KorAP: Find »[drukola/base=holba & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...73 >

1,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

undeva la nivelul ochilor. Era portretul unui clovn: un tânăr îmbrăcat în haine de bufon de odinioară. Avea trupul noduros și era cocoșat. Afișa un zâmbet tâmp, de la o ureche la alta, ce arăta ca o cicatrice continuă, adâncă. Mă holbam încremenit, cu gândul la Elizabeth Short, găsită moartă la intersecția dintre 39th și Norton. Cu cât mă holbam mai tare, cu atât mai mult se suprapuneau cele două imagini. Într-un târziu mi-am mutat privirea de la tablou și ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
trupul noduros și era cocoșat. Afișa un zâmbet tâmp, de la o ureche la alta, ce arăta ca o cicatrice continuă, adâncă. Mă holbam încremenit, cu gândul la Elizabeth Short, găsită moartă la intersecția dintre 39th și Norton. Cu cât mă holbam mai tare, cu atât mai mult se suprapuneau cele două imagini. Într-un târziu mi-am mutat privirea de la tablou și ochii mi-au poposit pe o fotografie cu două tinere care se țineau de braț și care semănau cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de schelării înalte, înfipte în pământul de la poale. „A“-ul din „Hollywoodland“, înalt de cincisprezece metri, aluneca în jos pe un cablu de sârmă groasă, în timp ce camerele de filmat filmau de zor, aparatele de fotografiat țăcăneau, mulțimea de gură-cască se holba ca vițelul la poarta nouă, iar politicienii beau șampanie. Praful ridicat de tufișurile smulse din rădăcini ne intra în nări. Orchestra Liceului Hollywood, așezată pe scaune pliante, stătea cocoțată pe o platformă fragilă, ridicată la numai câțiva pași de capătul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
se făcuse nici o referire la Emmett Sprague, la ancheta Marelui Juriu în cazul clădirilor făcute de mântuială sau la casa incendiată și cadavru. Aveam sentimentul că ceva nu e în regulă. Mi-a luat ceva timp - ore în șir petrecute holbându-mă la cei patru pereți, cu mintea golită de orice gând -, dar în cele din urmă am pus degetul pe rană. „Rana“ era o vagă bănuială că Emmett Sprague ne-a montat pe mine și pe Lee să-l ucidem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

o napolitană cu caramel Tunnocks Tasty În celaltă. — Uite! spuse cel cu mustață, arătând cu degetul spre Logan. E chiar el. Logan zâmbi nesigur. Cine naiba erau ăștia? Și apoi Îi căzu fisa... — Eric! Nu te-am recunoscut... Logan se holbă la scalpul de deasupra ochelarilor ofițerului de serviciu. — Ce se Întâmplă cu părul tuturor? L-am văzut pe Billy În după-amiaza asta: e chel ca un babalâc. Eric Își trecu mâna peste șuvițele tot mai subțiri și ridică din umeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
mică să-l zărească măcar puțin pe Gerald Cleaver. Și să-l atârne de cel mai apropiat stâlp. Tipul Al Dracu’ De Nervos Din Fire Îi aștepta În fața clădirii consiliului, lăsându-și greutatea când pe un picior, când pe celălalt, holbându-se la ceas tot timpul, ca și cum ar fi urmat s-o ia la fugă dacă ar fi rămas nesupravegheat pentru mai mult de 30 de secunde. Îi aruncă lui Steve o privire Îngrijorată și apoi Îi Întinse mâna lui Logan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Întoarse privirea dinspre perete către femeia care stătea În ușa sufrageriei. Arăta nemaipomenit: părul roșcat, lung și buclat, Îi cădea pe umeri, un nas micuț și cârn și ochii mari și verzi. Plânsese. Logan făcu tot posibilul să nu se holbeze la sânii ei mari, care deveniră vizibili când intrară În cameră. — L-ați găsit? Asta veni din partea unui individ rufos Într-o salopetă albastră și În șosete. — Lasă-le răgaz, Jim, abia au ajuns, spuse femeia, bătându-l ușor pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Mi-a spus că are ceva care ne va ajuta. Și ce a trebuit să-i dai tu la schimb? Urmă o altă pauză, chiar mai supărătoare. — A vrut să Îi spun despre ancheta cu răpirile și crimele. Insch se holbă la el. — Și i-ai zis? — I-am... I-am spus că orice informație trebuie să treacă mai Întâi pe la dumneavoastră, domnule. La această replică, Insch zâmbi. — Bun băiat. Scoase din buzunar o pungă cu jeleuri și i-o Întinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
luat poneiul ăla afurisit? — Dar dube sau camioane? Nu. Nu-mi amintesc. Am mai trecut o dată prin toate astea! Un bărbat cu un cărucior? Femeia Îngheță. — Ce Încercați să-mi spuneți? Inspectorul Insch Își ținu gura Închisă. Doamna Henderson se holbă la el pentru o clipă, apoi sări În picioare. Vreau s-o văd! Inspectorul Insch Își așeză cu atenție cana pe covor. — Îmi pare rău, doamnă Henderson. Așa ceva n-o să fie posibil. La naiba, e fiica mea și vreau s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
e clar că e vorba de nenorocitul ăla de Sid Șuierătorul. — Beau pentru asta! spuse ea, și chiar bău, dând pe gât dintr-o dată un whisky mare. Un detectiv cu o față cunoscută, aflat de cealaltă parte a mesei, se holba la televizorul de deasupra capetelor lor. O apucă de braț pe doamna inspector. — Începe! Logan și doamna detectiv Steel se răsuciră pe scaune când titlurile de deschidere ale știrilor locale se perindară pe ecran, iar nivelul de zgomot din bar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
câte unul În fiecare colț al Încăperii, deasupra barului lung de lemn. Ambele arătau aceeași cursă cu câini, imaginea sărea, iar sonorul era dat mult prea tare. Patru bărbați stăteau pe marginea scunelor lor de plastic crăpate, toți cu ochii holbați la ecran și țipând. — Hai, leneș nenorocit! Fugi!!!! Doug Disperatul nu se zărea nici unde. Dar alsacianul lui era lățit pe podea, lângă focul cu trei arăzătoare, cu limba atârnându-i Într-o parte afară din gură, cu blana fumegându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

