3,607 matches
-
din presă, mai ales din anii optzeci. Avea acum editura lui și se profilase pe cărți de succes sigur. Le scriau câțiva foști și ei pe la cultură, cinematografie, teatre. Le dădeau de traduceri, le semnau cu nume de englezi sau indieni și se descurcau bine. Mai ales cărțile de ezoterisme, astrologie, descifrări de vise și mistrere neelucidate mergeau de minune. Se vindeau în tiraje incredibile. Cel mai solicitat și cumpărat era Maestrul Zoghutraapahma din Catrabisha, ucenicul Marelui Yoghin din Ținutul Shzynuzy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că sunt un câine-lup care ciulește urechile. Auzeam ticăitul ceasului, scârțâitul obloanelor de la parter, freamătul vișinului din curte. Uneori ploua, iar sunetele țâșneau de peste tot în ritmul unor mici tobe. Îmi lipeam urechea de podea, procedeu copiat din filmele cu indieni. Multă vreme nu se întâmpla nimic; fiecare secundă o alunga pe cea dinaintea ei și era alungată de următoarea. Nu era chiar rău. În orice caz nu disprețuiam atât de multe lucruri. Tocmai pentru că duceam o viață mai simplă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gândul. Clătină din cap în semn de refuz și arătă spre sarbacană. — Nu vreau femeie. Vreau sarbacana... și atinse maceta. Două ca asta... Sălbaticul îl privi în adâncul ochilor. În cele din urmă, făcu un gest de încuviințare: — Kano aduce. Indianul se ridică în picioare, se întoarse cu spatele și se îndepărtă iute, până se pierdu - precum o umbră - printre primii copaci. Rămase îndelung, nemișcat în același loc, având în mână cadavrul fluturelui, privind fără să vadă înspre locul unde dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Un bărbat vâslea ritmic la pupa unei bărci mari. Zâmbi când putu recunoaște pieptul gol, păros, și basca părintelui Carlos. „Au trecut trei luni“, își spuse el. Trei luni fără să fi schimbat mai mult de două fraze cu un indian sălbatic. Și cu toate astea, timpul nu mi s-a părut lung.“ Ridică mâna într-un gest prietenos, la care celălalt îi răspunse de îndată și continuă să vâslească fără să grăbească ritmul. Ajunse, în sfârșit, la picioarele colibei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acolo la sfârșit de săptămână. În curând vor sosi, după cum se spune, și tehnicienii șoselei. Sunt deja trei baruri, un hotel cu restaurant și chiar și două case de curve. Episcopul are pretenția să nu li se permită să primească indieni, dar nu cred că-i dau ascultare. Un indian are același drept ca și un alb să meargă la curve. Sau nu-i așa? — Drept? Da, bineînțeles. Da, are dreptul... Dar, știi ce se va întâmpla? Primul indian care o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
după cum se spune, și tehnicienii șoselei. Sunt deja trei baruri, un hotel cu restaurant și chiar și două case de curve. Episcopul are pretenția să nu li se permită să primească indieni, dar nu cred că-i dau ascultare. Un indian are același drept ca și un alb să meargă la curve. Sau nu-i așa? — Drept? Da, bineînțeles. Da, are dreptul... Dar, știi ce se va întâmpla? Primul indian care o să ia o boală venerică, o simplă „gonoree“ pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să primească indieni, dar nu cred că-i dau ascultare. Un indian are același drept ca și un alb să meargă la curve. Sau nu-i așa? — Drept? Da, bineînțeles. Da, are dreptul... Dar, știi ce se va întâmpla? Primul indian care o să ia o boală venerică, o simplă „gonoree“ pe care un alb și-o vindecă într-o lună, o va răspândi la toți oamenii lui. Și oricare dintre aceste boli poate da gata un trib întreg. Bolile venerice, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trib întreg. Bolile venerice, ca și tuberculoza, ca și o simplă răceală, o „gripă“ banală, sunt pentru acești indigeni ce-or fi pentru noi holera sau cea mai cumplită ciumă - își scutură capul în semn de regret. Ar fi sfârșitul indienilor din Amazonia. În timpul marii febre a cauciucului, bolile au decimat populația autohtonă. Când omul alb a ajuns în Amazonia, a găsit milioane de indigeni. Dacă vor fi din nou îmbolnăviți, vor dispărea în întregime. — Și credeți că s-ar evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aerul dens și fierbinte. — Bineînțeles, admise el fără grabă. Am îndoieli asupra lucrării pe care o desfășurăm... Dar numai în ceea ce privește țelul ei imediat. În legătură cu țelul celălalt, cu cel final, n-am niciodată îndoieli: trebuie să-l aduc pe Dumnezeu până la indieni, și pe indieni, până la