5,599 matches
-
Pe măsură ce influența și puterea Chinei cresc, ecuația numită Taiwan se complică și poate împrumuta conotațiile unei dispute între titani. Atâta timp cât problema acestui spațiu se menține în plan strategic, abordarea de ansamblu va fi echilibrată, prudentă, rațională, chiar dacă va cunoaște tensiuni inerente. Dacă va depăși granițele acestui tip de abordare și va angaja orgolii, psihologii frustrate, atunci ea riscă să devină foarte greu de controlat. Autorul francez Francois Heisbourg, președintele Institutului Internațional de Studii Strategice, estimează chiar că Taiwan este una din
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
semantice? Geoffrey Leech este de părere că, deși sistemul conceptual al unei limbi îi predispune pe utilizatori la anumite distincții, gradul în care omul e „înrobit” de propria-i limba în această privință este micșorat de diferite forțe de creativitate inerente sistemului însuși 24. Aceasta este ideea centrală ce susține atitudinea optimistă în privința traductibilității. Se pune mai departe problemă de a opta între ipotezele, pe care Claude Germain le caracterizează ca fiind toate „fragile și provizorii”, emise de semanticienii funcționaliști, care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
într-un eveniment concret de schimbare în bine236. Psalmul 130 are un verset paradoxal: ’immek" hasselƒ"h le-ma‘an tiww"reh (130,4): „la tine este iertare, ca să fii de temut” (C). După ce zice că iertarea îi este inerentă lui Dumnezeu (‘immek"), adaugă că scopul ei este frică de Dumnezeu: e vorba de acea teamă sacra ce constituie fondul oricărei atitudini religioase autentice și care se împletește cu iubirea de Dumnezeu. Semnificație: iertător generos care îl și vindeca pe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cuprinse În Însăși logica organizării conținutului de instruire, de unde deducția că stabilirea conținutului include În sine, Într-un anumit fel, și o determinare a căilor prin care se obține transmiterea și Însușirea acestuia; că schimbările de conținut atrag, În mod inerent, și o modificare a metodologiilor de predare/Învățare. Natura sau specificitatea conținutului, aspectul logic al cunoștințelor (al științei care se predă) impun același caracter obiectiv metodei de Învățământ. Este o adecvare firească ce decurge din rațiuni efective, opuse dogmatismului și
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
să se țină seama de faptul că situațiile de Învățare, cu toată autenticitatea și unicitatea lor, prezintă și numeroase asemănări și trăsături comune, ceea ce lasă loc unei anumite tipizări metodologice. O tipologizare, mai bine zis, care, cu toate limitele ei inerente, lasă suficient câmp liber diversificărilor, particularizărilor, nuanțărilor etc. În adecvarea tehnicilor concrete de acțiune. Numai o asemenea diversificare a procedurilor de acțiune didactică poate facilita, de exemplu, alternarea activităților teoretice cu cele practice, Îmbinarea lor efectivă, deziderat primordial al Învățământului
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
virtuți și avantaje pe care acestea le conservă și peste care nu se poate trece atât de ușor cu vederea, tot așa după cum renunțarea În bună parte la serviciile lor Își are explicația În neajunsurile și limitele care le sunt inerente. O reevaluare globală și de principiu a metodelor expozitive ne obligă, astfel, la un examen mult mai atent și mai serios, Înainte de adoptarea unor atitudini exagerate, multe dintre ele mergând până la contestarea sau negarea totală a utilizării lor pe mai
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Între cunoștințele teoretice și propriile observații asupra realității; Între un mod de a ține și altul; Între „comportamentul” diferit al unor obiecte sau fenomene În contexte situaționale diferite (de exemplu, dinamica mișcării În statica unei scheme) etc. Asemenea contradicții sunt inerente dezvoltării cunoașterii individuale (ca și cunoașterii general-umane), marcând o trecere de la cunoștințe empirice spre cunoștințe științifice, o negare a vechilor adevăruri, ca urmare a luării la cunoștință a noilor rezultate ale cercetării științifice, ale noilor aplicații ale acesteia, ale noilor
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ușurință, sunt variabile și supuse controlului. În felul acesta, Întregul material devine mai accesibil puterii lor de analiză și de explorare activă, de „transformare” a obiectelor și fenomenelor până la sesizarea esenței acestora. Fără Îndoială, utilizarea modelării prezintă și unele dezavantaje inerente limitelor cognitive și metodologice specifice oricărui model, convenționalismului și caracterului lui de aproximație. Există, adeseori, riscul unor simplificări nejustificate, duse până la exagerare sau pur și simplu eronate, efectuate cu multă stângăcie, care pot să meargă până la obținerea unei vulgarizări dăunătoare
