1,839 matches
-
În alb și negru? Mai există o ultimă posibilitate. Ar fi posibil ca sentimentul de vinovăție al bunicii mele, acea spaimă paludică, umedă, care o inunda pe dinăuntru cu regularitate, ca un anotimp ploios, ar fi posibil ca acest virus incurabil să o fi făcut receptivă la farmecul lui Fard. Atinsă de flagelul păcatului, simțea ea oare că acuzațiile lui Fard aveau greutate? Lua condamnările lui rasiale la modul personal? Într-o noapte Îl Întrebă pe Lefty: ― Crezi că e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se purtau cu mine așa cum se purtaseră dintotdeauna - cu alte cuvinte, mă tratau ca pe fiica lor. Se purtau de parcă problema mea era una medicală, prin urmare rezolvabilă. Așa că Începusem și eu să sper. Ca o persoană cu o boală incurabilă, eram gata să ignor simptomele imediate, sperând la o vindecare În ultima clipă. Îmi schimbam starea Încontinuu, Între speranță și opusul ei: siguranța crescândă că se Întâmpla ceva teribil cu mine. Dar nimic nu mă făcea mai disperată decât privitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se topea, când mama era prinsă ca într-o menghină între ei doi, fiu și tată, primul cerșindu-i laptele din sâni (cu insistența abia sositului pe lume), al doilea umplându-i obrajii de lacrimi (cu abandonul și lehamitea bolnavului incurabil), dualitatea prenumelui aceluia a făcut ca patima alpină a unuia să se prelingă în celălalt, ca dragostea lor comună să supraviețuiască. O realitate mai veche, un fel de adevăr istoric blajin, e însă de neocolit. Înainte ca fregata aia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ochilor mei și aceste coaste-garduri cu parii smulși ( Umbra) Era un cap omenesc, însângerat, cu orbite grele de gol, două vacante lucarne oribile (Un vis) Emil Botta este un penitent al propriului său onirism. De aici, poate, impresia de claustrofobie incurabilă (care nu poate fi înșelată decât augmentând reverberațiile imaginilor din oglindă). El este obsedat de figurile geometrice perfect închise: sfera, cercul etc.: Zadarnic, zadarnic încerc Numele meu e un fermecat cerc. (Gravitațiuni) Iulie aprins Un cerc îmi aruncă, O sferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
la celălalt și ajungînd afară, Într-o grădină Împodobită cu torțe de hîrtie, În vreme ce locotenenții cei chipeși ai Gărzii Imperiale Își răsuceau nervoși mustățile. RÎdeți. Aveți dreptate să rîdeți. Și eu am fost odată - În ciuda Înfățișării mele neplăcute - un romantic incurabil, cea mai ridicolă dintre creaturi. Și, de asemenea, un umanist, la fel de incurabil. Și totuși, În ciuda - sau poate tocmai datorită ? - acestor slăbiciuni ale mele, În decursul educației mele timpurii m-am putut Întîlni cu o sumedenie de oameni ieșiți din comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
hîrtie, În vreme ce locotenenții cei chipeși ai Gărzii Imperiale Își răsuceau nervoși mustățile. RÎdeți. Aveți dreptate să rîdeți. Și eu am fost odată - În ciuda Înfățișării mele neplăcute - un romantic incurabil, cea mai ridicolă dintre creaturi. Și, de asemenea, un umanist, la fel de incurabil. Și totuși, În ciuda - sau poate tocmai datorită ? - acestor slăbiciuni ale mele, În decursul educației mele timpurii m-am putut Întîlni cu o sumedenie de oameni ieșiți din comun și o grămadă de genii. Am conversat cu toți Scriitorii cu S
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aici chiar acum, ar face bine să se gândească mai bine. Eu mă duc să mă culc. Numai să n-o trezești pe Eva, îi zise Sally. Are un acces de isterie. — O, grozav! Acum avem în casă o maniacă incurabilă, care mai are și crize de isterie! — Iar mâine o să vină cu noi pe vas. — O să ce?! — M-ai auzit. O să vină cu noi pe vas. — Ia stai un pic... — N-am de gând să mă contrazic cu tine, Gaskell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
al altcuiva... Așa că trebuie să scăpăm de aici fără publicitate. începu să plouă. — Asta ne mai trebuia acum! Ploaie, zise Gaskell. Sally coborî în cabină, unde Eva strângea și făcea curat după masa de prânz. — Dumnezeule, zise ea, Ge e incurabil! Mai întâi ne aruncă pe un banc de noroi, în mijlocul pustietății, după aia paradește motorul de tot, iar acum zice că nu știe ce să facă. — De ce nu se duce să caute ajutor pe undeva? întrebă Eva. — Cum? înotând? Ge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aceștia constituie o tagmă pe care nu o consider de păcătoși, ci pur și simplu de idioți. N-am nici un fel de compasiune față de ei. Dacă-l pot compătimi - eventual, înțelege - pe un om care suferă de o boală fizică incurabilă, pe unul care este constrâns de imprejurări exterioare (gen traiul într-un lagăr de concentrare), repet, nu pot avea decât silă pentru lungul șir al „artiștilor“ careși-au luat viața din rațiuni „filosofice“. Recunosc, la nivel estetic, îmi vin acum câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
