2,209 matches
-
Bataille "un scriitor insuportabil, de evitat, de ținut în rezervă. În scrisul căruia spiritul își sărbătorește nunțile imposibile, catastrofale, cu carnea, devenind gîndire pură, impersonal divină." (p. 232) Cu asemenea etichete gongorice de pe urma cărora Bataille aduce cu posesorul unei lucidități impersonale de origine divină, portretul picurînd de dulceață hagiografică închinat lui Bataille e aproape gata. Nu mai rămîne decît să lăudăm detașarea cu care bibliotecarul francez a cercetat lumea, detașare pe care nu a avut-o defel. În rest, Bataille nu
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
de diferite, cu teze asemenea, unele aplecându-se asupra unei problematici de o imediată actualitate, altele cercetând teme a căror universalitate nu slăbește de secole, unele mai ancorate în abstract, altele mai aplecate spre concret, unele profund personale, altele mai impersonale, unele mai "centrifuge", altele mai "centripete". Luminat cu instrumente atât de numeroase, în idiomuri personaliza(n)te, câmpul larg al umanioarelor a apărut, la început de mileniu, ca un teritoriu de cucerit, rezistent la și ofertant cu problematizările și reproblematizările
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
capitol, obținînd în final un set de cauze din a căror combinare rezultă nuanțele nefericirii. În chip simetric, logicianul întocmește un tablou cu condițiile care predispun la fericire. Așadar, după patogenie urmează profilaxia: pofta de viață, familia, afecțiunea, munca, interesele impersonale, efortul și resemnarea. Un om perspicace, avînd sub ochi cele două tabele, ar putea să modifice dozajul trăsăturilor spre a căpăta în final o „combinație fericită”. Ce e ingenios la Russell e că logicianul nu caută să atingă fericirea înlăturînd
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
cu Securitatea (și se înțelege că dl. Timofte a avut), ci și din cauza unei posibile agende ascunse în raport cu sinistra instituție. Presupunând, prin absurd, că dl. Timofte ar fi dorit distrugerea "brațului înarmat" al PCR, acest lucru trebuia făcut la modul impersonal, în numele unei convingeri democratice limpezi, și nu ca eventuală răzbunare. Oricum, la platitudinea pesedeilor, la orizontul jos la care se desfășoară lucrurile în tabăra iliesciană astfel de considerații sunt pură sofisticare. Radu Timofte a fost numit în funcție pe bază
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
mate, dar alunecoase. Așa se face că am ajuns să-mi fie uneori frică să receptez un opus mozartian, chiar și atunci cînd lucrarea e mai puțin "vînturată", cum e cazul Concertului pentru fagot KV.191. Teamă de o interpretare impersonală, glacială ori, dimpotrivă, hiper-personalizată, incandescentă, marcată de voința instaurării unor noi tonalități emoționale sau de euforia unei libere plutiri, incapabilă să evite echivocul, ambiguitatea. Nici vorbă de asemenea intenții ori practici în restituirea opusului respectiv, oferită în concertul din 8
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
memorialistului o surprinde neîntârziat. Ceea ce nu anulează scăderile nuvelei, dar o salvează, în chip straniu, sub raport artistic. Deranjat de defectele Sărmanului Dionis, pe care le ia cumva personal, junimistul Panu nu omite să pună pe foaie suma de „emoțiuni impersonale” cărora, à contre coeur, le-a căzut pradă.
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
o idee foarte adevărată, dar care riscă să devină un clișeu de gîndire: că în genere neologismul e mai puțin poetic, mai puțin literar, avînd mai puține conotații, ecouri, ambiguități și fiind asociat de obicei cu sfera comunicării eficiente și impersonale. Lucrurile s-au schimbat evident în ultimele decenii, dar cred că nostalgia sau prestigiul purismului continuă să acționeze și azi. Preferința manifestată într-o anchetă literară relativ recentă de mulți scriitori, critici, oameni de cultură pentru Craii de Curtea Veche
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
albastrul și roșul, pe când în cea impresionistă, verdele și movul. Ce diferență între lumile reprezentate! Roșul simboliza pasiune și vitalitate, iar albastrul înțelepciunea fără limite. Însă uite aici, de exemplu - zise, arătându-mi o pictură de Renoir - aici verdele este impersonal, reflectă viața pasională neîmplinită, crudă, necoaptă adică, dar poate simboliza și forța naturii, speranța că, în cele din urmă, copacul vieții va da roade. În schimb, movul reprezintă imponderabilul, diafanul, moliciunea și visarea, cel puțin așa simt eu. Poate fi
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
personaje de sine stătătoare, negative ori pozitive. Calificarea lor morală nu apare de la bun început, nu predetermină conflictul și nu e confirmată, la final, de evoluția acestuia. Ea se face "din mers" și, mai important, din unghiurile celorlalte personaje. Naratorul impersonal, întru totul creditabil, dispare, iar autorul omnipotent trece voit într-o condiție de failibilitate. Cititorului nu i se mai servesc concluzii deja stabilite; și nu i se oferă o perspectivă supraetajată, de înălțime epică și morală, pe care aceste concluzii
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
scriitorului ar constitui "o simplă culegere folclorică sau un medium întîmplător, prin care se rostește fantezia lingvistică a poporului (...). Zicerile tipice sînt în Creangă mijloacele unui artist individual. Prin ele ne vorbește un om al poporului, dar nu un exemplar impersonal și anonim". Iar I. Negoițescu îl vede drept un creator "condensat și exclusiv estetic", "un original, un outsider, potrivit pentru gusturile bizare formate prin cultură și blazate, care singure sînt în stare a-l prețui în chiar sensul voit de
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
de rafinament. între delicatețea liniei ce împarte bezna în două hălci și sonoritățile eterice ale unui gri îndelung cumpănit, se naște o atmosferă apăsătoare de farmacie și pîndește cu multă hotărîre fiara calofiliei. Sub aparența caligrafului anonim și a geometrului impersonal care, în ordine morală, ar putea fi numită discreție și modestie se ascunde, în fapt, un mare orgoliu de creator: acela de a lua lumea de la zero. Chiar de la imperativul "să fie lumină".
