4,313 matches
-
latine la caracterul preponderent analitic al limbilor romanice a atras în cazul flexiunii verbale creșterea numărului și frecvenței verbelor auxiliare, căci în vreme ce, în latina clasică, exista un singur auxiliar, esse, cu care se construiau nuanțele de perfect ale diatezei pasive (indicativ perfect amatus sum, mai mult ca perfect amatus eram, viitor anterior amatus ero), în latina populară tîrzie se foloseau numeroase perifraze verbale care antrenau, cu statut de auxiliar, diferite verbe. În acest context, o mare răspîndire au avut-o cele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mod mai accentuat sau mai puțin pronunțat, această trăsătură se explică prin unele tendințe din faza lor comună și prin contactele dintre ele. Limbile scandinave nu au mărci desinențiale pentru nici una dintre persoane, încît, în suedeză, de exemplu, la prezent indicativ, verbul are aceeași formă la toate persoanele, singular și plural, formă care însă are drept indice desinența -(e)r, adăugată la rădăcina verbului. Ca atare, de la verbul att arbeta "a lucra", rădăcina este arbeta-, iar indicativul prezent este jag arbetar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
drept indice desinența -(e)r, adăugată la rădăcina verbului. Ca atare, de la verbul att arbeta "a lucra", rădăcina este arbeta-, iar indicativul prezent este jag arbetar, du arbetar etc., de la verbul att söka "a căuta" rădăcina este sök și prezentul indicativ jag söker, du söker etc. În limba engleză, numai persoana a treia singular are marcă desinențială, -(e)s, încît de la to go "a merge", la această persoană este forma he (she, it) goes, dar you go, we go etc., în vreme ce
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
formează în limbile germanice, la fel ca în cele romanice, cu ajutorul unor auxiliare cu formele de prezent și cu participiul trecut al verbului conjugat. Cu auxiliarul la preterit și cu participiul se formează, în mod simetric, mai mult ca perfectul indicativ. Unele dintre idiomurile germanice, engleza, norvegiana și suedeza, uzează de auxiliarul "a avea": engl. I have called. "Am chemat"; I had called. "Chemasem"; norv. Jeg har kommet. "am venit"; sued. Du har arbetat mycket idag. "Ai muncit mult astăzi". Alte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sued. god, bättre, bäst, norv. god / bra, bedre, best, dan. god / bedre [΄bäðrə], bedst [bäst], den bedste. Mai multe tipuri sînt realizate de limbile germanice dacă se are în vedere criteriul mărcilor verbale pentru persoană. În limba engleză, la prezent indicativ, toate persoanele au aceeași formă, cu excepția persoanei a treia singular, ceea ce face ca prezența pronumelor personale să fie obligatorie. La fel se prezintă lucrurile în daneză și în suedeză unde persoana este indicată numai prin pronumele personale antepuse, norvegiana manifestînd
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
s-a lansat campania intenționată de distrugere a unității scrierii limbii române, în anul 1991: dacă ar fi fost cercetători veritabili ai documentelor, ei ar fi observat, de exemplu, că forma limbii istorice pentru verbul a fi este, la prezent indicativ, sînt, iar această scăpare dovedește superficialitatea cu care tratează lucrurile în general, precum și continuarea unei nefaste tradiții a obedienței față de puterea politică. Secolul al XX-lea a fost secolul inginerilor și al tehnicienilor în cazul lumii civilizate, dar, la români
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
conturează atmosfera rituală în care protagonistul suferă o schimbare, o înălțare a statutului său care îl face greu de identificat de către profani. Apariția lui este copleșitoare și supune observatorul la un efort de orientare răsplătit prin imaginea răsăritului. Timpul imperfect indicativ deschide aici poarta către gesturile atemporale, ce au o continuitate în sacru. În plus față de proveniența estică, tânărul ce trece printr-o mutație ontologică preia de la soare mersul plutit pe calul uranian: „Pusei mâna, mâna-n zare/ Dincotro soare răsare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
metaforei negate în colinde și acest basm. Nu putem face abstracție de repartizarea timpurilor verbale din fragmentul de mai sus. Dacă perfectul simplu caracterizează intrarea în scenă a zmeului, tot ceea ce conturează armăsarul ține de valoarea durativă a timpului imperfect indicativ. Acțiunea zmeului este surprinzătoare, dar limitată, odată ivit, el poate fi învins de voinic. Interjecția prezentativă stă în sfera timpului prezent, instaurat prin capacitatea evocatoare a poveștii, și constituie poarta de intrare în mitic, în era din care vine calul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca războinic mitic. Armele, ca exteriorizare a puterii interioare, au fost îndelung pregătite și perfecționate - ne-o arată adjectivele provenite din verbe la participiu - iar poziționarea atentă a arsenalului urmează reguli magice. Predicatele cu verbe la timpul durativ al prezentului indicativ completează imaginea intensă a înghițirii arhetipale și o prezintă în desfășurare într-un plan sacru. Un buzdugan solar își alege în cadrul probei vitejești Mizilca, fecioara ce trebuie să pară războinic: „Un buzdugan ș-alegea,/ D-o mie cincizeci de-oca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