are nimic de adăugat. „Ei, eu sunt acesta, tu cine ești?“, pare să Întrebe cu privirile mirate puțin, atât cât să nu te simți jignit direct. Mă uit În stirpea mea de țărani clococioveni, cotrobăiesc În viscerele memoriei ereditare, mă holbez la documente putrede; involuntar, fac un gest să i le sfâșii, să i le rup imediat, dar mâinile mi se lasă neputincioase pe lângă corp, Întâlnind oasele tari ale șoldurilor; se strâng pe șolduri, se freacă de ele ca Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

nu observă oamenii care stau nemișcați, ci doar pe cei în continuă mișcare. Vrei să faci un lucru să pară invizibil? Nimic mai simplu. Repetă-l de câteva ori și audiența se va plictisi de el. Ar putea să se holbeze la mâinile tale și totuși să nu vadă ce se întâmplă. Acum, există două tipuri de a induce în eroare. În primul rând, tipul fizic. Priviți. Kara păși lângă Sachs și începu să-și privească cu vădit interes mâna dreaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
solicita ajutor medical, încercând totodată să-și croiască drum printre oameni. - Faceți loc! Poliția, faceți loc! Pătrunse într-un final în cercul de oameni și simți cum i se taie răsuflarea. - Nu se poate, murmură ea îngrozită. Amelia Sachs se holba la ultima victimă a Magicianului. Kara zăcea întinsă, cu sângele împrăștiat pe bluza de culoare mov și pe asfaltul din jurul ei. Ochii ei nemișcați, fără viață, priveau cerul azuriu al acelei după-amiezi. Capitolul XVIII Neputându-și desprinde ochii de la priveliște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
oricine de fapt, în spate nu arată bine deloc în dosarul cu procese verbale, ca să nu mai vorbim despre eventuale promovări sau articole în presă. - Hei, nemernicule! șuieră Burke. Motociclistul coti la stânga la o intersecție și privi înapoi cu ochii holbați la Larry și la distanța între ei, care se micșora vizibil. Coti din nou la stânga, pe prima alee pe care o zări, dar polițistul reuși să ia curba mult mai bine și se pomeni la un metru de urmărit. Unele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Soleil avusese atât de mult succes pe vremuri, încât i-am propus lui Sid Keller să introducem în program numerele pe care le făceau ei. După ce am obținut banii de asigurare, am început Cirque Fantastique. - Nu, nu, nu, șopti Rhyme holbându-se la lista cu probe. - Ce e, Linc? întrebă Sellitto. - Asta face Weir aici, anunță el. Spectacolul tău este ținta lui finală. Cirque Fantastique. - Poftim? Rhyme mai privi o dată lista. Puse cap la cap premisele și faptele. Apoi dădu din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
din fața cortului Cirque Fantastique, tresărind din când în când din cauza durerii pe care o resimțea la rinichiul drept. Ajutase zeci de oameni să iasă din învălmășeală și găsise într-un final acest loc pentru a-și trage sufletul. Arlecchino se holba în continuare la ea de pe steagul în alb și negru de deasupra ei, pocnind la fel de tare din cauza vântului. I se păruse sinistru cu o zi în urmă; acum, după panica din cort - pe care chiar el o cauzase - părea respingător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
aici la magazin, în dubița sa Rollx echipată cu rampă, pentru a vedea spectacolul Karei. La sfârșit adăugase: - Ar fi păcat să irosim o zi atât de frumoasă stând doar în casă. În acel moment, cei doi începură să se holbeze la el de-a dreptul, căci rareori ieșise din casă „într-o zi atât de frumoasă”, chiar și înainte de accident. Rhyme spuse: - Glumeam. Thom, poți să aduci dubița, te rog? - Nici nu trebuie să mă rogi, răspunse asistentul. Privind în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
suntem siguri că a făcut chestia asta, dar... - Dulciuri? se auzi o voce suavă și înaltă, din spate. Bell, soții Grady și doi dintre polițiștii însărcinați cu protecția familiei se întoarseră și dădură cu ochii de fiica procurorului, care se holba la detectiv vizibil speriată. - Chrissy? întrebase mama. Ce s-a întâmplat? - Dulciuri? șopti fetița din nou. Un ambalaj de staniol i se desprinse din mână și fata începu să plângă. Cu palmele transpirate, Bell privea trecătorii de pe trotuarul din fața blocului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

