3,755 matches
-
sale în actul predictiv / 186 13.2.2. Terminologie și limbaj divinatoriu / 188 13.2.2.1. Termeni operatori / 188 13.2.2.2. Termeni psihologici / 189 13.2.2.3. Termeni de comunicare / 190 13.2.2.4. Termeni imperativi / 190 13.2.3. Retorică, expresivitate și sugestionabilitate / 190 13.2.3.1. Familiaritatea / 191 13.2.3.2. Stereotipia / 192 13.2.3.3. Polisemia / 192 13.2.3.4. Prezența unor imagini arhetipale / 193 Capitolul 14. Simbol și
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
simbolic, practicilor divinatorii. Am realizat apoi o analiză amănuțită a practicii și discursului divinatoriu cu scopul de a distinge etape precise în derularea actului, dar și pentru a observa și surprinde anumite coduri de limbaj. Expresiile gestuale, formulările verbale (termeni imperativi, volitivi, psihologici etc.) și retorica de care dispun practicienii atestă o bună pricepere în a stăpâni relațiile umane și sociale. Un capitol separat al lucrării este destinat evidențierii simbolului, a gândirii simbolice și a simbolismului social în actul divinator. Schema
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Nougayrol 260 subliniază faptul că, de pildă, în divinația babiloniană prezicătorul utilizează un vocabular tehnic, extrem de funcțional deși nu notează mai nimic din rezultatele practicii sale. De exemplu, în cazul divinației, se disting mai mulți termeni: operatori, psihologici, de comunicare, imperativi. În ceea ce ne privește, am încercat să depistăm existența acestora în practicile divinatorii contemporane. 13.2.2.1. Termeni operatori Acești termeni sunt întâlniți în special în momentul pregătitor al divinației. Practicianul invocă fie sfinți, spirite, fie pe Dumnezeu. Spune
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ani, Iași). Formulele cele mai uzuale sugerează situații comune și îndeamnă clientul la destăinuiri și confesiuni. În general, prin intermediul acestora, se pot exprima o serie de experiențe comune și se pot stabili relații destul de apropiate. 13.2.2.4. Termeni imperativi Vocabularul oracular înregistrează frecvent o serie de termeni de tipul: a întreba, a spune, a ordona, a proteja. În general, este vorba de expresii care sunt folosite de o manieră activă. Alături de aceștia circulă o seamă de termeni imperativi. Ei
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Termeni imperativi Vocabularul oracular înregistrează frecvent o serie de termeni de tipul: a întreba, a spune, a ordona, a proteja. În general, este vorba de expresii care sunt folosite de o manieră activă. Alături de aceștia circulă o seamă de termeni imperativi. Ei se întâlnesc și în cercetările noastre. Deseori, aceste cuvinte se prezintă sub forma unor sfaturi care au drept scop înlăturarea răului și a evenimentelor nefericite. Formulele cele mai întâlnite sunt: trebuie, să faci, să te duci, să încerci, să
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
trebuie să înceapă cu bună dispoziție și cu un set de previziuni astrologice. Formulările lor sunt lacunare și lapidare. Nimic din dimensiunea magico-religioasă și metafizică a divinației de altădată nu poate fi regăsit aici. Rețetele astrologice sunt formulate în termeni imperativi: "trebuie să fiți calm", "să nu cheltuiți bani", "să acceptați situația", "să vă schimbați viața" etc. Informațiile de acest gen sunt grupate (atât în presa scrisă, cât și la radio-tv) pe teme de interes pentru omul modern: sănătate, economie, afectivitate
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
astfel loc o colmatare intensă. Multe râuri siberiene pe care se realizează transportul materialului lemnos din arealele de exploatare spre cele de prelucrare au adesea de suferit, rezultând de multe ori o inundare a mii de hectare de pădure. Este imperativă găsirea de soluții pentru o dezvoltare durabilă în domeniul industriei forestiere din Siberia, în scopul păstrării multiplelor funcții ale acestui vast spațiu forestier. VI.2. PĂDURILE DE FOIOASE Biomul pădurilor temperate de foioase și mixte este mai bine reprezentat în
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
ne reîntoarce în copilărie”. 7.1.2 .Sporturi individuale Socializarea de tip cooperatist a trecut prin propria sa autonomie motrică și propriul său control. Sporturile individuale, au un teren mai favorabil pentru evaluarea propriilor progrese. Sporturile individuale prezintă avantajul solicitării imperative a atenției perceptive centrată pe corp (funcția de interiorizare), în măsura în care copilul dorește să le amelioreze. Practicarea sporturilor colective tinde mai degrabă să deplaseze atenția pe datele exterioare în particular. Cu toate acestea acțiunea educativă pe schema corporală nu va fi
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
ne reîntoarce în copilărie”. 7.1.4. Sporturi individuale Socializarea de tip cooperatist a trecut prin propria sa autonomie motrică și propriul său control. Sporturile individuale, au un teren mai favorabil pentru evaluarea propriilor progrese. Sporturile individuale prezintă avantajul solicitării imperative a atenției perceptive centrată pe corp (funcția de interiorizare), în măsura în care copilul dorește să le amelioreze. Practicarea sporturilor colective tinde mai degrabă să deplaseze atenția pe datele exterioare în particular. Cu toate acestea acțiunea educativă pe schema corporală nu va fi
