2,423 matches
-
a lui Buddha. Dacă sufletul recunoaște lumina și nu se sperie, atunci i se acordă șansa de a ieși din Samsara, de a depăși lumea fenomenală și de a intra în Nirvana (în vid). Or, tragedia vieții lui Gavrilescu este iluzorie. Dacă cel care trece printr-o astfel de experiență nu recunoaște lumina, cade în a doua stare, cea de chanyd, unde se întâlnește cu propriile sale refulări. Gavrilescu nu recunoaște cele trei zeități (cele trei țigănci), pentru că dacă le-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
destin: ,, În câteva clipe de neliniște, am parcurs toate certitudinile și incertitudinile existenței mele, pentru a reveni definitiv și dureros în solitudinea mea"330. Ieșirea personajului din acest spațiu închis nu se face prin strigăt, nici prin lumina pe care iluzoriu o zărește întotdeauna când are o proiecție imaginară a propriului eu, ci prin moarte. Imaginea eului luminat apropie textul lui Blecher de un alt tablou al lui Munch, Spre lumină. Edvard Munch, Spre lumină, 1914-1916331 ,,Transele" pe care le are
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
învingător ne face să avem perspectivă, să știm unde și în ce condiții ne putem dezvolta. Ea va atrage spre noi oportunități și șanse pe care le putem fructifica, însă fără muncă și dedicare nu va fi decât un vis iluzoriu. Dacă avem imaginea clară a unei mașini, începem să strângem bani, căutăm oferte, încercăm să câștigăm mai mulți bani, ne gândim că suntem la volanul ei și o conducem. Toate aceste gânduri și acțiuni ne vor face proprietarul mașinii în
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2933]
-
o intenție moralizantă prea bună. în "Cuvintele lui Buddha", asceza este total respinsă, iar calea dreaptă este descrisă limpede: trebuie să pătrunzi în timpul vieții apariția, "vălul mayei" [maya termen de origine sanscrită desemnînd lumea materială, vizibilă, concepută ca fiind pur iluzorie N.t.], ca să ajungi în Nirvana. Trebuie să renunți la dorințele multiple. Nirvana, risipirea, dispariția dorințelor exaltate și multiple, nu simbolizează deloc neantul total, neantul absolut, ci starea de concentrare perfectă, starea de absorbție a dorințelor multiple de către dorința esențială
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să rezolve problemele economico-sociale complexe, la Nord ca și la Sud, la Apus ca și la Răsărit. Iluzia economică "Totul este ireal. Dacă ar fi real, ar fi o tragedie stupidă." (E. Cioran) În multe sisteme filosofico-religioase, lumea este considerată iluzorie, expresie per-ceptibilă a ortoexistenței, a realității profunde. Potrivit lui Rudolf Steiner, în ultimă analiză, nu există nimic în univers în afara conștiinței. Prin urmare, adevărata realitate a lumii constă în ființe, aflate în diferite stări de conștiință, dincolo de care tot restul aparține
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
omului, în economie, ca și în politică, ca și în dragoste. Am putea chiar admite existența în inima ființei umane a unui adevărat program de negare a realității, de generare a iluziilor necesare vieții. A afirma însă că totul e iluzoriu nu înseamnă să sacrifici iluziei, să-i recunoști de fapt un înalt grad de realitate, cel mai înalt poate, cînd realitatea umană se definește tocmai în lupta pentru sfîșierea vălului Mayei, precum în imnurile vedice, în spiritul cărora, dacă totul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
suferință și deznădejde. În cercul strîmt al babiloniei pămîntești, "bunătățile" noastre sunt în fapt deșertăciuni cu care ne mîndrim fără a folosi nimănui. "Somptuoasele și strălucitoarele edificii alcătuite din școli, autori, sisteme, doctrine nu sunt nimic altceva decît plămădiri himerice, iluzorii ale ficțiunii filosofice profane, translații de o clipă ale vălului Mayei, ce ecranează, obstaculează accesul spre esența unică a adevărului"14. Secolul al XXI-lea va fi religios. Militantă sau nu, laicitatea își epuizează resursele sale preponderent intelectuale, hiperraționale. Ideologiile
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
că orice ingerință în jocul liber al forțelor pieței ar fi dăunător, cel puțin pe termen lung. Ulterior, credința s-a schimbat. Lumea artificială a "concurenței perfecte", a planurilor coerente și ajustărilor spontane, bazate pe ideea de echilibru, a devenit iluzorie. Ideea de echilibru se aplică greu interacțiunii umane. Astfel, echilibrul sistemului economic susținut de Walras și Pareto e tot mai departe de realitate. "Creșterea echilibrată" e un concept absurd. Mises și Hayek au fost cei care au avut un rol
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
prin răspîndirea pneumei, a spiritului către suflet și minte. Harul său tămăduitor eliberează de atașamentul obsesiv față de lucrurile materiale și mentale, oferind, în schimb, eliberarea spirituală. Ca și hinduismul sau budhismul, gnosticismul consideră că mintea omenească sălășluiește într-o lume iluzorie autocreată, din care se poate elibera prin gnosis: "Izbăvirea desă-vîrșită este perceperea însăși a măreției inefabile. Fiindcă de vreme ce greșeala s-a ivit din ignoranță... întregul sistem, ce apare din ignoranță, se pierde în gnosis. De aceea gnosisul este izbăvirea omului
