1,880 matches
-
ursitoarei ca prezență nefavorabilă duce la dorința de cunoaștere a ursitei și la contactul cu ea. O primă piedică constă în imaterialitatea ei, imposibilitatea comunicării. Personajul liric solicită protecția mitică, protecția divinității solare și stelare, ca singure oponente posibile ale implacabilei ursite. În condiția neputinței de rezolvare, de cunoaștere, "eu-lui" îi rămâne doar atitudinea personală, blândă (limitarea acțiunii el răuvoitoare) sau violentă de abordare a ursitei nefavorabile (o desființare violentă într-un imaginat conflict deschis cu personajul căruia îi atribuie vina
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
apoi pruncul "va deveni sfânt"; "Cartea vieții lui stă pe o masă, în chilia de piatră de la Izvorul Iordanului; Cine ne-a ascultat pe furiș, de mâna pruncului să moară." Omul apare în aceste narațiuni ca fiind supus unui traseu implacabil, manifestat prin împrejurări care impun alegeri tragice. d. Conjugarea destinului Tipul conjugarea destinului reunește narațiunile despre încercările întreprinse de om pentru modificarea destinului: mai întâi, identificăm tentative de îmbunare a destinului prin practica "masa ursitoarelor", după care înregistrăm zbateri nereușite
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
mai sunt oameni buni. Atunci erau mai credincioși. Sunt astfel copii care se nasc în ceasul rău și cărora le merge rău toată viața." Desprindem câteva constatări din textul de mai sus. Astfel aici acționează doar două ursitoare; se accentuează implacabilul ursitei, faptul că nimeni nu le mai aude și se exemplifică cu o întâmplare. Desemnarea unor "ceasuri" sau "zile" faste pentru consemnarea evenimentului de naștere, cu repercusiuni corespondente pentru evoluția următoare a copilului, este și ea prezentă în credințele tradiționale
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
artei de a trăi sau ale artei pur și simplu. Climatul absurdității e un început. Sfârșitul e universul absurd și acea atitudine a spiritului care proiectează asupra lumii o strălucire ce-i este proprie, făcând să lumineze chipul privilegiat și implacabil pe care știe să i-l recunoască. Toate marile acțiuni și toate marile filosofii au un început derizoriu. Marile opere se nasc adesea pe neașteptate, la colțul unei străzi sau la intrarea într-un restaurant. Tot astfel și absurditatea. Lumea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
altă parte. Se pare că asistăm aici la o nesfârșită exploatare a cuvintelor lui Nietzsche: "Marile probleme se întâlnesc în stradă". Există în condiția umană - e un loc comun al tuturor literaturilor - o absurditate fundamentală și în același timp o implacabilă măreție. Amândouă coincid, cum e și firesc. Amândouă sunt întruchipate, să o mai spunem o dată, în divorțul ridicol care desparte necumpătatele noastre elanuri sufletești de bucuriile pieritoare ale trupului. Absurdul stă în faptul că sufletul acestui trup îl depășește atât
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
cu Patria-mamă. În publicistică a abordat probleme spinoase ale actualității și a meditat asupra destinelor neamului, ale artei, limbii și literaturii române. El este eminamente un poet al satului conceput ca sălaș al veșniciei, microunivers autarhic ce trăiește după legi implacabile, spațiu al originilor și al sacrului. Cultul copilului și al copilăriei, al mamei și al maternității, al pământului cu valoare mitică universală sau - mai particulară - de plai mioritic domină poezia și mitopoetica lui V. Caracterele esențiale ale creației sale sunt
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
porniri cinstite, un învățător destoinic, un preot cucernic (Cărți pentru popor). Suferința nu trebuie să ducă la revoltă, ci să fie îndurată cu resemnare stoică, în tăcere și cu nădejdea că, existând fără doar și poate o dreptate, o justiție implacabilă (Dreptate, Există o dreptate), binele are să învingă în cele din urmă. Idealismului moral al lui V. i se adaugă o însuflețire patriotică, exprimată în manieră retorică. Dacă nu concepe arta ca pe o armă, în schimb, sub înrâurirea lui C.