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Întotdeauna În sens unic, spre același rezultat și relativ izolată de celelalte conduite, operația Își datorează mobilitatea tocmai caracterului ei reversibil și asociativității ei, tendinței de a se combina În structuri mai complexe, În sisteme de ansamblu. Asemenea structuri sunt inerente nu numai gândirii, ci și acțiunii omului (1973, p. 73). Ca act intelectual, interiorizat, operația trebuie Însă „...să fie, În permanență, regândită sub o formă mereu semnificativă și care să nu-i permită niciunui elev să se descurce printr-un
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
că elevii pot să fie foarte bine plasați Într-o situație ludică cu caracter de instruire. Experiența practică și cercetările demonstrează că „jocul poate sluji, totuși, unor scopuri pe care cel care se joacă nu le sesizează, dar care sunt inerente jocului, fără intenția și fără intervenția sa (Gotesman, 2001, pp. 199-200); că „jocul poate să capete o finalitate pedagogică și un conținut instructiv bine determinat; că procesele instructive, Îndeosebi cele cu caracter de exercițiu, pot Îmbrăca forme de joc (2001
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
importantă de judecată. Încadrarea acestui proces într-un referențial contabil este complexă Și cauzatoare de probleme. Evaluarea la valoarea justă nu conduce la o evaluare reală a entității. Două obstacole majore stau în fața acestei ambiții: pe de o parte, limitele inerente ale naturii contabilității care reflectă fidel realitatea trecutului Și mai puțin a viitorului unei entități, Și pe de altă parte, complexitatea realității economice pe care dorește să o traducă. Fondul Monetar Internațional a realizat în anul 2007 un studiu pentru
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
lor structuri atitudinale. Rezumattc " Rezumat" • Funcționalismul este concepția care explică fenomenele, instituțiile, prin presupuse nevoi ale sistemului social. În dezvoltarea sa - de la antropologia antebelică la sociologia contemporană -, funcționalismul a cunoscut mai multe reevaluări. Acestea au fost cauzate de dificultățile sale inerente: caracter conservator, teleologic și incapacitatea de a explica schimbarea. • Filosoful și pedagogul american John Dewey a formulat primul și cel mai solid funcțiile școlii în contextul instituțiilor societății liberale: integrarea tinerilor în roluri adulte, egalizarea șanselor sociale și dezvoltarea psihică
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Platon, nu se poate vorbi de o viziune a timpului de acest fel, posibila apariție pe scena politică a unui regim asemenea celui descris de el nu poate să apară decât printr-un salt care ar duce la suspendarea eroziunii inerente istoriei, de încetinire a decadenței. În acest punct devine, credem, suficient de evidentă relativitatea acuzei de totalitarism aduse lui Platon cât timp particularitățile istorice sunt neglijate. Comparare acestui regim „modern” cu cel al tiraniei, care de data aceasta este departe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mai degrabă la nivelul aluziei. Ce ar putea însemna această situație ambiguă? Cele două figuri ale dialogului au fost deja interpretate în direcția unei filosofii a culturii în care momentul „ahileic” ar putea semnifica originarul, pe când politropicul Ulise amintește maturitatea inerentă a conștiinței de sine a culturii, care poate păstra nostalgia ahileică drept o nostalgie a originilor, după ce i-a depășit etapa spirituală. În ceea ce ne privește, nu vom așeza o cronologie între o fază ahileică și una odiseică a spiritului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în maniere mult mai relative. Cu toate acestea, principiul reflexivității incomplete pare ilustrabil în domeniul psihologiei sociale la fel de limpede, poate, ca și pentru Platon. Problema impersonalului și a maselor care gândesc prin delegație este un fenomen cunoscut și care pare inerent lumii noastre, nu neapărat moderne. De exemplu, E.R. Dodds își construiește ultimul capitol al celebrei sale analize Grecii și iraționalul pe conceptul fricii de libertate: eșecul raționalității filosofiei clasice grecești îi apare elenistului ca un eșec al persuasiunii elitei intelectuale
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
287 5.2. Profesorul și conținuturile învățării 288 5.3. Arta motivării 289 Bibliografie 295 Prefațtc "Prefaț\" Este evidentă necesitatea ca tânărul care pășește pentru prima oară pragul unei școli, în calitate de profesor, să fie un bun cunoscător al problemelor psihologice inerente instruirii și educării școlarilor. Psihologia cotidiană, însușită de fiecare dintre noi prin experiență socială, nu e suficientă pentru a-l face conștient de lacunele existente în capacitatea de percepție a copiilor, de dificultățile înțelegerii unui text științific; el nu cunoaște
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
organizat primele experimente pedagogice. Așadar, putem vorbi despre contribuția psihologiei școlare la introducerea metodei experimentale în pedagogie. Experimentul pedagogic este extrem de complex, fiindcă trebuie avute în vedere numeroase variabile, ținând atât de ambianța școlară, de profesor, cât și de factorii inerenți elevilor, subiecți de o mare diversitate. De aceea experimentul în școală capătă un caracter interdisciplinar; în cadrul său psihologul are un loc important. Am văzut că, permanent, pedagogul care vrea să inoveze învățământul trebuie să apeleze la concluziile psihologiei, la cercetarea
