KorAP: Find »[drukola/base=impersonal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...88 >

2,195 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

ergative sunt lipsite de sens pasiv; cele două verbe din construcția tranzitivă și din perechea ei intranzitivă nu sunt legate printr-o relație de "pasiv", ci reprezintă unități lexicale distincte (GALR II: 142/140, s.n.). Restricția semantică formulată pentru diateza impersonală (Pană Dindelegan 2008e [2005e]: 147/145, în GALR II), care nu caracterizează decât verbele intranzitive, și, mai precis, nu apare decât la verbele intranzitive nonreflexive și noncopulative, precum și restricția semantico-sintactică − diateza impersonală nu este acceptată decât de acele verbe care

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
142/140, s.n.). Restricția semantică formulată pentru diateza impersonală (Pană Dindelegan 2008e [2005e]: 147/145, în GALR II), care nu caracterizează decât verbele intranzitive, și, mai precis, nu apare decât la verbele intranzitive nonreflexive și noncopulative, precum și restricția semantico-sintactică − diateza impersonală nu este acceptată decât de acele verbe care au ca restricție selecțională un subiect cu trăsătura [+ Personal]: Se doarme greu când ești îngrijorat, Se aleargă prea repede, Din cauza valurilor, se înoată greu etc. − privesc și clasa ergativelor nonreflexive cu subiect

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
inacuzative, cu excepția situației când sunt agentive. Grupurile direcționale apar numai cu verbele de emisie cauzative, cu cauză internă; prezența/absența unui grup direcțional este corelată cu cauza internă/externă. Perlmutter le include în clasa inacuzativelor pentru că, în neerlandeză, acceptă pasivizarea impersonală. Argumentul unic este, de obicei, nonagentiv, nu implică o schimbare de stare, nu descriu eventualități delimitate temporal, au cauză internă; deci noțiunea de cauzare internă, care subsumează agentivitatea, poate fi extinsă la verbele de emisie. Pentru a stabili ce verbe

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
al doilea argument NP. Regula propusă de Woolford explică diferența dintre pasivele simetrice (ambele obiecte se pot pasiviza − norvegiană, suedeză) și pasivele asimetrice (numai un obiect se poate pasiviza), legate de verbe ditranzitive. În germană și în latină există pasive impersonale intranzitive (morfemul pasiv nu absoarbe cazul), dar nu există pasive impersonale tranzitive: din cauza Blocării Cazului acuzativ; inacuzativele funcționează ca pasivele asimetrice. Regula este o alegere parametrică. Analizând raportul dintre relațiile tematice și Caz, Reinhart (1996: 47) ajunge la concluzia că

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pasivele simetrice (ambele obiecte se pot pasiviza − norvegiană, suedeză) și pasivele asimetrice (numai un obiect se poate pasiviza), legate de verbe ditranzitive. În germană și în latină există pasive impersonale intranzitive (morfemul pasiv nu absoarbe cazul), dar nu există pasive impersonale tranzitive: din cauza Blocării Cazului acuzativ; inacuzativele funcționează ca pasivele asimetrice. Regula este o alegere parametrică. Analizând raportul dintre relațiile tematice și Caz, Reinhart (1996: 47) ajunge la concluzia că acuzativul este o marcă de valență care arată că verbul ia

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
AG √ DP Caz v 3 v √ P g 4 AG √ DP Bowers (2002: 183) arată că există o categorie funcțională Tr(anzitivitate)48, localizată între v/Pr(edicație) și V, care este universal prezentă în propozițiile tranzitive (active, pasive, medii, impersonale). Proiecția Tr poate conține un element de verificare (engl. probe) cu trăsături φ (de obicei) și atribuie Cazul acuzativ. Spre deosebire de v/Pr, Tr nu atribuie rol tematic în poziția sa de specificator. Funcțiile categoriei "verb ușor" (reprezentat ca v sau

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
extern în Pr, care selectează un VP PrP 3 DP Pr' 3 Pr VP 3 V (PP) (c) verbele inacuzative nu au un argument extern în Pr; Pr selectează un VP PrP 3 Pr VP 3 V DP (d) tranzitivele impersonale au TrP, dar nu au argument extern; Tr selectează un VP PrP 3 Pr TrP 3 Tr VP 3 V DP Bowers (2002: 186−187) arată, pe de o parte, că sistemul propus explică diferența dintre tranzitivele impersonale (The fish

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
d) tranzitivele impersonale au TrP, dar nu au argument extern; Tr selectează un VP PrP 3 Pr TrP 3 Tr VP 3 V DP Bowers (2002: 186−187) arată, pe de o parte, că sistemul propus explică diferența dintre tranzitivele impersonale (The fish made (my) sister to fell nauseous ' Peștele a făcut-o pe sora mea să-i fie greață') și inacuzative, clase de verbe care nu erau diferențiate în Teoria Standard, iar, pe de altă parte, că existența tranzitivelor impersonale

