2,098 matches
-
dovezi monstruoase de dezorganizare; s-ar spune că ea l-a prezentat unui continent cu șaptezeci de milioane de locuitori ca pe obiectul unei venerații neegalate până acum de vreun geniu. Demostrațiile și revelațiile l-au Învăluit ca o ronde infernale. S-a trezit prins Într-un vârtej de obsesii, de scrisori aiuritoare și absurde, de reporteri, intruși, invadatori, unii dintre ei relativ inocenți, dar de aceea și mai Înnebunitori, alții cu dorințe de răzbunare care l-ar fi putut Îndemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care mi-l schițase și dorințele pioase legate de el le-a întâmpinat cu un zâmbet. Abia când i-am semnalat foamea mea secundară, când am numit-o incurabilă cronică mai mult chiar, când i-am descris cu o plăcere infernală depravata mea dependență de fete tinere, femei mature, de femeia în sine și când am supralicitat ispitirile sfântului Anton cu desfrâul - comis cu animale și făpturi fabuloase din atelierul flamand al lui Hieronymus Bosch - pater Fulgentius a renunțat la strădaniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
le repugnă. Și-l preferă pe al lor. Nu se apropie de cel liber. Poate că știu că, prin urîțenie, creația își apără taina de dezintegrarea pe care oamenii o emană. Vînător de vrajă și tu, amestec de sublim și infernal, dispari odată cu ea. Nu înțelegi. Doar orbilor așteptînd în beznă li se revela legea lumii din zgomote îndepărtate. L-ai înghițit pe Don Juan dar, nu uita : ca să adori iubita nu trebuie să încerci s-o cîntărești. Distrugi zîna din
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în van. Iertarea e mai presus de puterea omenească. Cuvintele ei sînt sterpe. Închid ochii și timpul se întoarce. Iată-ne: ne despărțim pe țărmul umed al telefonului, acest pansament între rănile noastre zvîcninde. Orice vibrație semnifică ceva. Mașinile noastre infernale se desprind încet, încet de chei. Fiecare merge spre altă țintă. Fiecare spre propriul său spital. Trupul lui V. întins pe pat tresare ritmic căci asta e clipa. Și nebunul de centralist a uitat să-mi spună dacă frumusețea ta
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
au cizme albe din cauciuc și pășesc rar, preocupați prin balta semiînchegată de pe podelele de mozaic. Miraculos, mirosul sîngelui și al cărnii aburinde îmi irită simțurile. Același miros l-am cunoscut, cumva dulceag, la morga spitalului. Aici însă, în zgomotul infernal, printre miile de buturi agățate în cîrlige picurînd încă, senzația ce se degajă e de nemăsurată virilitate. Ochii se dilată de încîntare. Îl văd, V. din spital, îl urmăresc pe cel tînăr îmbătat de sînge. Închis în vitraliu privesc îngrijorat
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o mare de doruri învinge în capcanele geroase ale întâmplărilor Dar și ciudățenia de chipuri albastre și de cuvinte albastre răstignite în amorțeala licorilor aglomerate-n extazuri mâloase de lumi. Și lumea e o CONTEMPLARE DE SPIRIT de lumini și infernale iubiri, iubiri separate de glasuri, iubiri separate de ploi, iubiri separate de altele noastre iubiri prin desprinse Trupuri de aer. DUREREA EXTAZULUI DUREREA EXTAZULUI Oamenii fără SPIRITUL DIVIN, își pun întrebări și câteodată încearcă să definească negarea IMPOSIBILULUI, ca o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de stele cuibărită-n două brațe, corabie întinsă de moarte... Ea devenise dragostea asociată-n ființe de fum și-n tălpi de cuvinte din când în când deschise piepturi de lacrimi să poată pleca măcar o singură dată toată bogăția infernală a iubirii peste galaxia însetată a existenței... și-n foamea ce născuse un timp de vămi cristalizat în trupuri, nimic mai statornic decât în biciuiri de nori pe morți de pietre ce cântă-n secole ecourile singuratecului îndrăgostit de iubitele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
starea mea psihică nu se schimbase față de seara precedentă. Mă simțeam tot plină de viață și continuam să sper. Era absolut minunat. M-am culcat la loc și m-am trezit din nou pe la unsprezece. Din baie venea o gălăgie infernală. Se părea că Helen își descoperise o gâlmă la sân și urla cât o țineau plămânii. Mama a urcat scările în goană și după ce a consultat-o pe Helen, am auzit-o zicându-i supărată: —Helen, nu ai o gâlmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
unora dintre ei li se făcea vaccinul antituberculoză, ceea ce contribuia la starea generală de anxietate. Am mers cu atenție printre grupurile asurzitoare, ducând-o pe Kate în portbebeul ei. Când, din fericire, am reușit să închid ușa, înăbușind zgomotul acela infernal, ultimul lucru pe care l-am auzit a fost lamentația bietei femei de mai devreme: —Măcar trei minute. M-aș mulțumi și cu trei minute. După asta, a trebuit să așteptăm o vreme, până să-mi vină și mie rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