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
doar să fac o distincție, poate utilă, privitoare la felul cum citim și percepem literatura în general. Distincția cu pricina este următoarea: există două imbolduri diferite de monumentalizare a literaturii: unul e reflexul unui demers teoretic și critic, ca atare impersonal, globalizant și deci cu aspirații de a da glas unui verdict colectiv, profesonalizat, naționalizat, internaționalizat, celălalt este mai curînd semnul unei idiosincrasii, mărturisire implicită a unui gust, sau a unei pasiuni personale, care mai curînd se scuză retrăgîndu-se în intimitatea
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
bucătărie. O întrebare precum aceea adresată de TLS scriitorilor mai sus pomeniți este o invitație fățișă la monumentalizare. În paranteză fie spus, mă mir că un relativist ca Rorty i-a dat curs. Dar o monumentalizare cu două nivele: unul impersonal, critic, celăalt confesiv, asumat. A-l declara pe Cervantes drept scriitorul mileniului presupune, în subsidiar, un raționament cu virtuți descriptive și explicative aplicabil al întreaga tradiție literară, sau chiar de gîndire a Occidentului, pe cînd a recunoaște că deguști fantezii
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
în 1999 care le-a plăcut, sau I-a impresionat într-un fel sau altul. Recunoscînd cele două paliere ale fenomenului de monumentalizare, fiecare dintre cei întrebați s-a identificat pe sine, de fapt, în dubla relație cu literatura, cea impersonală și cea personală. E drept, din aceste două relații pornesc școli distincte de gîndire, dar cred că puțin ar nega că în principiu orice critic sau teoretician literar subscrie la amîndouă. Necazul apare cînd le confundăm, cînd idiosincrasia se încăpățînează
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
ar nega că în principiu orice critic sau teoretician literar subscrie la amîndouă. Necazul apare cînd le confundăm, cînd idiosincrasia se încăpățînează să dureze monumente publice (și fie izbutește, prin capriciu de tiran, fie cade în ridicol), ori cînd raționamentul impersonal solicită adeziuni individuale, participări personale și chiar intimiste. Iar confuzia devine mult mai gravă atunci cînd e preluată de inși care nu au nici un fel de relație cu literatura, nici una personală, nici una profesională.
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
Poate că ne-am înțelege mai bine unii cu alții și unii pe alții, dacă ne-am dedica biografii." Intrată în bibliografia obligatorie Eliade, cartea lui Florin }urcanu se poate dovedi și o lectură de acomodare cu un ton echilibrat, impersonal și lipsit de impulsivitate. Chiar una relaxantă, deși nu leneșă. Științifică și înțeleaptă. Credem că, și de data aceasta, România literară a optat fericit. Așteptăm noi cărți și noi premii, în 2007.
