1,611 matches
-
din minte sunt indentice cu obiectele acestor imagini, care sunt exterioare minții. Idealismul absolut este exprimat în expunerea lui G. W. F. Hegel despre cum existența este comprehensibilă ca un întreg atotcuprinzător. Hegel și-a numit filozofia idealism „absolut” în contrast cu „idealismul subiectiv” al lui Berkeley și „idealismul transcendental” al lui Kant și Fichte, care nu se bazează pe critica filozofiei dialectice și finite a istoriei, spre deosebire idealismul lui Hegel. Exercițiul rațiunii și intelectului dă posibilitatea filozofului să cunoască realitatea istorică
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
acestor imagini, care sunt exterioare minții. Idealismul absolut este exprimat în expunerea lui G. W. F. Hegel despre cum existența este comprehensibilă ca un întreg atotcuprinzător. Hegel și-a numit filozofia idealism „absolut” în contrast cu „idealismul subiectiv” al lui Berkeley și „idealismul transcendental” al lui Kant și Fichte, care nu se bazează pe critica filozofiei dialectice și finite a istoriei, spre deosebire idealismul lui Hegel. Exercițiul rațiunii și intelectului dă posibilitatea filozofului să cunoască realitatea istorică fundamentală, constituția fenomenologică a autodeterminării, dezvoltarea
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
comprehensibilă ca un întreg atotcuprinzător. Hegel și-a numit filozofia idealism „absolut” în contrast cu „idealismul subiectiv” al lui Berkeley și „idealismul transcendental” al lui Kant și Fichte, care nu se bazează pe critica filozofiei dialectice și finite a istoriei, spre deosebire idealismul lui Hegel. Exercițiul rațiunii și intelectului dă posibilitatea filozofului să cunoască realitatea istorică fundamentală, constituția fenomenologică a autodeterminării, dezvoltarea dialectică a conștiinței de sine și a personalității pe tărâmul istoriei. În "Știința logicii" (1812-1814) Hegel argumentează că calitățile finite nu
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
decât lucrurile spirituale precum oamenii moralicește responsabili, comunitățile etice și Dumnezeu. Așadar orice doctrină, ca materialismul, care susține că calitățile finite sau obiectele naturale sunt complet reale, este greșită. Sigur că Hegel urmărește să păstreze ceea ia drept adevărat în idealismul german. Este vorba de insistența lui Kant că rațiunea etică poate și trebuie să meargă dincolo de inclinațiile finite. După Hegel, trebuie să fie o anumită identitate de gândire și existență pentru ca „subiectul” (orice observator uman) să fie capabil să cunoască
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
fi așa pentru individul uman, deoarece atât realitatea cât și oamenii sunt incompleți și toate sistemele filozofice sugerează deplinătatea. Un sistem logic este posibil, dar nu și unul existențial. „Ceea ce este rațional este actual; iar ceea ce este actual este rațional”. Idealismul absolut al lui Hegel estompează distincția între existență și gândire: locurile noastre mortale în natură se limitează la înțelegerea noastră asupra realității. În plus, Hegel crede că putem cunoaște structura minții lui Dumnezeu sau realitatea fundamentală. Hegel este de acord
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
o situație în care nu este distincție între percepție și lucrul perceput. Ca și Berkeley, Bradley gândește că nimic nu poate fi recunoacut ca existent până nu este cunoscut de minte. Bradley a fost ținta aparentă a respingerii radicale a idealismului de către G. E. Moore. Moore a afirmat că Bradley n-a înțeles afirmația că ceva este real. Noi știm cu certitudine, prin simțul comun și credințele prefilozofice, că anumite lucruri sunt reale, indiferent dacă sunt obiecte ale gândirii sau nu
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
afirmat că Bradley n-a înțeles afirmația că ceva este real. Noi știm cu certitudine, prin simțul comun și credințele prefilozofice, că anumite lucruri sunt reale, indiferent dacă sunt obiecte ale gândirii sau nu, potrivit lui Moore. Articolul din 1903, "Respingerea idealismului", este unul dintre primele demonstrații ale angajamentului lui Moore de a analiza. El examinează fiecare dintre cei trei termeni ai aforismului berkeleian "esse est percipi", „a fi este a fi perceput”, constantând că aceasta trebuie să însemne că obiectul și
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
considerat a fi "percipi", numai fiindcă ceea ce este experimentat este considerat identic cu experiența acestuia”. Deși departe de o respingere completă, aceasta a fost prima expunere solidă de filozofie analitică împotriva predecesorilor idealiști sau, în orice caz, împotriva tipului de idealism reprezentat de Berkeley. Idealismul actual este o formă de idealism dezvoltată de Giovanni Gentile, ce a devenit o formă de idealism fundamentat ce contrastează cu idealismul transcendetal al lui Kant și idealismul absolut al lui Hegel. Idealismul pluralist, precum cel
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
