1,887 matches
-
măsura. Cafeaua nu poate fi inefabilă. MINISTRUL: Și totuși, într-o zi ca asta... JENI: Ziua Europei? MINISTRUL: Exact. JENI: N-ar fi o metaforă lipsită de sens. MINISTRUL: Atunci m-am hotărît. Vreau cafea. Adu-mi cafeaua aia roz, inefabilă. JENI: Aș vrea să fac cu mult mai mult pentru dumneavoastră. MINISTRUL: Poți face mai mult. Dar numai dacă ai ceva roz. Îmi place rozul. Simbolul vinovăției, parcă? JENI: Al nevinovăției. Priviți domnule ministru. Ia uitați-vă ce roz inefabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
inefabilă. JENI: Aș vrea să fac cu mult mai mult pentru dumneavoastră. MINISTRUL: Poți face mai mult. Dar numai dacă ai ceva roz. Îmi place rozul. Simbolul vinovăției, parcă? JENI: Al nevinovăției. Priviți domnule ministru. Ia uitați-vă ce roz inefabil! Vreau să vă dăruiesc și eu ceva de ziua Europei. MINISTRUL: Ce e Europa? O biată peninsulă în capul Asiei! Pe cînd tu... Ai continente întregi de geografie politică, de roz inefabil. De geometrie politologică. Mă simt cu adevărat european
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Priviți domnule ministru. Ia uitați-vă ce roz inefabil! Vreau să vă dăruiesc și eu ceva de ziua Europei. MINISTRUL: Ce e Europa? O biată peninsulă în capul Asiei! Pe cînd tu... Ai continente întregi de geografie politică, de roz inefabil. De geometrie politologică. Mă simt cu adevărat european și universal. Politica e arta posibilului. Cu tine aproape orice devine posibil. JENI: O, nu mă flatați! Fiți sincer ca un adevărat diplomat. Diplomația e arta de a spune sincer lucruri nesincere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Iar acum, cînd am ajuns ministru, vii și mă vinzi. Asmuți purcelușii asupra mea. Secretele mele ajung în presă... PATROANA: Aoleu! Secretele! Mamă! Faceți voi politica a mare! Cine te crezi? Napoleon? Ce secrete ai tu? MINISTRUL: Sssttt. Secrete politice. Inefabile. PATROANA: Alea sînt găinării, nu secrete. Rahat de rață. C-ai furat o vilă, c-ai băgat paișpe mașini fără vamă... Astea sînt niște căcăreze. JENI (intră): Domnule ministru, trebuie să plecați la cimitir. Doamnă, vă rog să-1 lăsați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ai văzut tu, nenorocito, guguștiuc înjunghiat? Spune! Vorbește! JENI: Spuneți! Vorbiți! PATROANA: Nu mai pot... să vorbesc... MINISTRUL: Spune! Grăiește! JENI: Exprimați-vă! MINISTRUL: Cred că nu poate să se mai exprime. Ți-am spus eu: cafeaua asta are ceva inefabil. Nu poți s-o descrii în cuvinte, nici măcar cu aproximație. JENI: Cred că femeia asta nu se mai poate exprima în nici un fel. MINlSTRUL: Oare? Dar ce stă așa ca moarta-n păpușoi. JENI: Ce păpușoi? S-a enervat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Caracal... Caragiale este mereu pe-aproape, în piesele lui Horia Gârbea, până și în Pisica de lîngă Baskerville, unde, alături de Hercule Poirot și Ștrangulatorul din Boston, apare Ipingescu, care după ce participă la discuția firească despre rapiță ajunge la o concluzie inefabilă: "nenea Iancu, săracu, nu te lăsa niciodată neomenit"... Două piese ale lui Horia Gârbea, printre cele mai ample, au un "statut special". Stăpânul tăcerii, piesa care încheie primul volum, se petrece în regatul Nilului-de-Sus, "o țară în plină dezvoltare economico-socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ea că o aveau mesajele lui de pe net. Se simți pentru o clipă tentat, de aceea, să închidă mai înainte ca ea să-i răspundă, dar n-o făcu, dornic să audă glasul ei cristalin și având ceva din tandrețea inefabilă a unei mângâieri pe obraz: Alo?... Sunt eu..., Bart. Te-am căutat ca să văd dacă n-ai pățit ceva... Nu te supără, sper?... Ce să pățesc și de ce să mă supăr? veni cu dezinvoltură si umor răspunsul ei. Nu mi-
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
