2,937 matches
-
prăsila sa era, de asemenea, numeroasă. Ca atare, era un poet al dragostei și al vieții, dar În ceea ce-l privea pe Wakefield, sfaturile lui erau fără rost. Pentru el nu exista femeie potrivită; femeile erau, ca și Wakefield Însuși, inexplicabile. — Ce vrei să faci acum? Maggie se trîntește pe spate, cu brațele sub cap. E complet trează, deși ceasul de pe noptieră arată 3:30 a.m. Wakefield memorează o notă mentală către el Însuși: sex oral = alune și sare de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de furie și simte nevoia presantă de a-l face pe vorbitor să pățească un necaz. A făcut atari vorbitori să se Înece cu o gură de apă, să facă un atac de cord pe scenă sau să fie loviți inexplicabil de o piesă de recuzită. Așa că nu-l ascultă pe Wakefield decît cu o ureche, bucurîndu-se de stînjeneala evidentă și de dezgustul față de sine Însuși ale clientului său. Îi place la nebunie să vadă oamenii luptîndu-se cu ei Înșiși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
întotdeauna și, chiar dacă paria doar câteva lire, tot îi ajungeau ca să plătească următoarea lor ieșire la restaurantul indian. În ziua următoare, la prânz, dădu fuga la casa de pariuri și își puse banii chiar în ultima clipă. Dintr-un motiv inexplicabil, lui Fran îi plăceau la nebunie casele de pariuri. Atmosfera era tensionată, insalubră și plină de fum, și majoritatea oamenilor normali din clasa mijlocie mai degrabă s-ar fi lăsat călcați de propriul Range Rover decât să le calce pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu a reușit să-l clintească din acel loc. Crezând că singurul lucru care-i mai rămăsese de făcut era să-l omoare, ca să se-aleagă măcar cu pielea, a tras în el cu o săgeată. Aceasta însă, în chip inexplicabil, a ocolit taurul și l-a lovit pe el în coapsă. Misterioasa întâmplare a ajuns la urechile episcopului de Siponto, Lorenzo, care a ținut trei zile de rugăciune și post pentru a căpăta o lămurire a faptului. A treia zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de deasupra copacilor. Elio detesta țipătul răgușit al pescărușilor - disperat, aproape uman. Avea Întotdeauna impresia că vor să-i spună ceva - și nu era un compliment. Înmulțirea pescărușilor Într-un oraș fără ieșire la mare Îi părea de o absurditate inexplicabilă. Dar poate că ăsta era un semn al timpurilor: pescărușii sunt paraziți și trăiesc din gunoaie. Roma Îl primise. Roma Îi primește pe toți. Și nu iartă pe nimeni. Sorbind cea de-a doua cafea amară din acea zi, răsfoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe Anzalone, Începură să râdă. — Hai să ne jucăm cu ele Înăuntru, altfel ni le iau surorile, spuse Anzalone. Băile copiilor nu au uși. Cinci toalete mici stăteau aliniate una lângă alta, despărțite doar de paravane colorate. E un lucru inexplicabil, pentru că, nicăieri altundeva toaletele nu sunt așa, goale - nici În case, nici În gări, nici În cinematografe. Kevin nu făcea niciodată pipi la școală, căci se rușina să fie văzut cu pantalonii În vine și cu fesele goale. Paznicul Guglielmo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Ella Fitzgerald), Emma acceptă, pentru a câștiga experiență. Dispăru În sala de Înregistrări, dar lui Antonio nu-i spusese nimic - după aceea avea să se Întrebe, inutil, de ce. Când Antonio află despre disc, faptul era deja consumat. Tăcerea Emmei - susceptibilă -, inexplicabilă, nu-i plăcu deloc lui Antonio, care nu voia totuși ca ea să creadă că el o Împiedica În cariera ei, și se dovedi generos și Înțelegător, căci, la urma urmelor, Își dorea pentru Emma un viitor de talie internațională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
