2,489 matches
-
minte și acum detalii din aventura lui Stephens)... pădurea virgină și perfidă, țipetele maimuțelor și papagalilor, călăuzele tăind cu cuțitul lianele, exploratorii istoviți, crezând din ce în ce mai puțin în șansa lor, când, deodată, sub plantele care barau drumul au descoperit o stelă impunătoare, acoperită cu hieroglife ciudate... apoi altele, ruine aproape devorate de pădure, unele prinse, înlănțuite de rădăcinile și de ramurile arborilor tropicali... Întâmplarea bizară cu indigenul care s-a apropiat în zilele următoare declarând că era "proprietarul" junglei unde fuseseră descoperite
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pietrele ruinelor de la Uxmal. Privesc în jur fără să caut ceva anume. Și deodată îmi atrage atenția un amănunt pe care nu l-am observat până acum: felul cum trec familiile de mexicani. Mai întîi bărbatul, adăpostit sub un sombrero impunător. El reprezintă, evident, forța și orgoliul. Se uită undeva în față, ca și cum nu l-ar interesa drumul pe care merge, ci numai problema orizontului. Apoi, la un pas în urmă, femeia și copiii. De obicei, femeile sunt aici înalte și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
deși aș putea continua cu 22 de ani, vârsta mea, cele patru porți larg deschise, cea de-a cincea închisă pe 25 de ani și aproape 25 de ani vârsta lui Michelangelo sculptând Pietà, patru stâlpi uriași de susținere pentru impunătoarea cupolă, trei altare într-o singură bazilică, înmormântat în fața altarului din mijloc Pietro Luigi Palestrina, mormintele celor trei femei admise la somnul de veci în această încăpere înălțată parcă spre a fi străbătută numai de picior de bărbat și nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
avea nimic împotriva lor, doar că nu se aștepta la așa ceva. Și, odată ce se obișnuise cu el, a putut să vadă dincolo de culoarea lui și să observe că el chiar arăta bine. Și asta era puțin spus. Era un prinț impunător din abanos, cu piele fină și lucioasă, întinsă peste niște pomeți oblici, ochi migdalați și șuvițe împletite subțire care se opreau deasupra maxilarului. Mergea de parcă dansa și mirosea a soare. Pauline mai bănuia - deși nu fusese niciodată capabilă să articuleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Era mușcătoarea de degete și arăta ca și cum nici untul nu s-ar topi între buzele ei de culoarea cireșelor. —Ai programare? Domnișoara Morley s-a ridicat în toată splendoarea înălțimii ei de un metru și jumătate, scoțând la înaintare pieptul impunător. —Spune-i că a venit Mai. După ce i-a aruncat o privire lungă, domnișoara Morley a pornit către birou. În timp ce aștepta, Mai învârtea absentă un deget în părul ei drept, arătând din cap până-n picioare ca produsul unui vis umed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu arme asemănătoare, se adună lângă fabrica de bere Brew 102 din Boyle Heights. Toți polițiștii de la Divizia Centrală au fost chemați la datorie și echipați cu o cască de oțel din Primul Război Mondial și un baston de dimensiuni impunătoare, cunoscut sub numele de „distrugătorul de cioroi“. Pe înserat am fost duși pe câmpul de bătălie în transportoare împrumutate de la armată și ni s-a ordonat doar atât: restabiliți ordinea. Am fost obligați să lăsăm la secție pistoalele din dotare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a districtului era Crenshaw Boulevard. Largă, întinzându-se la nord hăt până-n Wilshire și la sud până la Baldwin Hills, era ca o reclamă luminoasă a „progresului postbelic“. Fiecare stradă, de la Jefferson la Leimert, era în plină reconstrucție. Casele părăginite, altădată impunătoare, erau dărâmate, iar fațadele lor erau înlocuite cu panouri gigantice, care făceau reclamă magazinelor, centrelor comerciale, parcurilor pentru cei mici și cinematografelor. Termenele de finalizare propuse porneau de la Crăciunul lui ’47 până la începutul lui ’49 și mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Bucky Bleichert. I-a căzut falca. A fost impresionat, iar Emmett McConville Sprague e un bărbat greu de impresionat. Mi-am amintit de cruzimea cu care se purtase cu soția lui și am emis un comentariu neutru: — E un bărbat impunător. — Ești diplomat, replică Madeleine. E un ticălos de scoțian absolut meschin, dar e totuși om. Știi cum și-a făcut cu adevărat averea? — Cum? — A mituit gangsteri și a făcut chestii și mai rele. Tati cumpăra cherestea putredă și decoruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