izvorăște un monolog abisal al anticomunismului. Dacă-l voi face cât de cât cunoscut, trecutul odios nu are dreptul la pace și liniște, așa cum nu are iadul celor înțărânați fără cruce. Când se îmbată gândul cu licoarea senzuală a visului, incurabilă este beția de vise, fiindcă cei care dețin leacul în această enigmă nu s-au născut încă. Mă decepționează un scop atins dacă nu este cum l-am visat, și cu toate că-s un fan al adevărului și justeței, sunt dezamăgit
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
responsabilitățile întreținerii familiei și ale moștenirii numelui Kotlarkzuk. Raportând prezentul la trecut, amintirile mă copleșesc, provocându-mi eforturi de memorie, de altfel plăcute, care scot la iveală imagini în ritm de sarabandă ale trăirilor bucolice din leagănul natal bucovinean. Nostalgic incurabil, tânjesc la anii de sacrificiu întru neuitare și revin neîntrerupt, săptămânal, la origine, păstrând neștirbită vechea deviză a familiei: ”Drept în suferință și bucurie”. Nu găsesc cuvintele potrivite pentru a-mi arăta recunoștința din inimă celei de-a doua jumătăți
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
succes la o masă care primește și favoriză cu ușorătate tot ceea ce-i surprinzător și frapant, mai ales când mai sânt și susținute de mijloace fericite, atunci pericolul cel mare e aci cumcă maniera se va-ntrețese ca o stricăciune incurabilă prin toată viața artistică a reprezintatorului. Până și naturi de artist însemnate și superb dispuse nutresc adesea în manieră un vierme pe care-l iau cu ele-n mormânt. Putem s-o zicem că asta a fost cauza absolută care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
abstracției în pofida individualului, mutarea interesului de pe mesager pe mesaj, reificarea conștiinței, apologia obiectivului, a caracterului public - și toate celelalte din câte se hrănește bună parte din filozofia secolului 20. Apoi: rădăcinile biografice ale teoriei măștii: exacta corespondență între o melancolie incurabilă și virtuozitatea de a o ascunde; conștiința "misiunii" sale de melancolic: "gîndul că fiecare generație cunoaște doi-trei oameni sacrificați pentru ceilalți și destinați să descopere în teribila lor suferință acea realitate din care ceilalți vor avea de câștigat ("astfel mă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rămas mut, s-a pierdut cu totul, n-a știut ce să spună, În timp ce japonezul Îi Întindea o mînă de mătase rece, era foarte oriental consulul ăsta și nu mai contenea cu plecăciunile; l-au privit ca pe un imbecil incurabil și chinezii pot fi oameni fini. Asemenea lucruri i se Întîmplau bietului Juan și-l duceau În pragul infarctului, pe urmă lumea o să spună că a murit din motive economice, În urma supărărilor pricinuite de afaceri, din cauza grijilor financiare care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
recomandate de revista Cărți de astăzi și orice alt titlu cerut de clienți, care erau adesea preoți sau doamne bătrîne responsabile cu bibliotecile parohiale. În acea Încăpere, unde se găseau În permanență trei-patru mii de carți, am căpătat microbul maladiei incurabile care mă face să intru Într-o librărie de Îndată ce o văd, astfel că am ajuns să cunosc mai bine librăriile din Veneția sau din Berlin decît interiorul Palatului Dogilor sau Pergamon-Museum. Chiar și la Paris, cînd Îi propun Lui Delphine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vitalitate (Sunt un turn cu un clopot nemișcat și tu încerci mereu să tragi de funie - II 4). Prea obosită (II 1) și nehotărâtă (II 4) pentru a face ceva, prinsă între ziduri înăbușitoare, strâmte, întunecoase, ea își afirmă urâtul incurabil : Nu este niciun leac împotriva acestei plictiseli, acestei ostenite pustietăți (II 3). Agamemnon o găsește pradă unui rău nedefinit (Mi-e rău... inima bolnavă - II 6), aproape metafizic (O ține în mână un zeu și o strânge - II 6). El
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
un cuvânt, am terminat ca un prost sadea. Și iată, chiar în orele acelea a răbufnit în mine «ultima convingere». Mă mir acum cum de-am putut trăi șase luni fără această «convingere»! Știam precis că am tuberculoză, și încă incurabilă; nu-mi făceam iluzii și vedeam clar lucrurile. Dar, cu cât le vedeam mai clar, cu atât mai febrilă îmi era dorința de a trăi; mă agățam de viață și voiam să trăiesc cu orice preț. Sunt de acord că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