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
impersonale (The fish made (my) sister to fell nauseous ' Peștele a făcut-o pe sora mea să-i fie greață') și inacuzative, clase de verbe care nu erau diferențiate în Teoria Standard, iar, pe de altă parte, că existența tranzitivelor impersonale fără argument extern demonstrează că tranzitivitatea trebuie separată de agentivitate. Bowers (2002: 210−211) arată că există o legătură fundamentală între tranzitivitate și pasivizare. Aparenta absorbție a Cazului acuzativ din structurile pasive englezești este determinată de faptul că Tr poate

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
predicația. Singura operație posibilă, E, transformă seem−părea(p) într-o proprietate. Această proprietate se poate aplica numai unui argument care nu afectează condițiile de adevăr, adică numai unui expletiv. Expletivizarea poate avea și un alt rol: în formarea pasivului impersonal (PI). Dacă pasivul absoarbe rolul tematic al subiectului, cuantificând existențial poziția subiectului, și externalizează argumentul corespunzător obiectului, pasivul impersonal are același rol, dar fără a externaliza argumentul corespunzător obiectului. a. Forma logică a PI: <e, π> → <e, p> b. Conținut

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
argument care nu afectează condițiile de adevăr, adică numai unui expletiv. Expletivizarea poate avea și un alt rol: în formarea pasivului impersonal (PI). Dacă pasivul absoarbe rolul tematic al subiectului, cuantificând existențial poziția subiectului, și externalizează argumentul corespunzător obiectului, pasivul impersonal are același rol, dar fără a externaliza argumentul corespunzător obiectului. a. Forma logică a PI: <e, π> → <e, p> b. Conținut: PI(help−ajuta)](x) =∃y˘[help−ajuta(x)](y) (x is helped − x e ajutat) Din punctul de vedere

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
nu împiedică apariția acestei operații în cazul verbelor intranzitive: PI(dance−dansa) =∃y˘[dance−dansa](y) (it is danced − se dansează). Generalizarea formei logice a PI: <(e,) π> → <(e,) p>, unde (e,) este opțional. Prin urmare, de câte ori apare un pasiv impersonal, există un element propozițional la nivelul VP (de tipul seem). Pentru rezolvarea "blocajului", e nevoie de expletivizare, care va crea un argument extern expletiv de care are nevoie predicația. Expletivizarea nu explică diferența dintre pasivul personal și cel impersonal, care

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pasiv impersonal, există un element propozițional la nivelul VP (de tipul seem). Pentru rezolvarea "blocajului", e nevoie de expletivizare, care va crea un argument extern expletiv de care are nevoie predicația. Expletivizarea nu explică diferența dintre pasivul personal și cel impersonal, care diferă prin crearea unei proprietăți, respectiv a unei funcții propoziționale. Implicațiile acestui model pentru interpretarea verbelor inacuzative Prezentarea operațiilor aplicate rolurilor tematice a fost necesară pentru a ajunge la problema inacuzativelor, asemănătoare, în teoria lui Chierchia, cu tiparul seem

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
unei proprietăți, respectiv a unei funcții propoziționale. Implicațiile acestui model pentru interpretarea verbelor inacuzative Prezentarea operațiilor aplicate rolurilor tematice a fost necesară pentru a ajunge la problema inacuzativelor, asemănătoare, în teoria lui Chierchia, cu tiparul seem și, poate, cu pasivul impersonal, prin absența argumentului extern. În interpretarea inacuzativelor este implicată și expletivizarea. Un verb inacuzativ are reprezentarea: arrivare−sosi, θI, <e, p>, iar un verb inergativ: camminare−merge, θI, π. Inacuzativele diferă de inergative așa cum funcțiile propoziționale diferă de proprietăți. Din

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Reflexivizarea este operația care generează verbe reflexive de la intrări tranzitive. Verbul reflexiv denotă o acțiune în care argumentul Agent acționează asupra lui însuși. Aceeași morfologie apare și cu alte tipuri de predicate: reciproce, inacuzative, verbe cu subiect Experimentator, construcții medii, impersonale, pasive. Autorii arată că verbele cu se nu pot fi considerate ca fiind tranzitive, se nu este un obiect clitic și aduc două argumente în sprijinul acestei idei: (a) inserția expletivă din franceză este posibilă pentru reflexive, dar imposibilă pentru