numai fiindcă ceea ce este experimentat este considerat identic cu experiența acestuia”. Deși departe de o respingere completă, aceasta a fost prima expunere solidă de filozofie analitică împotriva predecesorilor idealiști sau, în orice caz, împotriva tipului de idealism reprezentat de Berkeley. Idealismul actual este o formă de idealism dezvoltată de Giovanni Gentile, ce a devenit o formă de idealism fundamentat ce contrastează cu idealismul transcendetal al lui Kant și idealismul absolut al lui Hegel. Idealismul pluralist, precum cel al lui Gottfried Leibniz
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
considerat identic cu experiența acestuia”. Deși departe de o respingere completă, aceasta a fost prima expunere solidă de filozofie analitică împotriva predecesorilor idealiști sau, în orice caz, împotriva tipului de idealism reprezentat de Berkeley. Idealismul actual este o formă de idealism dezvoltată de Giovanni Gentile, ce a devenit o formă de idealism fundamentat ce contrastează cu idealismul transcendetal al lui Kant și idealismul absolut al lui Hegel. Idealismul pluralist, precum cel al lui Gottfried Leibniz, are viziunea că sunt multe minți
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
aceasta a fost prima expunere solidă de filozofie analitică împotriva predecesorilor idealiști sau, în orice caz, împotriva tipului de idealism reprezentat de Berkeley. Idealismul actual este o formă de idealism dezvoltată de Giovanni Gentile, ce a devenit o formă de idealism fundamentat ce contrastează cu idealismul transcendetal al lui Kant și idealismul absolut al lui Hegel. Idealismul pluralist, precum cel al lui Gottfried Leibniz, are viziunea că sunt multe minți individuale care susțin existența lumii observabile și fac posibilă existența universului
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
solidă de filozofie analitică împotriva predecesorilor idealiști sau, în orice caz, împotriva tipului de idealism reprezentat de Berkeley. Idealismul actual este o formă de idealism dezvoltată de Giovanni Gentile, ce a devenit o formă de idealism fundamentat ce contrastează cu idealismul transcendetal al lui Kant și idealismul absolut al lui Hegel. Idealismul pluralist, precum cel al lui Gottfried Leibniz, are viziunea că sunt multe minți individuale care susțin existența lumii observabile și fac posibilă existența universului psihic. Spre deosebire de idealismul absolut, idealismul
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
idealiști sau, în orice caz, împotriva tipului de idealism reprezentat de Berkeley. Idealismul actual este o formă de idealism dezvoltată de Giovanni Gentile, ce a devenit o formă de idealism fundamentat ce contrastează cu idealismul transcendetal al lui Kant și idealismul absolut al lui Hegel. Idealismul pluralist, precum cel al lui Gottfried Leibniz, are viziunea că sunt multe minți individuale care susțin existența lumii observabile și fac posibilă existența universului psihic. Spre deosebire de idealismul absolut, idealismul pluralist nu afirmă existența unei singure
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
împotriva tipului de idealism reprezentat de Berkeley. Idealismul actual este o formă de idealism dezvoltată de Giovanni Gentile, ce a devenit o formă de idealism fundamentat ce contrastează cu idealismul transcendetal al lui Kant și idealismul absolut al lui Hegel. Idealismul pluralist, precum cel al lui Gottfried Leibniz, are viziunea că sunt multe minți individuale care susțin existența lumii observabile și fac posibilă existența universului psihic. Spre deosebire de idealismul absolut, idealismul pluralist nu afirmă existența unei singure realități mentale fundamentale sau a
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
contrastează cu idealismul transcendetal al lui Kant și idealismul absolut al lui Hegel. Idealismul pluralist, precum cel al lui Gottfried Leibniz, are viziunea că sunt multe minți individuale care susțin existența lumii observabile și fac posibilă existența universului psihic. Spre deosebire de idealismul absolut, idealismul pluralist nu afirmă existența unei singure realități mentale fundamentale sau a „Absolutului”. Forma de idealism a lui Leibniz, cunoascută ca panpsihism, vede „monadele” ca adevărații atomi ai universului și ca entități ce au percepție. Monadele sunt „forme substanțiale
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
idealismul transcendetal al lui Kant și idealismul absolut al lui Hegel. Idealismul pluralist, precum cel al lui Gottfried Leibniz, are viziunea că sunt multe minți individuale care susțin existența lumii observabile și fac posibilă existența universului psihic. Spre deosebire de idealismul absolut, idealismul pluralist nu afirmă existența unei singure realități mentale fundamentale sau a „Absolutului”. Forma de idealism a lui Leibniz, cunoascută ca panpsihism, vede „monadele” ca adevărații atomi ai universului și ca entități ce au percepție. Monadele sunt „forme substanțiale de existență
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