Premiul Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/10006_a_11331]
-
cinci/ afumate ca niște sori preistorici/ pipete pasteur picurau cucuta zilei pe limbile frunzelor/ alunecau formulele delirului prin pîlniile ruginite de eter/ într-o chimie organică sintetizînd monștrii în eprubete/ într-o chimie anorganică procreînd taifunuri de siliciu/ peste cristalinul impersonal// monumente împînzeau cîmpul vizual lentilele în spatele cărora/ eram îngrămădiți ca niște gladiatori așteptam lupta cu leii/ ascunși în imaginația noastră cu soarele fleșcăit pe asfalt/ libelule fluturau artistic în Colosseum/ cercuri batiste dansuri ciocane tobe seceri lațuri flori de plastic
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
senzațiilor, stocate cu răbdare, tezaurizate prin zilele confuze de rutină. Iar odată identificate acele senzații, ne imaginăm că suntem bogați și în emoții. Numai că se întâmplă tocmai pe dos. Majoritatea emoțiilor noastre defilează prin lăuntrul nostru cu chipul lor impersonal, sunt indicibile, deseori imposibil de identificat și de formulat altcumva decât amplificate prin alte emoții, transmise mai departe unei mirabile vacuități. Poezia este doar una din acele intensități care amplifică emoția. Iar pentru poezie, emoția e singura justificare a existenței
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
Alte foiletoane (cum le definește autorul) sunt compuse într-o notă strict personală, afectivă, contrabalansând tendința de a fi prea abstract, prea implicat în chestiunile sociale. Intenția și realizarea găsesc în text locul geometric ideal: nici prea teoretizante, nici prea impersonale, ci focalizate pe descoperirea „contururilor îngropate” ale amintirii. Și totuși, în ciuda tuturor acestor elemente, ceea ce iese la suprafață e un portret surprinzător, din care se vede nu doar ceea ce pictorul a făcut vizibil, ci și potențialitățile neexplorate ale modelului: „Parcurgând
Memorii de dincolo de mormânt (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5314_a_6639]
-
cât are și un nou-născut, un copil de școală, un tânăr și un adult<footnote Ibidem, p. 15. footnote>. Nu pot exista limite de tranziție în devenirea persoanei umane. Nu există o trecere de la nimic la ceva, de la un țesut impersonal la persoană și de aceea ființa umană, persoană cu drepturi depline, ia naștere în momentul fecundației, când se produce unirea principiului spiritual cu cel material. Deci a pune capăt intenționat unei sarcini, în orice moment al ei, înseamnă, din punct
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
judicios cunoștințele examinaților. Dar oricît de aspru izgonită pe ușă, subiectivitatea revine pe fereastră, întrucît nici un barem din lume nu va izbuti să transforme creierul uman în cîntar de farmacie și nu va anula răspunderea individului prin statuarea unor norme impersonale. Cunoașterea anticipată a subiectelor de examen nu e, cum s-ar crede, o noutate, ci se bucură de vechi și frumoase tradiții. E la mijloc și lipsa de inventivitate a examinatorilor, care nu se ostenesc să propună noi subiecte, ci
D-ale examenelor by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9646_a_10971]
-
înșirate pe panglica ce iese din gura unui sfânt Părinte, a vreunui teolog al Bisericii, închipuit în culori, într-o poziție hieratică, descoperă una din acele fraze pe care le cunoaște demult, pe care le știe pe dinafară, frază aproape impersonală dintr-un text care, în stereotipia repetării sale se desacralizase, își pierduse demult profunda sa valoare. Falsă decepție, căci s-ar fi cuvenit să știu, ceea ce aveam să știu doar mult mai târziu, că asemenea acelui medieval, care privind miniatura
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
imaginii, realizînd o sinteză cognitiv-comunicațională care mijlocește accesul, neviciat de prejudecăți îngust-estetizante, către textul de literatură medievală. Se recuperează astfel, grație unei înțelegeri cuprinzătoare, dimensiunea umanistă a cunoașterii, estompată de ultimele secole de fragmentată specializare pe discipline, din ce în ce mai riguroase și impersonale. Există o preferință deloc creștină a lui Antim pentru interesante trimiteri la simbolistica elementelor primordiale. De pildă: "Că păcatul să asamînă pietrii și caută să meargă la maica ei, în pămînt, de unde și iaste. Iar bunătatea să aseamănă focului și
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
sau fizică. Oamenii lui Preda înjură foarte mult. Ulterior, autorul a mai redus volumul imprecațiilor, sfătuit de apropiații săi. Sorana }opa i-a făcut observații � în legătură cu „Moromeții"): „Marine dragă, ți-am citit lucrarea așa cum ți-am făgăduit, cât mai impersonal cu putință. Dar ca să fiu sinceră, nu pot să-ți ascund adânca mea nemulțumire, mai întâi cu privire la limbajul prea greoi și deocheat, care compromite grav restul lucrării. Nu-i pagină să rămână neatinsă. Înjură toți și iar înjură de mama
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
G. Călinescu, de la R.F.R. în noiembrie 1947)...” (subl. mea). De altfel, cred că cel mai indicat este să anexez ambele articole, integral. Afirmația mea din micromonografie nu se voia, în nici un caz, una incriminantă. Ea ținea strict de caracterul neutru, impersonal, al unor note bio-bibliografice. Oricum n-ar mai fi fost nevoie de un argument în plus în sprijinul ideii că G. Călinescu este, din nefericire, unul din acele “cazuri” în care valoarea literară și moralitatea politică s-au dovedit incompatibile
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]