1,700 matches
-
de la Încercările cu literatura pentru copii (copiii ei și-ai lui Cătă). Îi tradusem Cristinei o carte de Lewis Carroll, un lung poem cu fantome, și am reușit s-o impresionez. Însă Îmi era, pe atunci, rușine să recunosc asemenea imbolduri, parcă prea semănau cu Încercările de cucerire descrise Într-o ars amandi arabă, În care, ca să ajungi În așternuturile unei văduve, trebuia ca mai Întâi să-i răsfeți progeniturile. Din nou, prea livresc ca să fie și excitant. Mă mărginisem așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
o reface din cuvinte care ar fi crescut, și ele, încet, pe măsură, înșirându-se, rupându-se uneori unele de altele, dacă s-ar întâmpla, adică, să-i treacă prin cap cuiva o asemenea trăsnaie, un fiu, obligat, prin cine știe ce imbolduri sau conjuncturi la astfel de întreprindere, s-o vadă, cumva, prin ochii lui Cosimo ? Venus și Marte au chinuit și au constrâns uluitoarea lui imaginație : nu doar să perceapă natura, ci s-o și experimenteze ?... Aproape de ora închiderii, ar simți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
văzut nimic din film, tremuram. Pe strada unde locuiam, întâlneam o fată care îmi părea nemaipomenit de frumoasă. Seară de seară o conducea, până în dreptul porții, un bărbat înalt, îmbrăcat neglijent. La despărțire se sărutau, sfârșiți unul în celălalt. Ce imbold îi trimitea în aceeași clipă unul spre celălalt, cum consimțeau ? Credeam că, dacă cineva te iubește, ți se transmite instantaneu dorința de a-l iubi. Un fel de magie căreia nu i te poți sustrage. Așteptam să aflu și să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
peste lumea grăbită a dimineții. Învins, profesorul strănută și, ciocnindu-se de pereți și ricoșând în sufragerie, soarele țâșni în toată ardoarea lui pe bolta cerească. Războiul se terminase Peste nori se boltea legământul. L XLIV După școală simt un imbold necurat să mă duc până în centru. N-aș vrea să ratez și mineriada asta, mai ales că acum minerii sunt de partea intelectualilor. Se pare că poetul imnelor, Luceafărul huilei, Cosma Răcoare, se certase cu președintele și venise să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
căutându-ne / unul în celălalt găsindu-ne-nceputul / unul pe altul respirându-ne), pentru ca în Jurământul să se exprime încununarea aspirațiilor îndrăgostitului, în stare să prefacă la nesfârșit ființa dragă și să o zămislească, tot la nesfârșit, astfel că, sub imboldul iubirii, trupul devine transparent de dor, iar iubita cheamă / îndeamnă / promite: intră în mine ca într-o cathedrală de aer, consacrându-l pe iubit drept preot al ascunselor semne. Întâlnirea cu dragostea e misterioasă, ritualică, în contiguitatea jertfei purificatoare ( Masa
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și cei ai raiului, poetul desfășoară o partitură de-a lungul căreia emoția se exprimă natural, venind dinspre tot ce constituie cotidianul, care îl înalță și îl lovește, concomitent, însă pilonii pe care se sprijină - dragostea, credința, arta - îi dau imboldul de a continua această luptă, fără sfârșit, cu o lume a cărei strâmbătate pare incurabilă ori care, în direcția răului, inovează permanent. Confesive, poemele lui Ștefan Doru Dăncuș configurează un relief sufletesc vulnerabil, dar care se vrea cazemata ființei, al
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
speciale, motivul timpuluicarceră, prezent în toată marea creație a lumii, nu putea lipsi, de vreme ce Planete prizoniere în pendul / bat orele nepăsătoare / în trupul și sufletul nostru, / mecanice larve pe care / numai căldura cărnii noastre / le-nalță înapoi în cer. Sub imboldul conștiinței precarității ființei, senzațiile, gândurile sunt notate fără cenzură, poetul recunoscându-și neputința în fața implacabilului: Nu pot reînălța speranța prăbușită-n / adâncul apei, iar căderea din titlu se reia ca laitmotiv de-a lungul celor două volume ale antologiei, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cuvintelor căutate și cântate am înșfăcat energia nebiruită; tu n-ai ezitat să-ți descoperi secțiunile intim pârjolite de aspirații inocente, năzuind împreună să ne atingem părțile nebronzate de pasiunea amintirilor... am sorbit lacomi în ciuda Împăratului Verde dintr-un pur imbold erotic, atracțiile vulgare dispărând în impulsuri omenești nevinovate, fibrilații cugetate și violente curățenii sufletești. Împărate... dă-mi Gladiola din ținutul lacurilor limpezi și casante să tremurăm