al cărui tată Îi trimitea la Închisoare pe cei care ucideau. — Bineînțeles, asigură Kevin. O mulțime de oameni. Nu era adevărat, dar puștii erau impresionați. Kevin dăduse lovitura. Dar trebui să-și șteargă mâinile pe cozile smochingului, căci o teamă inexplicabilă i se lipise de trup. Vorbind, Îi revenise În minte acea senzație de sufocare care Îl făcea să alerge pe canapea și să dea televizorul mai tare. Și dintr-o dată Își aminti de ultima ocazie când văzuse Kalashnikovul, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și doua oră În Carlo Alberto, ferestrele mansardei de la al șaselea etaj erau Întunecate, cu jaluzelele coborâte. Emma Îi mărturisi lui Sasha că păstrase cheile casei timp de un an. Le avea În geantă, ca Întotdeauna. Apoi, dintr-un impuls inexplicabil, Într-o zi le aruncase În cutia poștală. Într-un fel, le expediase. Poate pentru că se temea că le-ar fi putut folosi. Și nu voia să aibă posibilitatea de a se mai Întoarce. La interfon nu răspunse nimeni. Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rupt. Își dădu seama că avea și un genunchi lovit. În locul acela ciorapul rupt lăsa să se vadă pielea. Un fir de nailon atârna pe picior. Firul acela Îi părea semnul intolerabil la dezordinii universale. Dintr-o dată, simți o milă inexplicabilă pentru femeia aceea atât de plină de viață și atât de lipsită de apărare, căreia soțul Îi spărsese buza și Îi luase copiii. De ce femeile Își iau Întotdeauna bărbați nepotriviți? Și de ce și bărbații fac același lucru? — Vrei să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iubirea absolută a fetei lui? Mormolocul acela gras cu bandaj pe ochi? Politica, Parlamentul, legile, alegătorii? Acum Îi rămânea doar durerea acelei pasiuni copilărești, pe cât de neașteptată, pe atât de profundă, din care el fusese cu totul exclus, și absența inexplicabilă a Majei, și o neliniște amară, și o senzație dezolantă de catastrofal, de eșec, de sfârșit, iar Camilla respira Încet, cu urechea lipită de stomacul lui. Respirația ei era calmă, profundă. Adormise, În cele din urmă. Până și acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
strâmt și recomandă să fie scoși afară cei care nu au treabă, iar zona să fie izolată cât mai repede posibil. Nu mai e nimic de adăugat. Totul e foarte clar - și În același timp atât de nefiresc și de inexplicabil. Un polițist palid și mirat, cu săculețul de probe În mână, În cealaltă ține un papucel mic de lac mărimea 33. Halucinat, nu reușește să-și desprindă privirea de la piciorușele copilului chircit pe canapea. Degetul mic Îi iese din șosețica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
după ce se apucase să povestească despre cum privea Pampu când privea cerul și era vesel. Și în timp ce se înălța din cadavrul Cocoșatului, pe buzele lui Ioniță Zugravu ieșea un val violet de căldură, ca o boare în miezul verii. Este inexplicabil cum își amintește toate amănuntele, mai repede decât ce-a trăit ieri ori alaltăieri. Și ceea ce este și mai și e sentimentul pregnant și viu că a pictat cu mâinile lui portretul lui Pampu. Se vede adeseori ca o bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
trupă întreagă de studenți plecați de la cursuri, și din când în când limpăia din halba de bere, privind spre Andrei Ionescu repede și precaut, ca un spiriduș supărat, ieșit la plimbare. Avea ochii negri, ca niște măsline uleioase. În mod inexplicabil, pe Zogru l-a cuprins o dorință bruscă s-o privească, să se uite nu doar spre ea, ci în ochii și în sufletul ei. Cunoștea bine starea asta și nu avea nici un chef să se îndrăgostească. Mai ales în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
brusc tăcerea: - Crezi cu adevărat În semne? - SÎnt irlandez, asta Înseamnă că legendele mi-au legănat copilăria. Îi adresă o privire ambiguă. El pricepu că nu trebuia s-o ia pe ocolite și deveni mai grav: - Am Întîlnit atîtea lucruri inexplicabile Încît... Da, cred În semne. Așa cum cred În lumea de dincolo și În mesajele pe care ea ni le poate adresa, adesea pe căi piezișe. - Și care e, după dumneata, mesajul unui menhir din care picură sînge? El cătă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la provă, cît și la proră, la babord și la tribord. Comparația a fost făcută cu dosarul medical al lui Ryan păstrat la infirmeria Închisorii, e sîngele lui. Probabil că peștii s-au ospătat, conchise Franck stîngaci. Dintr-un motiv inexplicabil, Marie se simți cuprinsă de tristețe la ideea că nu-l va mai vedea niciodată pe scriitor, iar ideea asta o urmări pînă ce ajunseră la Închisoarea unde, Întovărășită de Lucas, se ducea să-i ia un interogatoriu Yvonnei În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În felul de a-și restabili echilibrul pe drumeag și În modul În care-i făcea semn cu mîna, o vioiciune, o bucurie pe care nu i le cunoștea. RÎse În sinea lui. El, dezlegătorul profesionist de mistere, investigatorul faptelor inexplicabile, se dădea bătut, renunțînd să