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
așa cum cântă vântul/... Eu cânt ca un plugar ce ară”) care prețuiește frumusețea bucolică și elogiază miracolele lumii („Gust mărul și aud livada/ sărbătorind o naltă împlinire/ a roadelor, întru slăvirea vieții,/ de pe pământ, cu tainică iubire” - Mărul) ori plânge implacabila lor trecere („A căzut bruma.../ Sfâșietoare/ e agonia plantelor// De-aș putea,/ le-aș acoperi/ cu o mantie călduroasă,/ ruptă din sufletul meu,/ să le ocrotească de-această ucidere” - Prima brumă). Tema cântărețului și a cântecului este cea mai frecventă
ZAMFIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
La fel ca în Conul de umbră, o întâmplare neprevăzută îl face pe Cremene să descopere - cu puțin înainte de a muri sub dărâmăturile blocului Scala, în cutremurul din martie 1977 - erorile propriei existențe. Finalul, deși ușor neverosimil, este semnificativ: legile implacabile ale destinului acționează în mod tragic asupra protagonistului. Careul de fugă tinde a fi un roman de moravuri, în care politicul este voalat de un șir nesfârșit de aventuri galante și de fire epice încâlcite. Ziaristul Mihai Bratu trece prin
ZANC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
douăzeci de ani de închisoare în cursul unui proces* în care Castro își atribuie rolurile de procuror, de judecător și de cronicar de presă. Represiunii inițiale declanșate în ianuarie de către Castro cu strigătul „în fața plutonului de execuție!” îi succede eliminarea implacabilă a opoziției democratice. în mai 1960, ziarele neconforme sunt închise și, puțin câte puțin, se instaurează informația stil Pravda, oferită mai târziu de Granma. în august 1960 intervine naționalizarea tuturor societăților agricole și industriale nord-americane, urmată în octombrie de cea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
novlangue”, Orwell insistă asupra pervertirii limbajului și asupra schimbării sensului cuvintelor în regimul totalitar: „Război” înseamnă „pace”, „libertate” - „sclavie”, „ignoranță” - „forță”. Acest roman de anticipație aparține (parodic) genului utopiei, ales și de Evgheni Zamiatin pentru a denunța, în anii 1920, implacabila dictatură birocratică pe cale de a se instala în URSS (Noi ăștia, 1924). Literatura mărturiilor O consecință neașteptată a celui de-al doilea război mondial: apar numeroase mărturii inedite. Primele sunt cele ale unor polonezi ieșiți din Gulag* în 1941. Kazimierz
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
moral este tot ceea ce contribuie la triumful revoluției; imoral și criminal este tot ceea ce o împiedică. [...] între el, pe de o parte, și stat și societate, pe de alta, există o stare de război, vizibilă sau invizibilă, dar permanentă și implacabilă - un război pe viață și pe moarte. [...] Misia noastră este distrugerea teribilă, totală, generală și fără de milă”. întors în Rusia, Neceaev pune la cale asasinarea unuia dintre membrii grupului său revoluționar, studentul Ivanov, de către proprii tovarăși. Această întâmplare îi oferă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
respectivul guvern. Dar acești pași pot însemna foarte mult din perspectiva noii relații trilaterale dintre Statele Unite, China și Uniunea Sovietică. Statele Unite se bucură de o anumită libertate de mișcare între cele două puteri, care le permite să beneficieze de pe urma ostilității implacabile dintre ele. Ambele trebuie să concureze una cu cealaltă pentru sprijinul american sau, cel puțin, să împiedice ca sprijinul american să fie acordat celeilalte părți. Aceste două interese le dictează Chinei și Uniunii Sovietice să renunțe câteodată la anumite politici
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
necesară o detaliere. Printre cei care de la bun început s-au opus cu fermitate obiectivelor externe ale regimului național-socialist, chiar și cu riscul războiului, au fost unii care înțelegeau foarte bine cultura germană. Exact această înțelegere i-a făcut dușmanii implacabili ai regimului național-socialist. În mod similar, cei care studiau istoria și cultura Rusiei, cei care realmente înțelegeau Rusia și pe ruși au fost în general la fel de neafectați de isteria proși anti-rusească. Cunoșteau obiectivele tradiționale ale expansionismului rus, precum și metodele tradiționale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
accesului egal la comerț și materii prime. Castlereagh, Robert Steward, marchiz de Londonderry, viconte - 1769-1822. Om politic britanic, membru al partidului Tory; ministru de Război (1805, 1807-1809); ministru de Externe (1811-1822). Cato (cel Bătrân) - 234-149 î.Hr. Om politic roman, dușman implacabil al Cartaginei; influența sa a contribuit la izbucnirea celui de-al treilea război punic. Cavour, Camillo B. - 1810-1861. Om politic italian, prim-ministru al regatului Sardiniei (1852-1859, 1860-1861); a realizat unificarea politică a Italiei. Cele Paisprezece puncte - Formularea de către președintele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de evaluare și prezentare a substratului nontextual... Narațiunea, ascultînd de Aristotel care stabilea prioritatea intrigii (întîmplărilor) asupra personajului, dă de înțeles că istoria primează asupra istorisirii - dacă nu am avea istorie, ce am mai istorisi? - dar ierarhia aceasta nu funcționează implacabil, regula împunînd mai degrabă, îndeosebi în narațiunea canonică, o inversiune a raportului, în sensul că evenimentul nu mai este prezentat ca un dat, ci ca un produs al unor forțe discursive (Culler.1981:172), de fapt al unei logici „răsturnate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și cazului românesc în particular. Rezistența prin cultură pare a fi o formulă golită de orice sens politic și moral atâta vreme cât ansamblul culturii pe parcursul a cinci decenii de totalitarism a fost, aproape în întregime, produsul ideologiei și mecanismelor variabile, dar implacabile ale cenzurii. În concluzie "cultura" nu a fost o formă de rezistență, ci una de participare la dinamica spațiului public comunist. Ar fi mai potrivit să vorbim de consimțire prin cultură. Cenzura a fost într-adevăr unul dintre instrumentele prin
