspectul unor "cunoașteri obiective". A crede că istoria stă în seria scrierilor istoricilor, dincolo de o formă comună de înțelegere a dinamicii sale, devine o iluzie teoretică și de hegemonie lingvistică. Istoria e pentru acțiune, nu atât pentru arta narativă. Ar fi util să înțelegem istoria ca un raport mutual între tehnicități și socio-umane, între o gândire fizico-matematică și una umanistă, între abstract și concret. Idealul unei "unificări a cunoașterii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fi la rândul lui analizat. Este doar o iluzie culturală occidentală că domenii precum semiotica, hermeneutica dețin în ele întreaga cunoaștere umană. Ceea ce dețin ele este o regie a transmiterii diverselor cunoștințe. Discursul istoriografic nu se mai poate susține pe hegemonia celor două instanțe de cunoaștere (semiotica și hermeneutica), șarjate de un fenomen intelectual precum Linguistic Turn. De asemenea, nu se mai poate susține pe imperativul categoric al unui adevăr istoric empiric. În schimb, se poate susține pe o atitudine de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Demeter, M. Attila, "Aspecte ale liberalismului englez", în Journal for the Study of Religions and Ideologies, an II, nr. 4, 2003. *** Diplomați iluștri, vol. V, Editura Politică, București, 1986. Djuvara, Neagu, Războiul de șaptezeci și șapte de ani și premisele hegemoniei americane (1914-1991), Editura Humanitas, București, 2008. Dobrinescu, Valeriu, Florin, "1917-1939: Basarabia în raporturile româno-sovietice", în Dosarele Istoriei, 2000, nr. 6, pp. 33-38. Dobrinescu, Valeriu, Florin, Diplomația României. Nicolae Titulescu și Marea Britanie, Editura Moldova, Iași, 1991. Dogan, Mattei, "Despre partide și
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
din urmă, de pildă, susțin că toate statele, fie ele democratice sau nu, alocă resurse semnificative pentru domeniul militar, și că există o regulă generală a sistemului internațional de formare a unei balanțe de putere atunci când un stat tinde spre hegemonie, fapt independent și inexplicabil prin recursul la variabilele interne, naționale. În acest spirit, Waltz, de pildă, contestă în Omul, statul și războiul utilitatea celei de-a doua imagini, pe care o apreciază ca nesurprinzând cele mai importante cauze ale fenomenelor
RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]