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
nereductibil la părți, deși se sprijină pe acestea. Ca parte a acestuia, organismul uman, la rândul său, posedă el însuși aceeași proprietate, care îi conferă statutul de structură eminamente activă rezultată din contradicțiile și sintezele propriilor date interne. Schimbarea este inerentă vieții, experiența, mediul nu sunt cauze ale dezvoltării, ci doar condiții care pot grăbi, încetini sau fixa schimbarea la o anumită formă. Dezvoltarea, inclusiv cea psihică, se prezintă ca o discontinuitate, cu secvențe calitativ diferite și care apar ca derulare
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
adevăr, asistăm astăzi la deschiderea unor „cursuri de creativitate” și chiar „școli de inventică”. Ce se poate face pentru stimularea creativității? Mai întâi, trebuie să fim conștienți și să combatem anumite piedici în calea manifestării imaginației. Asemenea obstacole exterioare sau inerente individului sunt denumite de obicei blocaje. 5.1. Blocajele creativitățiitc "5.1. Blocajele creativit\ții" a. Mai întâi așa-numitele blocaje sociale. Conformismul este unul din ele: dorința oamenilor ca toți cetățenii să se poarte și să gândească, în mod
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
motivațional, volițional și operațional, de genul: • un nivel foarte scăzut de aspirații și de expectanțe în raport cu activitatea școlară și cu propriul eu; • reduse disponibilități voluntare (de voință) necesare formulării obiectivelor de învățare și depășirii obstacolelor (dificultăților) care apar în mod inerent pe parcursul activității de învățare; • absența unor deprinderi de muncă sistematică și a obișnuinței elevului de a-și autoevalua rezultatele școlare din perspectiva unor criterii obiective, promovate de școală; • insuficiențe la nivelul operațiilor logic-abstracte ale gândirii, de tipul: incompetența de limbaj
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
relevante despre cauzalitate. Se evidențiază însă o reacție adversă, deoarece manipularea poate să conducă la „diferențe induse” și să nu fie reprezentativă pentru comportamentul indivizilor în condiții naturale. Existența dualității control sau validitate intrinsecă și generalizare sau validitate extrinsecă este inerentă în studiile experimentale, dar problema se acutizează în studiile de creativitate din cauza dependenței creativității de spontaneitate și a incompatibilității acesteia din urmă cu controlul. În afara spontaneității, creativitatea este, prin definiție, inovatoare - și, implicit, imprevizibilă, o condiție care contrastează cu precizia
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
semnificație aparte criteriului scop, extinde dimensiunile creației în timp și surprinde sensul existenței creative. Unul dintre scopurile persoanei creative este însăși existența creativă. În criteriile noastre de scop și durată - și fiecare evidențiează că o creație reprezintă un proces temporal inerent - intervine, implicit, aspectul dificultății. Dacă un anumit produs creativ este realizabil ușor și evident, nu va fi considerat o creație per se deoarece el poate fi produs de mulți oameni. În absența constrângerilor, inovația ar fi la îndemâna tuturor. O parte
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a spune acest lucru este ideea că rezultatele gândirii creative „veritabile” sunt atât de neobișnuite, încât nu au nici o legătură cu ceea ce a fost înainte. De exemplu, Hausman (1984) afirmă că există o breșă între produsul creativ și trecut: noutatea inerentă creativității înseamnă că produsul creativ nu poate fi înțeles sau analizat în termenii cunoștințelor precedente. În același timp, el presupune și că produsul creativ trebuie să se fi dezvoltat independent de cunoștințele sau experiența creatorului: [Un] obiect creat prezintă o
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
capabilă să înoate împotriva curentului, precum și de o motivație care să ne mențină perseverenți și hotărâți să învingem numeroasele obstacole ce apar în orice activitate creatoare. Mediul cel mai favorabil creativității este cel care elimină unele dintre obstacole, reduce riscurile inerente oricărei noi idei sau activități și răsplătește persoanele ce își asumă aceste riscuri. Pentru a testa teoria investiției, Sternberg și Lubart (1995) le-au cerut subiecților să realizeze produse creative în patru domenii, alegându-și două subiecte dintr-o listă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
format din credința că creativitatea este motivată de delectarea și de satisfacția pe care le obține o persoană din implicarea într-o activitate creativă. O urmare logică este ideea că creativitatea poate fi inhibată de presiuni externe, care micșorează delectarea inerentă acelei activități. Unele dintre primele formulări ale acestor idei se datorează unor teoreticieni pentru care creativitatea apare doar în lipsa reglementărilor externe. Unul dintre primii astfel de teoreticieni a fost Carl Rogers (1954), care considera că creativitatea era motivată de tendința
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]