l-au văzut”), pe statutul inițial al materiei. Timpurile verbale așază în opoziție prezentul etern al gestului arhetipal și receptarea lui, iremediabil marcată de timp și de trecere, vizibilă la nivel morfologic prin perfectul simplu și mai mult ca perfectul indicativ: „Calul calcă-n văi adânci,/ Văi adânci și răcoroase;/ Boieri caii-ș adăpase;/ Calul calcă-n piatră seacă/ Piatra seacă poleiește/ Boieri caii ș-adăpară”. Jocul soarelui urmează sensul cosmic: „Da nu-l joacă cum să-l joace,/ Mi-l desuce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
calul său. Cel mai adesea bidiviul constituie un dar ritual, de la naș, și de aceea nu poate fi înstrăinat. În colinda citată mai sus primim un indiciu pentru eșecul regal: acțiunile împăratului înfocat după cal sunt caracterizate de perfectul compus indicativ, și nu de imperfect, așa cum am văzut în fragmentele referitoare la flăcăul ce depășește probele inițiatice. Instanță supremă în planul uman, împăratul este însă inevitabil limitat de vreme și supus duratei, trecerii. Gesturile lui nu repetă tipare sacre și nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
domolească bidiviul aprig, dar știe să îl poarte în mod magic și devine un concurent al soarelui: „Strânge calul, mi-l cofTânge,/ Calu-mi sare și-mi răsare,/ Cu Soarele se-ntre- ceare”. Demonstrația de echitație magică este caracterizată de prezentul indicativ, fiindcă saltul calului a produs mutația temporală. Iscusința flăcăului ajunge să-și depășească modelul sacru: „Joacă Ion doi cai galbeni:/ Și mi-i joacă, și-i prea joacă,/ De dalogi printre pologi/ Și cu Soarele se-ntrece,/ Se-ntrece și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cerban, a luat Soarele de la Apus și-l aduce la Răsărit, înapoi.” (Scheiu de Sus - Dâmbovița) și de boul născut din vaca neagră dăruită de naș: „Ăllant e soarili cu coarnili șî-l mutî spri răsărit.” (PiperaBucurești). Remarcăm utilizarea prezentului indicativ exclusiv pentru acțiunea readucerii soarelui la răsărit, gest care poate fi o metaforă a revenirii ab origo, ce guvernează întreg ritualul inițiatic. Ridicarea soarelui în coarnele boului ce-l slujește pe flăcău marchează de fapt ruptura dintre durata profană și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pregătit pentru confruntare. Repetarea intervalului de timp petrecut pe drum subliniază ieșirea din coordonata profană a lumii, deși începutul incursiunii ar părea să fie unul obișnuit. Timpul ficțional este redat aici la perfect compus, spre deosebire de fragmentul anterior, caracterizat de vivacitatea indicativului prezent. Dar puterea perfectului compus de a surprinde o acțiune încheiată și limitată curgerii de neoprit a timpului profan se oprește la întâlnirea cu dimensiunea mitică. Când povestirea ajunge la spațiul montan, se instaurează prezentul mitic, acțiunile nu se mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe mare, pe sub soare,/ Dincotro soare-răsare,/ Iată-mi vine Samodiva,/ Flăcărind, bărăcănind,/ Cu marame vânt făcând,/ Păr galben dărăpănând” (Oltina - Tulcea). Hierofania alimentată de lumina răsăritului surprinde prin ivirea bruscă sugerată de interjecția prezentativă urmată îndeaproape de verbul la prezentul indicativ, a cărui putere „cinema¬tografică” de evocare face retina receptorului să se dilate. Timpul mitic instaurat este dilatat apoi de patru verbe la gerunziu care prelungesc venirea infernală în percepția magică; formele arhaice predominante adâncesc întoarcerea în matca temporală la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pregătește magic: „Leroi, leroi, Doamnele!/ Și (cutare), frate al nostru,/ Mai bun cal că-și hărănește,/ Hărănește nu-l vestește./ Fuse joi de-o sărbătoare/ Și-mi ieși la vânătoare” (Țăndărei - Ialomița). Timpul afectat vânătorii rituale este definit de prezentul indicativ și de întovărășirea cu calul a cărui dimensiune sacră rezidă inclusiv în puteri magice. Am văzut și în baladele fantastice că joia este ziua începutului de drum inițiatic, ea reprezintă un timp fast pentru practicile mistice, numeroase descântece executându-se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în coate,/ Cum altu nu poate,/ Cu olba-nchinând,/ Din trâmbiți zicând,/ Cu lula fumând,/ De la vad la vad/ Pân’ la Țălingrad” (Ilidia - OravițaBanat). Stilul special de natație îl propulsează pe Pătru în lumea mitului în care am pătruns prin imperfectul indicativ și rămânem prin prelungirea momentului descris cu o enumerație de verbe la gerunziu. Singura apariție a prezentului indicativ face o trimitere la locuitorii timpului