Dumnezeu. Și voi reuși să îndeplinesc această sarcină, chiar dacă se dovedește a fi lungă și anevoioasă. În marea lor majoritate, indigenii răspund la chemarea lui Hristos și sămânța se prinde în ei, pentru că poartă în ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fierbinte. — Bineînțeles, admise el fără grabă. Am îndoieli asupra lucrării pe care o desfășurăm... Dar numai în ceea ce privește țelul ei imediat. În legătură cu țelul celălalt, cu cel final, n-am niciodată îndoieli: trebuie să-l aduc pe Dumnezeu până la indieni, și pe indieni, până la Dumnezeu. Și voi reuși să îndeplinesc această sarcină, chiar dacă se dovedește a fi lungă și anevoioasă. În marea lor majoritate, indigenii răspund la chemarea lui Hristos și sămânța se prinde în ei, pentru că poartă în ei nevoia de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aduc acest gen de nefericire? — Nu credeți că se pot adapta? Că pot ajunge să facă parte din lumea noastră, fără să sufere odată cu schimbarea? — Nu se vor adapta niciodată. Negrul imită și se adaptează. Galbenul absoarbe și îmbunătățește, dar indianul, nu; indianul respinge civilizația albilor și oricât de mult timp ar trece, aceasta de abia de îi atinge. Așa cum nu am reușit să „europenizăm“ indianul andin, descendent al incașilor, la fel nu o vom reuși nici cu indienii din selvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
gen de nefericire? — Nu credeți că se pot adapta? Că pot ajunge să facă parte din lumea noastră, fără să sufere odată cu schimbarea? — Nu se vor adapta niciodată. Negrul imită și se adaptează. Galbenul absoarbe și îmbunătățește, dar indianul, nu; indianul respinge civilizația albilor și oricât de mult timp ar trece, aceasta de abia de îi atinge. Așa cum nu am reușit să „europenizăm“ indianul andin, descendent al incașilor, la fel nu o vom reuși nici cu indienii din selvă. Vom putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu se vor adapta niciodată. Negrul imită și se adaptează. Galbenul absoarbe și îmbunătățește, dar indianul, nu; indianul respinge civilizația albilor și oricât de mult timp ar trece, aceasta de abia de îi atinge. Așa cum nu am reușit să „europenizăm“ indianul andin, descendent al incașilor, la fel nu o vom reuși nici cu indienii din selvă. Vom putea să-i distrugem; niciodată să-i asimilăm. — Atunci de ce nu renunțați la luptă? — Le aduc indienilor ceea ce cred eu că trebuie să primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îmbunătățește, dar indianul, nu; indianul respinge civilizația albilor și oricât de mult timp ar trece, aceasta de abia de îi atinge. Așa cum nu am reușit să „europenizăm“ indianul andin, descendent al incașilor, la fel nu o vom reuși nici cu indienii din selvă. Vom putea să-i distrugem; niciodată să-i asimilăm. — Atunci de ce nu renunțați la luptă? — Le aduc indienilor ceea ce cred eu că trebuie să primească de la mine: ajutor la boală, mângâiere la nenorocire, pâine la foamete, și Credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ore fără să distingă altceva decât imensul covor verde, sfâșiat pe alocuri de râuri șerpuitoare. Șase ore fără să vezi un munte, o pășune, un drum sau o casă și, deodată, fumul înălțându-se spre un cer fără nici o pată. Indieni! vor exclama ei de îndată. „Vreun sălbatic fierbând la foc mic un explorator imprudent...“ „Poate un călător rătăcit, cerând ajutor...“ „Poate pădurea care arde singură...“ Nu și l-ar imagina niciodată așezat în coliba lui, citindu-l pe Huxley, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
gură cu un gest iute. Înălță sarbacana, ținti spre bananierul cel mai îndepărtat și suflă scurt și sec. La cincizeci de metri distanță, darda se înfipse în inima mănunchiului de banane. Făcu un gest satisfăcut: — Place la om, admise el. Indianul arătă atunci spre fată, care stătea nemișcată. — Kano vinde soră, insistă el. Drăguță. Foarte drăguță. Tânără. Foarte tânără... atinse cu mâna maceta celuilalt. Trei, ca asta. Refuză cu hotărâre: — Om nu vrea femeie, spuse el. Indianul păru că se înarmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la om, admise el. Indianul arătă atunci spre fată, care stătea nemișcată. — Kano vinde soră, insistă el. Drăguță. Foarte drăguță. Tânără. Foarte tânără... atinse cu mâna maceta celuilalt. Trei, ca asta. Refuză cu hotărâre: — Om nu vrea femeie, spuse el. Indianul păru că se înarmează cu răbdare. Două macete și trei cârlige, oferi el. — Nu! — Două macete! — Nu! Kano se ridică în picioare și oferi cu