neastâmpărați de ospățul serii, să fredonăm în surdină melodii uitate în ceasul delăsării, să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Michael. Eu te-am descoperit. Eu te-am scos din mocirlă. De fapt - și te rog să mă corectezi dacă fantazez -, ai fi avut pe atunci motive să mă consideri nu doar editorul, ci și prietenul tău. Nu simțeam nici un imbold să-l corectez în această privință, dar nu mă puteam hotărî dacă să dau din cap aprobator sau dezaprobator, așa că n-am făcut nici una, nici alta. — Michael, spuse el, aplecându-se în față, fă-mi o favoare. — Te rog... — Îngăduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Toți din comisie par să aibă o agendă plină și azi a fost doar a doua oară când am reușit să ne adunăm de când s-a anunțat revizuirea. Totuși, raportul lui Griffiths ne dă mult de lucru și este un imbold puternic în direcția cea bună, întrucât dă o lovitură mortală întregii idei de conducere „consensuală“. Doamna din comisia noastră (cam roșie, bănuiesc) și-a exprimat îndoielile, dar i-am închis gura citând definiția dată de Margaret consensului, „procedura prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Joan s-a întors pe spate și sătea întinsă la picioarele mele, sprijintă în coate, cu bărbia în mâini, oferindu-mi o vedere panoramică asupra despicăturii dintre sâni; și dintr-odată am fost prins din nou într-o încâlceală de imbolduri care mă împingeau ba să mă uit, ba să nu mă uit. Bineînțeles că mi-am abătut privirea, prefăcându-mă că admir peisajul și s-a lăsat o tăcere stânjenitoare, până când Joan a cedat și a pus inevitabila întrebare: — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ncă statornică. Fondul cultural C. Hamangiu, de 5.000.000 lei dăruit Academiei « din toată inima și cu cea mai curată bucurie și mulțumire sufletească» cum scria el însuși în act ul de danie, va da:în fiecare an un imbold prețios activități i no astre intelectuale aproape pe toate tărâmurile. În rândul întâi ilustrul dispărut s-a gândit să facă cunoscute spre admirația lumii culte, poeziil e lu i Eminescu, cu credința că ele constituie o operă de valoare uni
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Schimb canalele. Un documentar despre Margaret Thatcher. Dar impulsurile sînt totuși În tine. Impulsul să rănești și să controlezi, pentru a Încerca să umpli golul dinăuntrul tău. Te gîndești la bărbatul care te-a zămislit. Îl respingi și ești mîndru. Imboldul de a răni, de a umili și de a controla este puternic În tine. Să te răzbuni pe ei Într-un fel sau altul. Consideri politica o carieră. CÎt de minunat ar fi să declanșezi un război. Să trimți mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
fi rămas singură printre atâția băieți? Greu de spus. Printre gene, cu capul ușor înclinat o privea din când în când, ca într-un joc în care părea să se fi prins și ea. Era primăvară. La 17 ani, simțea imbolduri pe care nu și le putea explica. Sub soarele deodată binevoitor, privea lung prin livadă crengile cu mugurii stând să explodeze. Văzând colțul firav al ierbii, tot sufletul îi fremăta de bucuria trezirii la viață a întregii firi. Ar fi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
tramvaiele electrice mai puțin zgomotoase. A doua zi, după ce colindă din nou Iașul pe jos, cumpără de la un negustor din strada Lăpușneanu, un geamantan mare. II. În curte, cineva trebăluia în fața bucătăriei de vară, aproape de beci. Mama! Sub influența primului imbold, vru s-o strige, dar renunță. Deschise încetișor poarta, însă o închise imediat. Un câine negru și lățos, voinic, spulberă surpriza pe care i-o pregătise mamei. Voia să se strecoare neauzit și, din spate, să-i acopere ochii cu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
adâncă, a vorbit: ― Dragule, această noapte să fie cea a Înțelepciunii și premergătoare ieșirii victorioase din „groapa cu lei”! Noapte bună. ― Mulțumesc, domnule profesor. Noapte bună... Până acasă, a mers cu pas rar, de parcă și i-ar fi numărat. Un imbold interior Îl Îndemna să prelungească cât poate mai mult aceste momente de singurătate... A doua zi, s-a trezit cu noaptea În cap. Tot timpul cât s-a pregătit pentru ieșirea din casă și-a fixat gândurile numai pe ce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