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
ca la o prescurtare pentru ceea ce Gilpin numește "grupuri de conflict" (1996:7) sau ceea ce Waltz (1979) numește "unități", centrarea pe stat este împărtășită în mod larg (deși nu universal) de către teoriile internaționale. Coroborarea egoismului și a anarhiei și rezultanta imperativă a politicii de putere ne oferă miezul realismului. Reprezenții săi emblematici în secolul al XX-lea sunt, printre alții, George Kennan, Hans Morgenthau, Reinhold Niebuhr și Kenneth Waltz în Statele Unite și E. H. Carr în Marea Britanie. În istoria gândirii politice
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pumnilor" e semnul convertirii agresivității într-o artă a pugilistului-condeier. Însă această artă se naște dintr-o necesitate etică: asanarea publică a impozanților neprincipiali, fie ei politicieni, clerici, scriitori sau universitari. Aici, bătaia devine simbolul flagelării publice și al corecției imperative, instituite în asentimentul unui privitor susceptibil de solidarizare. Lui nu i se cere acceptul, ci este pus în fața faptului împlinit, pentru că sentința radicală este autoimpusă de morala bunului-simț. Poate fi lesne sesizat, de asemenea, un aspect emoțional pe a cărui
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin care aș urmări un meschin interes financiar este calomnioasă. Această idee, neexprimată textual, este activată în reprezentarea mentală a cititorului atemporal, prin indici de natură tehnică (sublinierea grafică a cuvintelor incriminante) sau pragmatică (exemplu enunțul performativ, sub forma solicitării imperative, din finalul scrisorii: "Vă cer ca în numărul imediat următor al Flacărei să vă explicați asupra ei [insinuării, n.n.], și anume în sensul scuzelor ce mi se cuvin și pe care le reclam, hotărât ca, în lipsa lor, să fac uz
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
accepta un dat (politic, ideologic, cultural etc.) și, în mod complementar, pretextul colportării unei alternative axiologice cu care autorul/autorii se identifică. În ceea ce privește schema actanțială a enunțării performative (J.L. Austin), enunțul se transformă în denunț, prin uzanța verdictivelor calificative și imperative, iar destinatarii (net diferențiați într-un schimb polemic direct și concret) dobândesc un statut interșanjabil. Dacă, într-o confruntare deschisă și principială, publicului (destinatar 1) îi este atribuit rolul de instanță critică evaluativă, iar preopinentului (destinatar 2) i se acordă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
valorizantă dublează, în subsidiar, practica poetică și, prin urmare, dobândește valențele unui discurs prodomo: uneori explicit, în care formulările exprimă o atitudine defensivă directă (bunăoară, în Dintr-un foișor), alteori, prin enunțuri axiomatice, afirmînd categoric propriile convingeri, ca o modalitate imperativă de a-și susține și legitima creația; ▪ convingerile privind arta poetică apar ca sentințe inexorabile. Iată și motivul pentru care, la Arghezi, deontologia proprie este afirmată maniheistic. Atunci când stabilește condițiile artisticității, polemistul nu admite degradeuri: ""A scri curățel" e o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
el nu face speculații. Deontica sa e empiric-sapiențială, generând un discurs preponderent asertiv, a cărui trăsătură esențială e certitudinea că poetul, în ipostaza de moralist, deține un adevăr incontestabil pe care se vede dator să-l comunice imperativ; ▪ ordinul (solicitare imperativă) este o marcă definitorie în discursul programatic arghezian. Prin prisma poeticii pragmatice, conceptul de forță ilocutorie este indispensabil analizei acestui tip de discurs, orientat eminamente către un destinatar căruia i se pretinde o schimbare de atitudine, pentru că, la modul general
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ci ficțional. Deși emițătorul multiplică, spre exemplu, imperativele, el nu va da un ordin co-locutorului său, ci va marca, prin funcția fatică, literaritatea enunțului"175. Se poate remarca, la Arghezi, pregnanța unui cuplu de acte ilocuționare complementare, de tipul reproș-solicitare imperativă. În Despre scriitori, primului termen îi corespunde, în plan emoțional, un sadism al denunțării publice, o jubilație a flagelării în momentul deconspirării unei tagme compromise. Uzanța morfemelor persoanei a treia "ei", "lor", "li" etc. diferențiază net, de această dată, destinatarii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scriitorii "zac sute pe caldarâmul artei, întinși ca niște câini ce-și caută-n blană puricii la soare", mintea scriitorului "calică și strânsă ca o găleată" etc.) în alcătuirea unui tablou decrepit al lumii literare. Complementară reproșului violent este solicitarea imperativă care, deși formulată impersonal ("trebuie"), are aceeași țintă precisă. După construcția unui climax apocaliptic, poetul inferează, de la înălțimea amvonului, pe un ton apoftegmatic: "Trebuiește întinerită mintea scăzută și ramolită a epocii noastre literare. Trebuiesc înjugați la viață domnii scriitori și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