E un caz celebru. Știți... − Am cumpărat locul ăsta în ’46 și singura angajată care mi-a mai rămas din anii războiului e Roz. Rozzie, vino-ncoa’! Cineva vrea să stea de vorbă cu tine. Își făcu apariția o chelneriță impunătoare, întruchiparea tuturor chelnerițelor - un pui de elefant într-o fustă scurtă și strâmtă. Șeful mă prezentă: − Tipul ăsta-i reporter. Vrea să vorbească cu tine despre Elizabeth Short. Ți-o amintești? Rozzie sparse un balon de gumă de mestecat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
scoase carnetul și Începu să citească: — Corpul a fost descoperit la orele 22:15 de un individ pe nume Duncan Nicholson... — Nu la asta mă refeream. Inspectorul Insch se rezemă de marginea biroului și Își Încrucișă brațele. Cu statura sa impunătoare, capul chel și costumul nou, arăta ca un Buddha bine Îmbrăcat. Doar că nu atât de prietenos. — Watson te-a dus la Accidente și Urgențe azi-noapte pe la două. N-ai prins 24 de ore la serviciu și deja ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-n pantaloni. Prezența poliției În fața clădirii tribunalului fusese minimală, doar cât să țină lucrurile sub control; dar situația era pe cale să se schimbe. Șeful poliției nu voia să riște. — Ochii lumii sunt ațintiți asupra Aberdeenului, zise el, luând o poză impunătoare. Cu fiecare zi ce trece, mișcarea antipedofilă crește. Și pe drept cuvânt. Dar nu putem lăsa câțiva indivizi greșit orientați să facă din protejarea copiilor noștri o scuză pentru violență. Vreau să treacă În liniște chestia asta. Nu scoatem scuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de pe vapor se zărea încă de departe silueta demnă și inspirând un farmec aparte, o magie înălțătoare, sublimă, a imensei prezențe. Pe măsură ce barca se apropia de malurile insulei, în legănarea valurilor, coroana de raze a statuii vii se distingea din ce în ce mai impunătoare, gigantică, ținând o carte și o făclie aprinsă îndreptată spre cer, ca o zeiță ce împrăștia în jur o lumină prietenoasă, entuziastă și încrezătoare. Se înălța din ce în ce mai mult, în ritm amețitor, încât atunci când am pus piciorul pe mal, aproape dacă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Mai fusesem aici. Ajunsesem pe insula Libertății. Nu știam cum, însă eram acolo. Însă, deși aparent mă întorsesem într-un loc foarte cunoscut, ceva nu mai era la fel. Se făcuse frig. Iar insula era pustie. Libertatea, cu silueta ei impunătoare, nu se vedea nicăieri. Ploua, norii coborâseră la nivelul pământului ca o ceață umedă iar picăturile îmi păreau reci și interminabile. Am rămas acolo, nedumerirea și dezorientarea mea se amestecau cu ploaia. Unde era Libertatea? Unde dispăruse? Nu știam ce
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
în neliniște, Împăratul descoperi că era singur; ochii lui îl căutară pe Callistus, grecul născut la Alexandria care până cu o clipă înainte îi stătuse servil alături. Se uită în spate o și văzu că în fundul galeriei se profila silueta impunătoare a lui Cassius Chereas, credinciosul comandant al cohortelor pretoriene. Silueta îl urmă. Liniștit, Împăratul își continuă drumul. Îi păru rău căi poruncise Miloniei să nu-l însoțească; nu știa că acesta era ultimul gând legat de viața lui obișnuită. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i răspundă; ea râse și-l pofti să intre. Îl întrebă: — Vrei să vezi ceva ce tu, fiul frumosului nostru comandant, n-ai văzut niciodată? Părea să-l cheme, jucăușă; nu-i provoca teamă, se dădea înapoi surâzând, era enormă, impunătoare. Băiatul făcu doi pași; ea lăsă pânza de cort să cadă în spatele lui, apoi i-o luă înainte. Pe când mergea, lăsă tunica subțire să-i alunece de pe umeri, de-a lungul spatelui și șoldurilor late și albe. Haina rămase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de pe mons Palatinus, pe care el o construise - așa cum pui o lespede desupra unui mormânt - deasupra casei devastate a lui Marcus Antonius, bărbatul Cleopatrei, impetuosul rebel învins și sinucigaș, speranța pierdută pentru populares. În singurătatea din Domus Tiberiana - atât de impunătoare și de masivă, încât structurile ei au supraviețuit până azi - erau acceptați puțini privilegiați. Acolo, inaccesibil datorită puterii sale, Tiberius îi ascultă în tăcere - cu privirea imposibil de descifrat, cu buzele strânse, așa cum apare în portrete - pe spionii săi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
valuri mari ce se izbeau în coasta corăbiei. Vântul îi duse de-a lungul coastelor inaccesibile, cu multe insule, ale Macedoniei și Epirus-ului, până când, într-o seară, cu flota istovită de o traversare extrem de dificilă, văzură că, dincolo de un promontoriu impunător, se deschidea un golf adânc, cu ape liniștite. Un marinar îi spuse lui Gajus că golful acela care se ivea din ceață se numea Actium: acolo, cu cincizeci de ani în urmă, se dăduse lupta fratricidă dintre Augustus și Marcus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