principalul mijloc al diferențierii, al separării, care duce la împietrirea materiei, stare în care aceasta poate fi studiată. Centrifuga poeziei funcționează exact invers : ia tot ce e „solid“ și face materia fluidă. Dar cu ce drept face poezia asta ? Căci inefabilul stă înșurubat în materia grea așa cum gaura stă înfiptă în șvaițer, remanență a bulelor de aer din vremea furiei fermenților. El, inefabilul, transformă definitiv realitatea așa cum fermenții din brânză îi schimbă acesteia permanent gustul și consistența. Tânjești după ruperea de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
invers : ia tot ce e „solid“ și face materia fluidă. Dar cu ce drept face poezia asta ? Căci inefabilul stă înșurubat în materia grea așa cum gaura stă înfiptă în șvaițer, remanență a bulelor de aer din vremea furiei fermenților. El, inefabilul, transformă definitiv realitatea așa cum fermenții din brânză îi schimbă acesteia permanent gustul și consistența. Tânjești după ruperea de materie prin topirea și curgerea spre alte înțelesuri, dar ai în același timp nostalgia neatingerii ei, a păcii și a comuniunii. Înălțând
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
definitiv realitatea așa cum fermenții din brânză îi schimbă acesteia permanent gustul și consistența. Tânjești după ruperea de materie prin topirea și curgerea spre alte înțelesuri, dar ai în același timp nostalgia neatingerii ei, a păcii și a comuniunii. Înălțând, separând inefabilul de materia grea, Poezia creează polaritate : nu e o stare energetică stabilă. Prin urmare, topirea materiei, saltul de la o formă de agregare la alta nu pot fi scopuri ultime, ci doar intermediare. Alta e aventura omului pe pământ și altfel
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dragostea și actul lecturii Piesa de rezistență este, bineînțeles, interpretarea Adelei. Aici, Antonio Patraș operează o lectură atentă, beneficiind de toate armele unui subtil vânător, a romanului lui Ibrăileanu, în paralel cu însemnările critice mai puțin cunoscute ale acestuia privind inefabilul dezarmant al operei de artă. Surprinzătoare vor fi, pentru unii, afirmațiile lui Ibrăileanu despre impotența fundamentală a criticii literare: „este imposibil de definit cu adevărat un artist sau opera unui artist“. Care mai poate fi, în această situație, rostul criticii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
să iasă cineva și să omoare // într-o lume în care greu mi-e să rezist/ să rămân ce-am fost: intertextualist". Aproape imposibil, într-adevăr, să găsești pasaje libere de asociații livrești, de la cele mai grosolane la cele mai inefabile. Sânt răstignite cu grație pasaje celebre: "E seară. Pe deal buciumul sună cu sete. / Văd în jur căpitani din servicii secrete / Pe un perete, văd un afiș cu Guevara, / Clopotul vechi sparge cu glasul lui seara". în alte părți ne
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sigur, are și un viitor. Autoarea Dimineții pierdute a lucrat, într-un ritm propriu, pentru a produce cărți care rămân, din anii ’70 și până azi. Opera sa se bucură de o proprietate atât de evidentă, încât aproape că e inefabilă: reprezintă o construcție puternică, respiră sănătatea lucrărilor concepute să dureze. Știu că sună ca și cum aș face reclamă la ciment, de aceea detaliez: epicul din romanele ei nu este senzațional, ci esențial; personajele sale nu sunt „idei“, ci mai degrabă oameni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
suspinând. Stele-n abis cântând nemărginirea Speranța viselor plutind în neștirea Vieților de mult uitate În eternitatea gândurilor neumblate. O, Veșnicie, ce știi citi! Singură m-ai lăsat în pragul tăcerii În fața eternității seci de idealuri Dispar într-o picătură inefabilă Printre orbite să des-ciferz Hieroglifele supunerii tale!