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
unui imaginar. Numai în planul acesta îl poate descoperi o biografie inteligentă, sau pur și simplu, inteligibilă, și niciodată în planul realității obiective. Ar trebui să ne ferim să comitem aici greșeala grosolană de a confunda imaginarul cu fictivul sau iluzoriu. În această privință, iluzia este legată de un anumit raționalism: ca și sentimentul, imaginația este un mod de a dezvălui realul, nu de a-l ascunde. Și aceasta deoarece imaginarul nu se opune realului precum falsul adevărului, ci așa cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
-i utopică, fiind privită cu un amestec de ironie și sarcasm. Fragmentul, la care facem trimitere, se constituie într-o metaforă eidetică (procedeul este remarcat și comentat într-un studiu de Pierre Ouellet)51 și constă în interpolarea unei realități iluzorii esențializate. În literatura universală, cel care a inaugurat acest artificiu narativ a fost Henry James, în nuvela 0 coardă prea întinsă: "Mă gândesc halucinat că aș fi putut ucide pentru femeia asta... că aș fi fost închis din cauza ei, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tema progresului prin industrie) dintre "elita veche" și cea formată de partid, găsim lucruri interesante în lucrarea semnată de Stelian Tănase, Elite și societate Guvernarea Gheorghiu-Dej (1948-1965), vezi partea finală, care nu ridică însă vălul asupra colaboraționismului bazat pe o iluzorie acoperire morală (patriotismul). 40 O sursă va menționa că Obiectivul "nu practică sportul", ceea ce înseamnă că: (1) ignora că Elpi era un înotător înrăit; (2) pentru orizontul epocii, practicarea înotului de unul singur, în afara altui spațiu decât bazinele cluburilor sportive
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
zisă Nebuna lui Dumnezeu, cu chipul ei hidos ca o mască a morții. Bineînțeles că va evada din colivia de aur a bogăției, așa cum refuzase să devină captivul cărților, rațiunii și filosofiei, spre a se face cruciat. Oricum, libertatea e iluzorie, căci întotdeauna urmează o închisoare, cum va fi cea de pe urmă a iubirii pentru Anna, și a morții. Adevărul e că naratorul are abilitatea de a păstra secretul până spre sfârșitul jurnalului în privința adevăratei sale identități; printr-o măiastră lovitură
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a scrie venea, evident, în întâmpinarea înclinațiilor artistice ale lui Wittgenstein. Și deprinderea cititorului de filozofie de a căuta într-un text esențialul poate fi un important obstacol în calea înțelegerii acestei opere de o concizie unică. Este cu totul iluzoriu că cel care se va concentra doar asupra propozițiilor numerotate cu cifre întregi, de la 1 la 7, va căpăta o înțelegere cât de cât adecvată a conținutului cărții. Există, pe de altă parte, și repetări. Stenius compară această țesătură cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
S-ar părea că în aceste activități și stări atât de diferite ar exista ceva comun, desemnat prin termenii sforțare și destindere. Dacă examinăm însă cu atenție modul cum sunt utilizați acești termeni în diferite situații vom vedea cât de iluzorie este această presupunere: „De ce numești tu aceste experiențe diferite «experiențe ale sforțării» și «experiențe ale destinderii?» - « Deoarece ele au ceva comun.» - «Ce au în comun, o sforțare mintală sau una fizică?» - «Nu știu, dar o asemenea asemănare există în mod
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
există mai multe folosiri ale termenului, dar insistă să-i convingă pe cei care îi citesc că numai una dintre ele ar fi legitimă, adică ar putea fi justificată rațional.14 Pentru Wittgenstein o asemenea pretenție se sprijină pe supoziția iluzorie că este posibilă și necesară o reglementare a folosirii cuvintelor, dacă facem abstracție de scopuri și contexte speciale, și că realizarea acestei reglementări ar intra în atribuțiile filozofilor. „Este așadar un nonsens să se încerce găsirea unei teorii a adevărului
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ce va putea apărea dezamăgitoare celor care nu se pot împăca cu ideea că puterile de cunoaștere ale minții omenești sunt totuși limitate, dar se va impune celor, poate mai puțini, care preferă rezultate palpabile mai modeste întreținerii unor speranțe iluzorii. „Multe dintre problemele tradiționale ale filozofiei, poate cele mai multe din cele care au interesat un cerc mai larg de cititori decât cel al cercetătorilor cu pregătire tehnică, ne par a fi solubile cu metode științifice. Tot așa cum astronomia a pierdut mult
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