își vizitează prietenul bolnav, aflat în îngrijirea lui Schneider; iar Schneider e din ce în ce mai încruntat și clatină din cap; lasă să se înțeleagă că ar fi vorba despre vătămarea completă a facultăților intelectuale; încă nu afirmă categoric că bolnavul ar fi incurabil, dar își permite aluziile cele mai triste. Evgheni Pavlovici pune totul la inimă și are inimă, lucru pe care l-a demonstrat deja prin faptul că primește scrisori de la Kolea și chiar îi răspunde câteodată. Dar pe lângă aceasta s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vol.II, 10. La mai bine de trei decenii după apariția studiului lui Haxthausen, Anatole Leroy-Beaulieu va duce mai departe explicația acestuia, punând spiritul de sociabilitate al rușilor pe seama climatului aspru în care trăiesc: „Sufletul rus este melancolic. Dacă plictisul incurabil, ipohondria sau spleenul britanic sunt mai rare decât în Anglia, aceasta se explică prin faptul că, fiind mai aspru, climatul este cu mult mai puțin umid și mai puțin înnorat, dar poate și prin faptul că tristețea rusului este învăluită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
simțim cu toții căldura dureroasă a răului și răceala extatică a binelui. Dualismul lor transpune în lumea valorilor un altul mai adînc: nevinovăție și cunoaștere. Ceea ce deosebește remușcarea de deznădejde, de ură sau de groază este o înduioșare, un patetic al incurabilului. Sânt atâți oameni pe care îi separă de moarte doar nostalgia ei! În aceasta, moartea își creează din viață o oglindă pentru a se putea admira. Poezia nu-i decât instrumentul unui funebru narcisism. Atât animalele, cât și plantele sânt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
putrefacție, te-ntorci spre ei ca să le sorbi secretul, să te îneci în el și ei să nu știe, să nu știe ce grei sânt de vremelnicie, ce mări poartă și la câte naufragii nu ne invită frământarea inconștientă și incurabilă a zâmbetului lor, la ce ispite de dispariție te supun, deschizîndu-și sufletul spre tine și tu ridicând - cu freamăt și îndurerare - lespedea surîsului! Germinația fiecărui adevăr ne pune corpul la teasc. Ne stoarcem viața de câte ori cugetăm, încît un gânditor absolut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în sine, fără a se mai afirma în luptă cu el, atunci realizează demonia. Tristețea-i unul din agenții de autonomie a răului și de săpare a eticii. Dacă binele exprimă elanurile de puritate ale vieții, tristețea-i umbra lui incurabilă. Creațiile spiritului sânt un indicator al insuportabilului vieții. Tot așa și eroismul. Melancolia-i starea de vis a egoismului. De n-ar exista o voluptate secretă în nefericire, am duce femeile să nască la abator. Spune unui suflet delicat: despărțire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
el rămâne cu boala lui, care păstrează o independență și o obiectivitate relativă. Ce greu e însă a disocia melancolia de o ființă! Căci ea-i boala subiectivă prin excelență, inseparabilă de cel posedat, aderentă până la coincidență, și ca atare incurabilă. Să nu existe leac pentru ea? Totuși; dar atunci trebuie să ne lecuim de propriul eu. Nostalgia după altceva din reveriile melancolice nu e decât dorul după un alt eu, dar pe care-l căutăm în peisaje, în depărtări, în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
adevăr, nu întindem mâna spre noi înșine, nu ne solicităm sprijinul, vagabonzi la porțile eului nostru, în abandonarea unei vieți fără leac? Nevoia de a face ceva pentru tine însuți și a nu te putea ridica peste o pedagogie a incurabilului! De-am fi liberi în boli, medicii ar ajunge cerșetori, căci muritorii trag spre suferință, dar nu spre amestecul ei chinuitor de subiectivitate exasperată și de necesitate invincibilă. Boala este modul în care moartea iubește viața, iar individul teatrul acestei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
putea învinge senzația de putrezire a sângelui și și-ar da seama uneori de fluxul infinitezimal al inteligenței sale. Vocea sângelui este o elegie neîntreruptă. A trăi sub semnul muzicii înseamnă oare altceva decât a muri cu grație? Muzica sau incurabilul ca voluptate... De n-ai ușurat pe nimeni în a nu fi, n-ai cunoscut nicicând lanțurile ființei și nici emoția dureros de rară când cineva îți mulțumește de a-l fi sprijinit în moarte, de a-i fi întărit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]