natal un amfiteatru grandios, în mare parte săpat în stâncă, a cărui acustică extraordinară poate fi admirată și astăzi în amfiteatrul dezgropat. În templul lui Hercules, pe care Sertorius Macro și-l alesese ca protector, a fost ridicată o statuie impunătoare a zeului, reprezentat ca un războinic așezat, ridicând o cupă cu vin. Dimensiunile și aspectul ei bătător la ochi au fost dictate probabil de noul praefectus, însă acesta nu bănuia de ce zeii - care se joacă mereu cu soarta oamenilor - îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ajungă rapid la un acord. De afară, Sertorius Macro auzi glasurile potolindu-se și zâmbi în sinea lui, cu experiența sa de muntean: așa se stingea urletul lupilor obosiți când prada scăpa. Într-adevăr, în Curie se spunea că tinerețea impunătoare, dar lipsită de experiență, blândă și - o opinie larg răspândită - cam stupidă a lui Gajus Caesar putea să le convină tuturor. După o reflecție plină de neliniște, căzură cu toții de acord. Un singur senator, Lucius Arruntius, ce provenea dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
echilibrul e pe muchie de cuțit. Veniră astfel zilele tacticilor delatorii, obstrucțiile secrete, intrigile. Marele „maestru“ al acestor jocuri devenea din ce în ce mai vizibil de la o întrunire la alta. Era marele Valerius Asiaticus, pe care populares, naivi, îl respectau deoarece, datorită prezenței impunătoare, manierelor rafinate și culturii sale, frecventase multă vreme locuința Antoniei. Interesele sale economice nu aveau însă nici o legătură cu vechile prietenii. Prin câteva cuvinte îl distruse pe veneratul și ranchiunosul Lucius Arruntius. „Îți era teamă, îi aminti în plină Curie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ore în șir în fața edificiilor proiectate de Vitruvius în De architectura și a sfaturilor sale fascinante, ezoterice cu privire la acustică. „Să construiești un ambient așa încât glasul să se poată propaga cu ușurință“, scrisese Vitruvius. Astfel, pe coasta colinei Palatinus ce domina impunătorul complex al Forurilor se construia o sală cu o formă nemaivăzută, dedicată muzicii, farselor satirice și dansului. Despre acea sală misterioasă vorbea întreaga Romă. Deși era ocupat cu dirijarea acelei construcții superbe, Manlius auzi glumele oamenilor săi. Nu-i asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
luă o cupă cu vin de pe masă și, ținând-o în mâna lui puternică, fără să tremure, spuse ironic: — Lasă-mi timp s-o golesc. Zeii se jucaseră cu el la Alba Fucens cu ani în urmă, când, văzând statuia impunătoare, grosolană a lui Heracles șezând și bând, o dusese în templu. Sertorius Macro își spuse că nu avea să se mai întoarcă în puternica fortăreață din Apenini, îndrăgita Alba Fucens, acea arx unde visase să construiască cel mai frumos amfiteatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ochii, îi simțea parfumul și buzele. De mii de ani, în riturile magico-religioase din templele din Phrygia, la Pessinus, pe malurile fluviului Hyalis, preotese purtând bijuterii mângâiau și îmbrățișau în felul acela, în fața mulțimilor fascinate și cufundate în rugăciune, statuile impunătoare ale vechilor zei, Papas, Sabazius, Men. Iar ea, ca și cum ar fi atins statuia unui zeu, îi spunea: — Te iubesc, poți să faci ce vrei cu mine, noaptea asta are să-mi ajungă pentru toată viața. Cred că peste șapte mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acum întreaga Romă. Împăratul pusese mâna pe timona enormă (cum nici un marinar nu mai văzuse vreodată), și prova corăbiei de aur se îndreptase spre luna care răsărea, pe când vâslele celeilalte abia atingeau apa. Senatorul Lucius Vitellius, care avea o vilă impunătoare pe apropiata colină Albanus, asistă, în acea strălucitoare noapte cu lună plină de martie, la cel dintâi rit isiac săvârșit pe corăbiile sacre de pe Lacus Nemorensis, iar în seara următoare îndrăzni să-l întrebe pe Împărat care era semnificația acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
armelor atât de lung timp, când este clar că ei mai mult huzuresc la corturi, certându-se aprig pentru femeile ce le țin de urât. Ei nu sunt altceva decât un fel de mercenari, Întreținând ideea de război prin armurile impunătoare și prin campamentul hărmăluitor specific acestei muște la fel de sâcâitoare ce se numește soldat. Musca de pe acoperiș are o culoare neagră-lucioasă și scoate un bâzâit intermitent, precum Achile mâniat repezindu-se asupra lui Hector; ea se repede Însă asupra unor imondiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]