generozitate: — Ea rămâne și tu punând încercare. După, negoț facem... Nu vru să pară grosolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de asemenea să nu-l facă să nutrească ideea că nu se simțea atras de femei, fapt pentru care și-ar pierde respectul tribului. Intră în colibă și se întoarse cu macetele pe care le promisese ca plată pentru sarbacană. Indianul le luă, le studie tăișul și greutatea, le învârti în aer și afirmă satisfăcut: — Kano place... Se întoarse cu spatele și se îndepărtă printre hățișuri, dispărând dincolo de primii bananieri. Sora lui ridică atunci capul și-l privi drept în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ca să vorbească între ele, trebuie să fie singure sau să se îndepărteze de sat. Nu pot mânca decât resturile, atunci când războinicii și copiii sunt deja sătui. Făptura din fața lui nu era socotită o ființă omenească nici măcar de către propriii ei semeni. Indienii refuzau să admită că femeile ar putea avea suflet, că ar putea vorbi cu spiritele selvei sau că ar putea înțelege ideea unui Dumnezeu Atotputernic. Dacă Dumnezeu ar veni vreodată, ar fi doar ca să-i mântuiască pe războinici. Nici un Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și cu duzinile de triburi sălbatice care preferau să se ascundă în adâncurile selvei amazoniene, decât să accepte un singur beneficiu care ar cere, în schimb, un preț de vreun fel oarecare. Părintele Carlos îi atrăsese atenția că firea specifică indianului făcea cu neputință orice fel de comerț regulat cu ei. Misionarul venea cu daruri pentru trib, își oferea cadourile și aștepta ca, în schimb, indianul să-i acorde atenție atunci când îi vorbea despre Dumnezeu și despre suflet. Indianul accepta darurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
schimb, un preț de vreun fel oarecare. Părintele Carlos îi atrăsese atenția că firea specifică indianului făcea cu neputință orice fel de comerț regulat cu ei. Misionarul venea cu daruri pentru trib, își oferea cadourile și aștepta ca, în schimb, indianul să-i acorde atenție atunci când îi vorbea despre Dumnezeu și despre suflet. Indianul accepta darurile, dar nu asculta predicile, dacă în momentul acela n-avea chef să le asculte. Misionarul era liber să facă daruri; el era liber să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
firea specifică indianului făcea cu neputință orice fel de comerț regulat cu ei. Misionarul venea cu daruri pentru trib, își oferea cadourile și aștepta ca, în schimb, indianul să-i acorde atenție atunci când îi vorbea despre Dumnezeu și despre suflet. Indianul accepta darurile, dar nu asculta predicile, dacă în momentul acela n-avea chef să le asculte. Misionarul era liber să facă daruri; el era liber să le ia, dar nu admitea ca, din pricina lor, să nu mai fie liber să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
chef să le asculte. Misionarul era liber să facă daruri; el era liber să le ia, dar nu admitea ca, din pricina lor, să nu mai fie liber să doarmă, dacă prefera să doarmă în momentul acela. Tot din acest motiv, indienii desconsiderau munca. Munca îl înjosește pe om din momentul în care îi restrânge libertatea. Puteau petrece ore în șir construind o casă sau tăind un copac, dar o vor face numai atunci când vor avea chef. În clipa în care alegeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
chef. În clipa în care alegeau să pescuiască sau să se tolănească la umbră, vor lăsa casa sau copacul la jumătate, fără să stea mult pe gânduri că și-ar fi asumat o responsabilitate. „Responsabilitatea“ era un concept inexistent pentru indian. Responsabilitatea însemna aservire, iar aservirea însemna o frână pentru libertatea lui. Indianul amazonian nu admitea să fie responsabil de nimic. Nici ca tată, nici ca soț - nici măcar în calitate de membru al unei comunități - nu își asuma obligații, nici nu le cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la umbră, vor lăsa casa sau copacul la jumătate, fără să stea mult pe gânduri că și-ar fi asumat o responsabilitate. „Responsabilitatea“ era un concept inexistent pentru indian. Responsabilitatea însemna aservire, iar aservirea însemna o frână pentru libertatea lui. Indianul amazonian nu admitea să fie responsabil de nimic. Nici ca tată, nici ca soț - nici măcar în calitate de membru al unei comunități - nu își asuma obligații, nici nu le cerea din partea nimănui. Copiii veneau pe lume și erau îngrijiți din dragoste, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]