du pays, Dieta (dies). În Ungaria, Decretul II din anul 1453 statua că deputații nobilimii în Dietă reprezintă "întregul corp al țării" (ország). Față de "țară" adunarea caută să susțină drepturile stărilor privilegiate, elementul politic pasiv rămânân în sfera unei accepțiuni iluzorii a reprezentării. Niciodată Evul Mediu nu a legat ideea de reprezentare de cea a unei delegări populare. Concepția antiindividualistă sau corporatistă a societății interzicea subordonarea reprezentării unei desemnări de către totalitatea populației. De aceea corpurile reprezentative ale stărilor semnifică opoziția și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
demoni, ascetul nu poate evada decât într-un sine de esență dostoievskiană. Desfășoară, prin urmare, confesiuni cu un evident subtext metafizic, ca în Feofan. Mulțimea vidă, Feofan. Înălțare sau Feofan. Clopotnița. Sunt, acestea, mici tratate despre esență și iluminare, despre iluzoriu și plăcere, despre a fi și a poseda, în care demonia cărnii este raportată direct la multiplicitate, solitudinea și asceza la setea de nemurire, iar identitatea individuală la Marea Conștiință universală, într-un discurs saturat de notații succinte și austere
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau de plantă". Efortul pare, până la urmă, inutil, peste toate textele ce decupează, uneori sincopat, frânturi ale căutării (inclusiv al unui sine aproape pierdut, risipit în cioburile unor oglinzi sparte sau ascuns în spatele unor ochelari fumurii -metafore ale deghizării, ale iluzoriului și deformării) bate un frison al zădărniciei, al alunecării cu o lentoare agonică spre neant, spre Mulțimea vidă. Spectaculos este însă modul în care (și prin poezie) se poate încerca, până la final, separarea identității de alteritate paradigmă a universului însuși
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iluminată,/ Tu ești alesul, cel tras pe roată". Deschiderea ei (un volum se numește, înșelător, Poezie deschisă, aluzie la cartea lui Umberto Eco, Opera apperta, în vogă prin anii '70-'80, când poetul ieșean începea să se afirme) este însă iluzorie. Simbolul ferestrei închise care apare în cartea de debut, Punctul de sprijin (Editura Junimea, Iași, 1971) trebuie văzut ca un fel de marcaj al distanței pe care autorul acestei poezii o așează între propria interioritate și un cititor inapt să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spațiu fix.356 Rătăcirea fără de sfârșit ia forma insulelor plutind în derivă: insule naufragiază în imense acvarii (Sămânță, trad. MB). Pierderea în voia apelor a reperului dovedește că fiecare certitudine atinsă constituie, de fapt, o victorie aparentă; că stabilizarea este iluzorie și că anunță apropierea unei viitoare rătăciri. Dinamică respectă fidelitatea quasimodiană față de ciclicitatea ritmurilor ancestrale, ce face posibile reîntoarcerile, retrăirile, repetiția. Remarcam în această un punct de originalitate al tehnicii quasimodiene, cu siguranta nepreluat de la Leopardi, a cărui gândire, odată ce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
înțelegerea profundă a glasului ei și alinarea suferințelor umane în caldă îmbrățișare a acesteia sunt, în gândirea leopardiană matură, idealuri de neatins. Gânditorul din Recanati consideră că bunăvoință cu care creatoarea părea să îi trateze pe fiii ei era complet iluzorie, aceasta manifestând, în fapt, o indiferență distrugătoare față de toate fapturile sale. Mai puțin drastică, perspectiva sicilianului include doar ideea păstrată de Leopardi temporar, de natură binevoitoare, ce îi oferă eului poetic o parte din propria armonie. Reintegrarea în aceasta devine
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Ultimele evoluții din Afganistan și Irak, însoțite de presiunile exercitate asupra Iranului, Siriei și altor țări, par să consacre impunerea în practica relațiilor internaționale a conceptului cardinal de "suveranitate condiționată". În principiu, statele rămîn suverane; de facto, această suveranitate devine iluzorie atunci cînd elitele puterii dintr-un loc sau altul fac rabat de la regulile democrației, dețin arme ce nu sunt îngăduite tuturor sau, mai grav, întrețin relații cu rețele teroriste. Se încearcă impunerea hotărîtă (cel puțin președintele Bush vrea să pară
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
definește ca o societate fără dogme impuse de instanțe superioare, cu atît mai puțin exterioare, în care indivizii sunt liberi să se autodetermine. Deci, ei stabilesc regulile, în deplină suveranitate. E tot mai limpede că o astfel de societate devine iluzorie, chiar acasă la promotorii săi cei mai fervenți. Fundamentaliștii, de orice coloratură ar fi, constituie mișcări politico-religioase tot mai îndepărtate de idealul societății deschise, căreia îi reproșează autismul generat de părăsirea cauzelor transcendentale, a imaginarului metafizic și îmbrățișarea valorilor mundane
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]