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
adăugarea instrumentului. Chierchia (1995)125 a identificat două tipuri de saturare (ambele leagă o variabilă prin închidere existențială): (a) standard; (b) arbitrarizare − creează un tip diferit de variabilă, XARB, a cărei categorie este limitată la un grup de oameni; formează impersonale; Agentul e prezent la nivel semantic, dovadă fiind posibilitatea apariției instrumentului: Qui, si mangia spesso gli spagetti con i bastroncini ' Aici, se mănâncă adesea spaghetele cu bețișoare'. Chierchia arată că în această structură, si are funcția de saturare și de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
I (Vasilescu 2008: 224−226) − reflexiv propriu-zis (Ioana se spală), reflexiv reciproc (Dan și Mihai se văd des), reflexiv factitiv (El se tunde la frizer), reflexiv inerent (Ion se lamentează), pasiv (În articol se arată diferența dintre X și Y), impersonal (Se merge repede pe strada asta) −, nici în cele enumerate de Avram (1997: 196−197) − obiectiv (El se îmbracă), reciproc (Se ceartă des), dinamic (El se ruga de iertare), pasiv (Biletele se vând la casă), impersonal (Se doarme bine în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
dintre X și Y), impersonal (Se merge repede pe strada asta) −, nici în cele enumerate de Avram (1997: 196−197) − obiectiv (El se îmbracă), reciproc (Se ceartă des), dinamic (El se ruga de iertare), pasiv (Biletele se vând la casă), impersonal (Se doarme bine în hamac?), eventiv (El s-a îmbolnăvit)135. Nici în lucrările de sintaxă recente din lingvistica străină nu a fost găsită o interpretare compatibilă cu acest tip de se, ca urmare a variației "libere" (cel puțin din

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cu verbele tranzitive și inergative; cu alte tipuri de verbe (deci și cu ergativele), si primește o altă interpretare, "o clasă nespecificată de persoane care include și vorbitorul" ("noi"). În ceea ce privește limba română, Cinque (1988: 569) este de părere că se impersonal este diferit de it. si: în română nu există se nonargumental, chiar dacă e limbă pro-drop. Se apare în română cu tranzitive (Piesa asta s-a jucat anul trecut), cu inergative ( S-a cântat bine) și cu ergative (Ieri s-a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
e predictibilă. Preluând date de la Dobrovie-Sorin (1987: 495)152, Cinque (1988: 572) arată că, în română, nu toate verbele ergative acceptă construcția cu se, iar cele care o acceptă sunt reanalizate ca inergative. Cinque (1988: 575) propune următoarele distincții: ● si impersonal este un clitic arb [NP,IP]; în ipostaza argumentală, absoarbe rolul tematic extern și nominativul; în ipostaza nonargumentală, identifică un pro arb în conjuncție cu un Agr personal; ● si pasiv este un clitic [NP,IP], nonargumental, care suspendă rolul tematic

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tematic extern și Cazul intern din VP (reflexive autentice); cliticul nonargumental, fie suspendă rolul tematic extern și Cazul intern din VP (ergative reflexive), fie marchează absența unui rol tematic extern și a cazului intern (reflexive inerente). Autorul precizează că si impersonal, si mediu și cliticele reflexive argumentale sunt formate la nivelul sintaxei; cliticele reflexive nonargumentale sunt produse prin procese lexicale; în română nu există si nonargumental (opțiune parametrică neactualizată). 6.2.3. Dobrovie-Sorin (1998: 399) își propune să demonstreze că pasivizarea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
423) adoptă criteriul tematic relativizat, formulat de Brody (1993), conform căruia argumentele trebuie să primească un rol tematic plin referențial, cvasiargumentele trebuie să primească un cvasirol, iar nonargumentele nu primesc niciun rol. Dobrovie-Sorin (1998: 432) arată că româna nu are impersonal de tipul celui din franceză (il). Ca și alte limbi pro-drop, româna acceptă subiectul postverbal, care se acordă cu verbul. Obligativitatea acordului morfologic marchează coindexarea dintre subiectul nul și subiectul postverbal exprimat: Si-au recitat proi [poezii de Eminescu]i

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
branche s'est cassée 'Creanga s-a rupt'), iar verbele reflexive inerente nu au (Marie s'est evanouie 'Marie a leșinat'), fiind înregistrate în Lexicon ca reflexive. Dobrovie-Sorin (2004) consideră că verbele nonreflexive cu se acuzativ (cu se inerent, incoative, impersonale, pasive) pot fi considerate inacuzative, din moment ce rolul extern este suspendat, nefiind realizat în sintaxă, iar rolul intern este realizat ca subiect (în nominativ). Dobrovie-Sorin (2004) arată că se acuzativ este o marcă morfologică care afectează structura argumentală la nivelul Lexiconului

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
La noi, se moare des din cauza cancerului și a bolilor cardiace Nu se moare din atâta În sală, se amuțește la apariția examinatorului. Potrivit lui Dobrovie-Sorin (2004), în română, un verb cu un argument poate fi folosit în construcția cu se impersonal numai dacă selectează un argument uman. Inacuzativele primare (care nu-și pot actualiza niciodată poziția de obiect direct/de Caz acuzativ) nu se pasivizează; se cu intranzitive nu poate fi decât acuzativ în română. 6.2.4. Cornilescu (1998: 317

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verifice cazul în poziția cea mai înaltă cu putință. 6.3.5. Pentru descrierea verbelor inacuzative din limba română interesează două aspecte: (a) statutul elementului se care apare în structura acestor verbe; (b) posibilitatea acestor verbe de a accepta diateza impersonală/construcția cu se. Trebuie subliniat de la început că aceste două ipostaze ale lui se sunt complementare, verbele care conțin marca se neputând participa la opoziții de diateză/neputând accepta construcția cu se impersonal. (a) Nu se poate oferi o soluție

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]