mare de nalbe roz? Și de ce se mișca, tremurând și unduindu-se în valuri lipicioase, transpirate? Când ochii din spatele ochelarilor au privit într-ai mei, am rămas șocat: momentul trecuse și acum eram forțat să recunosc lucrul la care mă holbasem fără să gândesc. Mi-am mutat rapid privirea de pe fața fetei, dar am fost și mai tulburat de vederea încrețiturilor rozalii, lucioase, ale unei cărni de nalbă, continuate de colaci, ca ai omulețului Michelin, înspre gulerul descheiat al halatului verde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
io nu văd la fel de bine ca ei. Nu-s proastă. Oi fi io grasă, da’ proastă nu-s. Și idiotu’ de azi avea impresia că nu văd cum se uită la mine cât îi servesc pe clienții din fața lui. Se holba la mâinile mele de-i ieșeau ochii din cap și credea că nu mă prind. Pe cuvântu’ meu, prost e el. A trebuit să-i repet tot. Prost de-mpunge și face pe deșteptu’. Ca piticu’ de Andy de la magazie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
ar trebui să fac ceva în legătură cu felul cum arăt: m-am zărit într-o oglindă de pe peretele sălii de gimnastică de la școala pe care o inspectez și am fost destul de șocată. Credeam că știu exact cum arăt - în fond, mă holbez în oglinda aia de la baie în fiecare dimineață și seară când mă machiez, mă demachiez și mă pieptăn. Dar era ceva legat de felul în care stăteam sau - nu știu; arătam mai degrabă de șaizeci decât de patruzeci și opt.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
cât de repede poți!! Mersi pentru scrisoarea ta minunată - am fost așaaaaaa geloasă că-mi venea să țip!! Charlie tot mai e pe-aici și - mda, ai dreptate- e drăguț, cum zici tu. Totuși, e așa ciudat, Crystal, cum se holbează la mine și chestii din astea. Câteodată mă sperie rău că poate cineva să aibă atâta nevoie de mine. La un moment dat credeam c-aș da ORICE ca să am și io pe cineva să mă iubească sau să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
fel. Deci nu era de vină numai surpriza, faptul că ea spusese ceva atât de categoric și de neașteptat. Era mai mult decât atât. N-aș fi crezut că e posibil dacă nu aș fi trăit eu însumi. Am așteptat, holbându-mă la ea, sperând că tăcerea mea o va obliga s-o spună din nou. Și așa a fost. — Te iubesc. Am râs, era atât de incitant și de minunat ce-mi făcea. — Al naibii de minunat, am zis în cele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
că doar se prefăcea și că de fapt se ura. E minunat să poți intra în magazine normale și să te uiți la haine: pe vremuri făceam asta doar ca să-mi imaginez că pot să le port, iar oamenii se holbau la mine mereu și șușoteau, iar io știam la ce se gândesc - ce mama naibii caută gogoașa aia grăsană aicea, când n-are cum să intre în nici una din astea? Și după aia mă duceam într-un magazin din ăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]