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
o numesc -, maestru și ucenic, publicând tetralogia romanescă Ziua și noaptea, ajunsă la volumul al treilea, Puterea nevăzută, după cel de-al doilea - Voința de putere. Tipul meu de a gândi, reflexul meu mental, forma mentis, este ierarhia reală și implacabilă care domnește În lumea, În realitatea istorică, socială și valorică. Această relație esențială - deviată În planul operei mele din cea fundamentală, principială relație Între călău și victimă (care la Hegel apare sub forma relației Între stăpân și servă - indică o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fiecare, un element de rezistență și de luptă?! Chiar și la Meșterul Manole (sau mai ales aiciă, acel zbor final al creatorului din a cărei cădere se naște o fântână, simbolul conține Într-un grad Înalt expresiv și revolta contra implacabilului, neacceptarea fatalității, de oriunde și sub orice formă s-ar arăta?! Oare... nu cumva și azi, la Începutul mileniului trei, ne abate Încă o dată acel fior și acea seducție fatalistă, Înscrisă În oasele tradiției noastre de slavi și, mai ales
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
miracolul care ține de genialitatea creatorului. Opera își schimbă semnificațiile odată cu epoca. E aici o idee de permanență care va întovărăși opera lui Eminescu în destinul poporului nostru. Cercetarea lui Theodor Codreanu îmi evocă, prin încrâncenarea luptei împotriva tuturor, prin implacabilele afirmații enunțate, prin îndărătnicia cu care-și apără, în fața grupului de denigratori, certitudinile, un spirit apropiat lui D. Caracostea, adică sortit contestării spre a-i fi recunoscute, într-un târziu, marile merite. "Literatorul", nr. 24, 18 iunie 1993 PROVOCAREA VALORILOR
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-o pe artistă să treacă Nistrul, pentru a duce la Moscova materialele obținute. Marthe Richard a observat „aprinderea unor sonde” ale Societății Româno-Americană și a pus acest act de sabotaj pe seama lui Rodwell. În ansamblu, eroina consideră că „un destin implacabil, căruia nu i se poate sustrage, o urmărește continuu”, punând-o mereu în legătură cu tot felul de organizații de spionaj, amice sau inamice. Secția Contrainformații nu a omis nici situația internă, mai ales problemele și nemulțumirile create de încălcarea legilor în
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de socializare mnemonică a tinerelor generații. Datorită controlului statal atât asupra structurii, cât și asupra conținutului acestora, manualele încorporează de regulă un puternic status quo bias, stimulând loialitatea și supunerea față de ordinea actuală, despre care se creează imaginea unei evoluții implacabile, chiar necesară. Tot datorită controlului concentrat la vârful piramidei, manualele pot fi foarte ușor reformulate, restructurate sau chiar rescrise din temelii în funcție de necesitățile de stat. Datorită acestor proprietăți, cărțile școlare și literatura didactică pe care acestea o alcătuiesc se pretează
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
28). Ideea națională - dominanta în jurul căreia pivota întregul sistem de credințe al naționalismului fanatic românesc - își găsea reazem în convingerea blagiană a "fatalității etnice" (Crainic, 1929, p. 6). Această imperioasă pecete etnică definește coordonatele ontologice ale sufletului românesc, imprimându-se implacabil pe fiecare expresie a culturii autohtone. Națiunea etnică este inescapabilă. Născut în marele organism al neamului de sânge pătruns de cheagul conștiinței unității de destin istoric care este națiunea, individul va muri ineluctabil în matca neamului său care i-a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a continuat lupta pentru pace, însă aceasta i-a atras ura ambelor tabere. În timpul războiului din anul 1965, un observator englez independent, cu experiență în viața Indiei, aprecia: "Nu am nici o ezitare în a afirma că guvernul indian actual este implacabil hotărât să facă totul ce depinde de el, pentru a preveni înființarea Pakistanului pe baze ferme"4. Războiul din decembrie 1971, nu a constituit singurul caz în care un șef musulman s-a aliat cu unul hindus împotriva altei puteri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în anul 1947, Națiunile Unite au hotărât formarea Comisiei UNSCOP, însărcinată să studieze problema palestiniană și să recomande, pe baza investigațiilor întreprinse, o soluție pentru această spinoasă problemă, Rodriguez Fabregat era, împreună cu ambasadorul Jorge Garcia Granados din Guatemala, un apărător implacabil al aspirațiilor evreiești. Activitatea celor două personalități în cadrul comisiei și apoi în Adunarea Generală a Națiunilor Unite a fost incontestabil consecvent favorabilă și determinantă în ceea ce privește adoptarea Rezoluției de Partaj care a decis crearea în Palestina, sub mandat britanic, a două
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]