actanți, în așa fel încât prezența celui de-al doilea destinatar este puternic activată în text: "Scoateți pene noi.... Înmuiați-le de-a dreptul în otravă, nemoleșiți de jilțul în care veți avea timpul să dormiți"176. Pe aceeași axă imperativă, dar la o temperatură mai scăzută, se situează sfatul sapiențial, tot ca marcă proprie a programului poetic arghezian. Ordinul devine sfat printr-o schimbare de macaz în tonul enunțării. Atunci când statutul destinatarul al doilea nu este unul blamabil, autorul coboară
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
selenar și mocirlos, că poate fi spurcat în aer și divin pe hârtie"177. O asemenea apropiere echivalează, în termenii praxiologiei, cu intenția de a persuada un receptor reprezentat, prin intermediul sfatului, ca formă de intimație 178 secundă și alternativă celei imperative. În acest caz, gestul polemic este îndreptat către un destinatar non-reprezentat; ▪ înscris într-un context polemic explicit, manifestul arghezian este un discurs agonic (Marc Angenot). Nu de puține ori, teoretizările poetului se constituie într-un discurs agent care constituie o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
descrierii hiperbolice la un nivel de maximă eficacitate retorică. Din punct de vedere tactic, polemistul simulează retragerea din enunț, plasând exclamația incriminantă în gura adversarilor săi. Așadar, aici, pluralul persoanei întâi nu-l include pe autor, ci apare ca autodescalificare imperativă a personajelor negative ale microficțiunii. Un alt procedeu de fictivizare a obiectului polemicii este anecdota, cel mai adesea dramatizată. Definită de Angenot "ca impas al limbajului demonstrativ", anecdota camuflează, de obicei, intenția agresivă, imprimând discursului un accent comic și o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și acrilice de sinteză, care nu sunt altceva decât apă, culori simple și expeditive. Așa vrea videosfera fluidă și nomadă, de tranzit și de trecere, bazată numai pe valorile fluxului de capitaluri, de sunete, de știri, de imagini; unde o imperativă viteză de circulație lichefiază consistențele, nivelează particularitățile. Mediul nostru tehnic se vrea transfrontalier, după modelul imaginilor hertziene. El produce o artă transartistică, așa cum se vorbește despre economii transnaționale. "Arta" s-a născut în Europa, un maxim de diversitate într-un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a "mediei" persoanelor investigate; • să nu folosim expresii complicate, cuvinte rare, ori construcții gramaticale complexe; vocabularul utilizat să fie simplu, cu termeni care permit o comunicare ușoară și pot fi înțelese de către toți la fel; • să nu șocheze prin termeni imperativi, cuvinte mai multe înțelesuri etc.; • întrebările să fie neutre, să nu sugereze răspunsul (nu este indicată o întrebare de genul: "Sunteți și dumneavoastră de aceeași părere cu X, cum că ..."); • nu se folosesc întrebări prezumtive, presupuneri implicite etc. (de exemplu
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
delegației germane condusă de Matthias Erzberger. Erzberger era catolic, membru al Partidului Centrist și se declarase de la început împotriva declanșării războiului. El fusese trimis de cancelarul Max von Baden la 8 noiembrie. Erzberger a semnat Acordul de Armistițiu în urma telegramelor imperative primite de la Hindenburg și de la noul cancelar, socialistul Friedrich Ebert. Dreapta germană l-a considerat, pe nedrept, un trădător și l-a asasinat în luna martie 1920. A fost exonerat de abia după 1945. ** Numită așa, pentru că în orașul lui
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
această disponibilitate sporită a informației poate să nu conducă la o competență mai mare sau la o înțelegere mai profundă: scara, complexitatea și cantitatea de informație impun cerințe și mai puternice asupra capacităților cetățenilor. Ca un rezultat, una dintre nevoile imperative ale țărilor democratice este îmbunătățirea capacităților cetățenilor de a-și antrena inteligența în viața politică. Nu doresc să sugerez că instituțiile pentru educație civică dezvoltate în secolele al XIX-lea și al XX-lea ar trebui să fie abandonate. Dar
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
până la silaba cu sunete consecutive este cale de zeci de mii de ani. Este de presupus că neandertalianul târziu putea transmite un mesaj, pentru care folosea două gloseme formând o propoziție bimembră, primul embrion de gramatică. În felul acesta expresiile imperative și propoziția bimembră, alcătuite din gloseme, sunt structuri gramaticale ce preced formarea sistemului fonetic. Totodată este de observat faptul că elementele primare de limbă au apărut ca efect al vieții sociale: „ Când omul primitiv devine homo sapiens în viața lui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]