al lui Gottfried Leibniz, are viziunea că sunt multe minți individuale care susțin existența lumii observabile și fac posibilă existența universului psihic. Spre deosebire de idealismul absolut, idealismul pluralist nu afirmă existența unei singure realități mentale fundamentale sau a „Absolutului”. Forma de idealism a lui Leibniz, cunoascută ca panpsihism, vede „monadele” ca adevărații atomi ai universului și ca entități ce au percepție. Monadele sunt „forme substanțiale de existență”, elementare, individuale, supuse propriilor legi, nu interacționează între ele și fiecare reflectă întregul univers. Monadele
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
o fixată de Dumnezeu, monada centrală, între lumea din mințile monadelor și lumea exterioară a obiectelor. Cosmologia lui Leibniz a îmbrățișat teismul tradițional creștin. Psihologul și filozoful englez James Ward, inspirat de Leibniz, a susținut de asemenea o formă de idealism pluralist. Potrivit lui Ward, universul este compus din „monade psihice” de diferite niveluri, ce interacționează pentru progresul lor reciproc. Personalismul este o viziune potrivit căreia mințile care susțin realitatea sunt mințile persoanelor. Borden Parker Bowne, filozof și profesor de filozofie la
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
monade psihice” de diferite niveluri, ce interacționează pentru progresul lor reciproc. Personalismul este o viziune potrivit căreia mințile care susțin realitatea sunt mințile persoanelor. Borden Parker Bowne, filozof și profesor de filozofie la Universitatea Boston, un fondator și popularizator al idealismului personal, l-a prezentat ca realitate individuală a persoanelor, singura realitate, cea cunoscută direct în conștiința de sine. Realitatea este o societate de persoane ce interacționează, dependente de Persoana Supremă a lui Dumnezeu. Printre alți promotori se numără George Holmes
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
individuală a persoanelor, singura realitate, cea cunoscută direct în conștiința de sine. Realitatea este o societate de persoane ce interacționează, dependente de Persoana Supremă a lui Dumnezeu. Printre alți promotori se numără George Holmes Howison și J. M. E. McTaggart. Idealismul personal al lui Howison a fost de asemenea numit „persoalismul California” de alții pentru a face distincție între el și „personalismul Boston”, care a fost fondat de Bowne. Howison a afirmat că atât idealismul monistic, impersonal, cât și materialismul, merg
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
Howison și J. M. E. McTaggart. Idealismul personal al lui Howison a fost de asemenea numit „persoalismul California” de alții pentru a face distincție între el și „personalismul Boston”, care a fost fondat de Bowne. Howison a afirmat că atât idealismul monistic, impersonal, cât și materialismul, merg în contradicție cu experiența libertății morale. A nega că libertatea cercetează adevărul, frumosul și „iubirea binevoitoare”, înseamnă a submina orice acțiune umană profundă, inclusiv știința, moralitatea și filozofia. Idealiștii personaliști Borden Parker Bowne și
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
personaliști Borden Parker Bowne și Edgar S. Brightman și teistul personal realist, Toma de Aquino, susțin o idee esențială, anume dependența de un Dumnezeu personal infinit. Howison, în cartea sa, "Limitele evoluției și alte esee ce ilustează teoria metafizică a idealismului personal", a creat o noțiune democratică de idealism personal ce extinde toate căile spre Dumnezeu, care nu a fost mai mult decât monarhul fundamental, dar și democratul fundamental în relația eternă cu alte persoane eterne. Ateismul idealist al lui J.
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
și teistul personal realist, Toma de Aquino, susțin o idee esențială, anume dependența de un Dumnezeu personal infinit. Howison, în cartea sa, "Limitele evoluției și alte esee ce ilustează teoria metafizică a idealismului personal", a creat o noțiune democratică de idealism personal ce extinde toate căile spre Dumnezeu, care nu a fost mai mult decât monarhul fundamental, dar și democratul fundamental în relația eternă cu alte persoane eterne. Ateismul idealist al lui J. M. E. McTaggart și apeirionismul lui Thomas Davidson
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
toate căile spre Dumnezeu, care nu a fost mai mult decât monarhul fundamental, dar și democratul fundamental în relația eternă cu alte persoane eterne. Ateismul idealist al lui J. M. E. McTaggart și apeirionismul lui Thomas Davidson se aseamănă cu idealismul personal al lui Howison. J. M. E. McTaggart de la Universitatea Cambridge, susține că mințile singure există și doar comunică una cu alta prin ubire. Spațiul, timpul și obiectele materiale sunt ireale. În "Irealitatea timpului" afirmă că timpul este o iluzie
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
nici o îndrumare în acțiune... De ce cetățeanul hegelian ar trebui să fie surprins că credința sa în ce privește natura organică a Absolutului nu-l ajută în a decide cum să voteze?” Thomas Davidson a învățat o filozofie numită „apeiroteism”, o „formă de idealism pluralist... cuplată cu un rigorism etic sever”, pe care l-a definit ca „o teorie a Dumnezeilor infiniți în număr”. Teoria este datoare pluralismului lui Aristotel și conceptelor sale asupra Sufletului, aspectul viu și rațional al substanței vii care nu
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]