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92935]
-
diavolului), Ruletistul a făcut primul gest de sfidare, care practic a desființat ruleta, pulverizând orice posibilitate de competiție în afară de cea dintre el și tot ce depășește biata noastră condiție. În iarna acelui an el a anunțat, prin sistemul de informații inefabil, sigur și rapid al lumii ruletei, că va organiza în noaptea de Crăciun o ruletă specială: revolverul va avea două cartușe în butoiaș în loc de unul singur. Șansele de scăpare erau acum doar de trei la una, fără să mai socotim
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și am putut să o studiez puțin. Silueta, ușor împlinită, era la fel de delicată. Îmbrăcată discret, elegant, cu aceeași ținută dreaptă, frumoasă. Vorbea, dădea mâna, saluta pe cei veniți cu un surâs ce mi s-a părut trist. În jurul ei plutea inefabilul. Așa mi s-a părut, așa am revăzut-o. Când i-am dat mâna a făcut un gest către mine, apoi, imediat, s-a retras. Și-a controlat atitudinea și m-a întrebat: A venit și Mihai? Nu, dar de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
tipică unui meloman. Bunica se pregătește să moară e scrierea lui Anton Holban cea mai moldovenească, reluând atmosfera din Romanul lui Mirel, însă fără „modernism”. Lucrurile vechi și tradiția sunt privite cu gravitate, nuvela sprijinindu-se pe sugestia extraordinară a inefabilului scurgerii timpului. Autorul ilustrează cum neschimbarea și statornicia în obiceiuri devin tradiții. G. Călinescu a identificat aici tehnica gidiană a „caietelor”. Atmosfera este formată din detalii, care luate separat nu spun nimic, dar pe care timbrul autobiografic al relatării le
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ce ar fi de făcut? Firește că am de adăugat totuși ceva: m-aș comporta exact la fel, dar aș încerca să înțeleg atunci pe loc ce se întâmplă și să soluționez (cumva, nu știu cum) relația deteriorată. Prieteniile sunt niște legături inefabile, adesea, chiar mai inefabile decât dragostea. În dragoste, lucrurile sunt parțial limpezi: întâmple-se ce s-o întâmpla, dragostea acolo rămâne, trăiește și moare, nu ai ce să-i faci (chiar și atunci când ești părăsit, mai poți încă iubi, ba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
făcut? Firește că am de adăugat totuși ceva: m-aș comporta exact la fel, dar aș încerca să înțeleg atunci pe loc ce se întâmplă și să soluționez (cumva, nu știu cum) relația deteriorată. Prieteniile sunt niște legături inefabile, adesea, chiar mai inefabile decât dragostea. În dragoste, lucrurile sunt parțial limpezi: întâmple-se ce s-o întâmpla, dragostea acolo rămâne, trăiește și moare, nu ai ce să-i faci (chiar și atunci când ești părăsit, mai poți încă iubi, ba chiar rămâne blocat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
vedere ceva cu totul neobișnuit, la distanță de cele comune. Sau ceva profund ambiguu, ca și cum ar ascunde o dublă natură (vorbindu-se, ca în paginile lui Pascal, despre om ca o făptură terifiantă). Deopotrivă, când se are în vedere ceva inefabil și incomprehensibil în sine. Sau ceva cu adevărat straniu, cum ar fi golirea de orice semnificație a lumii trăite, nimicul acesteia. La limită, termenul poate semnifica locul unui mister, o taină. În astfel de cazuri, distincția elementară dintre cele cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Sau faptul că orice comprehensiune - și sensul propriu acesteia - se sprijină pe o non-comprehensiune originară. Metafizicianul, în schimb, este tentat să gândească în alți termeni. El caută uneori imposibilul ca atare, ține cu tot dinadinsul să exprime clar ceea ce este inefabil și să înțeleagă în mod conceptual ceea ce este incomprehensibil în sine. De unde, atâtea propoziții lipsite de sens. E adevărat însă, în vorbirea metafizică nonsensul nu cunoaște doar această expresie orgolioasă și tristă. Cum vom vedea în paginile ce urmează, uneori
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
poate vorbi, este bine să nu o facem. Mai mult încă, nu se poate vorbi despre ceea ce nu se poate vorbi. Cu aceasta, nu este eliminată definitiv o problemă mai veche, anume în ce fel se poate vorbi cu privire la cele inefabile. Însă nu se poate descrie orice și nu poți avea în legătură cu orice evidența unui sens. Cred în același timp că propoziția 7 sugerează și altceva. Anume, nonsensul, întro altă accepțiune, mai elevată, se anunță odată cu acel lucru despre care nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
primul rând. Imaginile sunt într-atât de obsedante încât creează senzația de drog: zile la rând, după ce am văzut filmul întâia dată, l-am revizionat pe laptopul de acasă, ca într-un fel de delir dorit fără capăt, ireversibil, consistent, inefabil, mântuitor. Și, în continuare, zi de zi îmi vine să revăd acest film, fără să mă satur de el, fără să obosesc - este ca pâinea și apa și aerul de care fiecare dintre noi are nevoie ca să trăiască. Este un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
cea bună...» Crâsnicul lui Sadoveanu Aici, la Măgura, pe Fundu Aței, de-a lungul pârâului Radu, venea Sadoveanu să pescuiască păstrăvi. Aici, între două cârlige, a aflat de la bătrâni povestea Vitoriei Lipan. Întâmplarea este reală, un fapt divers tragic, doar inefabilul s-a prins în crâsnicul conului Mihai și a zburat spre nemurire. Și parcă au trecut veacuri de-atunci. Oamenii îmi par apăsați, fără frumusețea aspră din «Baltagul», culorile ți se oferă în tușe negre, chiar dacă Valea Tarcăului are încă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
în care el se clădește și se consolidează ca având contur propriu, atunci acest gând poate fi numit element al gândirii și, astfel, poate compune împreună cu alte elemente, cu celelalte gânduri exprimate, o zonă de combustie care dă naștere acestei inefabile substanțe pe care noi o concepem ca alcătuind forma generală a gândirii; este universul gândirii, ca ceva care se știe „format“ și constituit ca urmare a acestui proces universal în care gândirea dă formă interioară oricărei realități exterioare, și o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]