profan, comparația având rolul de a semnala proporțiile mitice. Forța și însușirile deosebite ale voinicului au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Pân’ la Țălingrad” (Ilidia - OravițaBanat). Stilul special de natație îl propulsează pe Pătru în lumea mitului în care am pătruns prin imperfectul indicativ și rămânem prin prelungirea momentului descris cu o enumerație de verbe la gerunziu. Singura apariție a prezentului indicativ face o trimitere la locuitorii timpului profan, comparația având rolul de a semnala proporțiile mitice. Forța și însușirile deosebite ale voinicului au fost demonstrate și, în același timp, s-au îndeplinit condițiile inițieriimoarte și renaștere: „Ieșirea din apă repetă actul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o nouă lume va fi creată. Plăvioarele (viitură din lemne și nămol) constituie amestecul principiilor fundamentale (pământ, apă, focul latent în lemne și aerul) și viitura aceasta șterge tot ceea ce s-a perimat prin vecuire. Dinamismul imaginii construit de prezentul indicativ se întărește prin interogația ce conduce la descrierea mythos-ului, adevărat stimulent poetic de vizualizare a diluviului. Ne aflăm deja în inima sacrului a cărui poveste devine scenariul inițiatic însuși: în clipa dintâi a lumii, pe apele cosmogonice apare înotând o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în centru insula omphalos: „Marea-mi estă mare,/ Marea mărgini n-are!/ ’Ntr-al mijloc de mare/ Ostrov că-mi era” (Grabovița - Serbia). Infinitul de ape este aici ordonat, fiindcă are un nucleu din care va emerge întreaga lume. Opoziția prezentului indicativ, prin care existența apelor eterne este instaurată, cu imperfectul situării ostrovului, implică raportul modificabil dintre amorf și creație. Insula a fost ridicată în timpuri mitice în centrul apelor veșnice ale neantului, dar ea ține doar de timpul sacru în care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lipsa unei valorificări de orice tip: „Cel pește din mare/ Sare din mare-afară,/ ’ N grădina cu flori,/ Flori ce le pășteară/ Și nu le pășteară,/ Rău le tăvăleară” (Ciocănești Ialomița). Prezentul acțiunii în illo tempore este urmat de un imperfect indicativ arhaic, fapt ce adâncește evenimentele în imemorial, arhetipal. Scara pe care coborâm în inima sacrului se parcurge dinspre profanul închis prin trecere al perfectului compus, spre prezentul fără durată și imperfectul rememorării faptelor exemplare. Proba prin care trece fecioara se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de iezerel/ Vede-și un sol de mari boieri;/ Și nu-i stol de mari boieri,/ Și e... (cutare), tânăr, călare/ P-un cal vânăt dat în spume”. Revenind la textul ceremonial din Țepu, Galați, trebuie să remarcăm că prezentul indicativ nu mai reprezintă timpul sacru al faptelor arhetipale, ci are mai degrabă o încărcătură augurală. Colindătorii doresc fetei ca alaiul de pețitori din care ea să-l aleagă pe cel mai mândru să vină acum, fără nici o întârziere. Viitorul ar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din cercul protejat al gospodăriei. Pe lângă funcția comensualității rituale și cea a sacrificiului întemeietor, peștele primește valoare apotropaică. Tot ceea ce zăcea în fiara invazivă a fost reconfigurat social. Esențial apare faptul că textul poetic trece de la timpul verbal al prezentului indicativ, folosit să redea lucrul fetei la mreaja iscusită și atacul peștelui în grădina ei cu flori, la viitorul prin care indicațiile rituale sunt transmise neofitului. Toate actele vor fi săvârșite în timpul profan, reînscrierea în durata percepută tripartit arătând finalul și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o altă sugestie a suferinței rituale. Amestecul de glas haiducesc cu viers femeiesc dezvăluie intensitatea emisiei melodice caracterizată de o sensibilitate acută, tipică simțirii feminine. Conectarea imediată la cântecul sacru este redată la nivel morfologic de singurul verb la imperfectul indicativ, care rupe continuitatea prezentului istoric în care se mișcă boierii și introduce durata mitică, a prezentului fără timp. În Titești, Vâlcea, cântecul minunat este intonat la fântână, după o pregătire rituală, specifică mai ales incursiunilor eroice: „Când fu joi de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și torsului, mâinile dalbe ale fetelor așezând florile gradual în buchete. Cele trei sinonime, mănunchi, vârstă, chită subliniază la nivel poetic gestul de ordonare socială a forțelor germinative, caracterizate de o dominantă estetică. Anteriori¬tatea potopului redat prin perfectul compus indicativ marchează încheierea fazei involutive a creației și, implicit, a celei inițiatice liminare. Imperfectul deschide etapa mitică postliminară, de integrare în lumea revigorată, feciorii și fetele alese pentru a fi pețite au astfel acces la acest timp privilegiat. Într-o colindă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]