mai rezolve o enigmă, pentru el totuși esențială: prin ce magie mîna asta de femeie izbutea să metamorfozeze un macho cinic În Îndrăgostit pierdut, cum reușea să facă dintr-un celibatar Înrăit un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de disperare cumplită. Niște femei traversau bulevardul Saint-Germain, după-amiaza era caldă și am Înțeles că n-am să devin scriitor niciodată; am Înțeles de asemeni că puțin Îmi păsa. Atunci ce să fac? Sexul mă costa jumătate din leafă, era inexplicabil că Anne nu-și dăduse Încă seama de nimic. Aș fi putut să mă Înscriu În Frontul Național, dar la ce bun să-mi pierd timpul cu niște cretini? Oricum, femei de dreapta ori nu există, ori se regulează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o lună. De două săptămâni nu mai iau pilula; azi sunt Într-o perioadă fertilă. Își puse mâinile pe pântec, și le urcă spre sâni, Își desfăcu puțin coapsele. Era frumoasă, atrăgătoare, afectuoasă; el Însă nu simțea nimic. De ce? Era inexplicabil. Își aprinse Încă o țigară, Își dădu seama brusc că nu-i va folosi la nimic să reflecteze. Un copil, Îl faci sau nu-l faci; nu e o decizie rațională, nu face parte din hotărârile pe care o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în loc de punctul pe i. Dar nu-mi pasă. N-a fost mare sfârâială nici când am fost o adultă cu mega-carieră și capul pe umeri. Mă pieptăn cu peria, uitându-mă la câmpurile verzi acoperite de ceață și mă simt inexplicabil de ușoară. N-am nici un motiv să fiu atât de fericită. Pe hârtie, totul continuă să fie catastrofal. Cariera mea de mare perspectivă s-a sfârșit. Familia mea habar n-are unde sunt. Câștig un salariu de nu știu câte ori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prezent În mintea lui Abe. Rousseau botaniza. Pe Ravelstein nu‑l interesau plantele. Mânca o salată, dar nu vedea de ce ar trebui să mediteze asupra ei. Venise la țară special ca să mă vadă și vizita lui Însemna o concesie făcută inexplicabilului meu gust pentru izolare și solitudine. De ce țineam eu să mă Îngrop În pădure? Pot să afirm cu certitudine că Ravelstein Îmi examinase motivele din mult mai multe unghiuri și ipoteze decât aș fi putut eu să imaginez, chiar dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau de parcă uitase să stingă lumina în plină zi. - Am auzit Aznavour și am trecut pe-aici, dădu el să se scuze. Mi-am permis să intru. Am simțit, așa, inexplicabil, dorința să vă invit la dans. Se aplecă ceremonios, o reverență de demult, cu un gest larg al mâinii întinse spre ea. - Vă rog... Ca vrăjită, se urni spre el, așa goală cum era. O înlănțui, rotindu-o ușor. Aznavour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de-a ajuns de umblă prin oraș, la prestația lui, cu pantalonii în vine și bate aerul cu cureaua?! Băgați la predicile voastre și puțină știință și realitate cu optimism și încredere, că chestia asta că e un fenomen natural, inexplicabil pe moment, da știința cercetează... Să-nțeleagă lumea că nu e nimic deocheat, iar la o adică americanii ne ajută, ne trimite internetu, bazele alea, avioane, radare, elicoptere, rachete, tot ce nici nu gândeai că o să avem. Aici trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și Maluzziana. Atrași de dorul căminului, se întorceau însă mereu acasă, în orășelul fără localizare spațială, la poalele unor munți care semănau cu Apalașii. Și, odată reîntorși, se puneau pe depănat amintiri din expediția tocmai încheiată, insistând asupra momentelor penibile, inexplicabile și nespus de comice prin care trecuseră. Râdeau cu poftă - Samuel cu o voce groasă, iar Margareta amestecând sunetele delicate ale hohotelor cu sughițuri ce-i amplificau veselia și o făceau să scuture din cap și să-și lovească ușurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lucrare, după cretă. Asta a fost tot. Victor a plecat după cretă și nu s-a mai întors. Totul s-a prăbușit. Au venit peste noi ca vulturii, ne-au certat că de ce n-am luat un gardian după incidentul inexplicabil dinainte - dar noi luasem -, de ce nu am montat camere video în instituție - de unde bani, când încă nu rezolvasem problema șobolanilor de la cantină -, de ce, de ce, de ce. Directorul a făcut un preinfarct și a căzut lat chiar în fața mea, arătându-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]