știucă, punîndu-se pe recitat: "În mine zace o sumă de ioni, Pămîntul vast îl am drept mumă. Eu știu ce sînt că-n mine zace-o sumă Să nu uitați: am fost în rînd". Nici Violeta Gheorghian n-avea vreun imbold spre martiraj: "Am azuns (așa ieșea j din botucul umed, asezonat cu ochișorii apropiați, de maimuțică) în cercetare cu azutorul lui. O mie de mulțumescuri nu-s de-azuns". La mijloc erau curbele ei ispititoare, de-i pocneau lui Mistrie siguranțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-i pentru darul trimis și că îi voi face o recenzie pe măsură. Mi-a promis că-mi va trimite un număr de volume spre a le oferi Bibliotecii din Bârlad și unor persoane receptive. Această promisiune e un nou imbold pentru recenzia programată a fi publicată în proximul număr al „Academiei Bârlădene” pentru acest an 2011. Către orele serii am felicitat telefonic pe dl. prof. Vasile Cârcotă și ne-am antrenat într-o discuție frumoasă, elevată, de calitate. Mi-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
care le reliefez. Eu le repet încă punctul meu de vedere, ca cel ce-mi caracterizează sinceritatea celor susținute și nicidecum înfrumusețarea unor întâmplări. Pentru 5 ianuarie 2011 notam următoarele: tot ger și astăzi. În casă același confort obișnuit, adevărat imbold la lucru. Între orele 9-13 am terminat recenzia volumului „Bat clopotele”, lucrând trei zile consecutiv câte 4 ore pe zi (abia o jumătate de normă de lucru), urmând doar să mai fac încă o sumară verificare. Sper că ceea ce am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acceptabil decât cel canadian. Dacă aceste rânduri mi-ar fi fost scrise de pe meleagurile noastre, ar fi fost trecute cu vederea și poate definitiv uitate, dar fiind scrise din Canada, m-au determinat să răspund, pentru că acest răspuns constituie un imbold la acțiune, la rezistență pe drumul pe care a purces spre împlinirea și realizarea finală. Cer scuze că răspunsul meu s-a lăsat atât de mult așteptat. Sigur va avea răspunsul întrun timp rezonabil. Revin la unele adnotări din jurnal
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ăsta e un cuvânt complicat. Să zicem că a fost, pur și simplu... să cer permisiunea să mă așez la masa asta, să schimbăm două vorbe. Poate că altă dată aș fi ezitat, dar acum e altceva, e anul marilor imbolduri. Trebuie să fii curajos... mai ales când e vorba de un timid ca mine. Nu s-ar părea, gândi Cosmina. — Anul marilor imbolduri... repetă. Vreo superstiție ? — Poți să-i spui și așa, trecu bărbatul peste o nouă frontieră. E anul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
schimbăm două vorbe. Poate că altă dată aș fi ezitat, dar acum e altceva, e anul marilor imbolduri. Trebuie să fii curajos... mai ales când e vorba de un timid ca mine. Nu s-ar părea, gândi Cosmina. — Anul marilor imbolduri... repetă. Vreo superstiție ? — Poți să-i spui și așa, trecu bărbatul peste o nouă frontieră. E anul dragonului. Dacă îți urmezi instinctul, reu șești. Așa se spune. Iar pentru cei fascinați de dragoni, cu atât mai mult. Toți anii, în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să se teamă de ei. Precauție inutilă, oricum, căci, așa cum se dovedise noaptea trecută, dragonii se conturau mai departe, ca o substanță radioactivă care impresionează placa fotografică chiar și în lipsa fotografului. Am putea trece dragonii în rândul demonilor. Am simți imboldul de a da acestei povestiri un nume de demon, dar asta nu ar explica nici pe jumătate lucrurile. Căci demonii nu există fără oameni și atunci ne întoarcem la rădăcina tuturor lucrurilor și dăm acestei povestiri nume de om. Nume
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era mai adânc, să se-audă -, Costică, după gesturile neterminate ale clienților care îi aruncau monedele aproape fără să se uite, se înclinau, mulțumind. Uneori Ologu își scotea căciula într-un entuziasm pe care-l căpătase odată cu berea și cu imboldul că atât de lung și de viguros i se va vedea piciorul lipsă, când lumea va fi întreagă, pe cât de voios și de dornic de viață va fi. Femeia se apropie de Coltuc. Era frumoasă ca din poveste, părul blond
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sângele rănilor din colțul buzelor cu o spumă verzuie, ca de fiere. Golea o dădu la o parte și se apropie de masă. Îl prinse pe Coltuc de umărul bont și-l scutură. Corpul beteag se răsuci la acest nou imbold și se rostogoli, ca un butuc, pe podea. Abia atunci Melania înțelese grozăvia și se năpusti spre fratele ei, chemându-l pe nume. Cum el nu răspunse decât cu restul de spumă care-i sufocase gâtlejul și care, în rostogolire
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]