psihică. Într-un final, Adam m-a observat. Eu mi-am ținut respirația. Am așteptat să-l văd dând un pas înapoi și nechezând ca un armăsar speriat, după care s-o ia la goană spre ieșire de parcă niște dulăi infernali ar fi fost pe urmele lui. Mă așteptam să fugă ca un iepure prin cafenea, răsturnând peste martorii fără vină mese și scaune, ceainice și cești de cafea. Mă așteptam să văd cum i se ridică părul pe ceafă, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
baie unui deficitar motor. Și, cu banii lor, am luat Într-un fel cu mîndrie apartamentul ăsta, Într-un cartier Înecat În funingine, În imediata apropiere odorifică a fostei gropi de gunoi a orașului, un cartier suprapopulat cu erudiți și infernal de zgomotos. Trec tramvaie, de la cinci dimineața, camioane grele, zbîrnîie ferestrele, perdelele, basculante, autobuze, motociclete de curse, mașini cu remorcă, căruțe, cîini cărora le place să latre, noaptea se repară continuu șinele plesnite-n timpul zilei, practic nu poți dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
va sucomba odată cu apocalipsa, sau ce-o fi la sfîrșit. Poate va fi o petrecere planetară, cine știe. Cu artificii, șampanie, nave spațiale, pocnitori, samba, fripturi, orgii În subsolul paginii, al lumii. Tot Ștefan Bănulescu Îmi spunea cîndva cît de infernal este să scrii proză scurtă, trebuie să ai pentru fiecare text cîte o idee distinctă. Ceea ce nu-i cazul romanului. Poate de asta nu am reușit Încă să atac genul; Îți trebuie prea puține idei și, În compensație, o formulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
De Niro e singur), scenariul e rotund, și abundă scenele antologice (discuția lui De Niro cu agentul de la serviciile secrete, De Niro exersîndu-și În cameră viitoarea crimă, Întîlnirea lui cu Harvey pe treptele imobilului - nici nu știi care-i mai infernal , De Niro oferindu-i iubitei un disc cu Jim Morrison și ducînd-o apoi la filmul suedez, scena cu balansarea televizorului, măcelul). O sumedenie de cadre ți se fixează-n minte Într-o lume a psihiatriei curate, netaxate, singur taximetristul pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și azbestu’, este Running on Empty (1988). Cu neplăcută surprindere, mai Întîi vezi că n-a mai rămas nimic din cadrele delirante din Colina anului 1956. Și, dacă faci greșeala să adormi după primele zece minute, În care montajul este infernal de previzibil, ritmul lent, acțiunea slinoasă și tema așezată rău de tot la stînga te obligă să caști gîndindu-te cu resemnare la Încă un mare regizor Înghițit de fabrica de absolut a Hollywoodului, un absolut ce n-are nimic de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am mirat de acest lucru pentru că la noi ușile nu intră-n zid, ci se dau la o parte și scîrțîie rău de parcă s-ar tîrÎ pe creier”. Pe lîngă iepuraș, apar și MÎnă Mare și Varză. Textul ne scîrțîie infernal pe creier pînă la pagina 11, cînd, În sfîrșit, vine MA-YA-SA-NA-TA. Care moare. Din sumarul acestei reviste pentru cinefili, Mini play-boy, mai amintim „Misterul exploziei de la Tunguska” (?), care nu se dezleagă, o rubrică de curiozități pentru arierați, o alta de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ăsta e „cartea anului 2000” În topul New York Times, de unde trag concluzia că tot mai mulți oameni sînt interesați de aspectele post-mortem ale trupului lor, poate scapă de ele, trup pe care-l Îndoapă cu vitamine, Îl hrănesc cu diete infernale, Îl fortifică și sanctifică prin diferite exerciții fizice și chimice, mereu, fără pauză, ca să trăiască o sută de ani și peste, În zdrobitoarea majoritate fără cea mai mică preocupare pentru cultivarea minții de parcă asta n-ar exista și adevărul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
între nămeți. „Și crezi că ai să poți merge până acolo?“, se interesa Andrei Vlădescu. „Am venit până aici, se poate și într-acolo“, se mândrea Iuliu Sofronie, încăpățânându-se asupra ambreiajului care mi se părea că scoate un zgomot infernal. În cele din urmă mașina s-a urnit dintre nămeți, alunecând ușor. L-am văzut pe Iuliu Sofronie cum se apleacă și apasă nu știu ce butoane și interiorul a explodat în muzică, mai ales la difuzorul din spatele meu. L-am rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
postul. 3 — Mie nu mi se pare că ai obținut postul, mi-a spus prietenul meu, Alex, cu voce domoală, În timp ce se juca cu părul meu, căci Îmi pusesem capul Îndurerat pe genunchii lui, să mă odihnesc după ziua aceea infernală. De la interviu mă dusesem direct la apartamentul lui din Brooklyn, nemaiavând eu nici un chef să dorm Încă o noapte pe canapeaua lui Lily și pentru că simțisem nevoia să Îi povestesc tot ce se Întâmplase. La un moment dat mă gândisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
răceală: — Miranda nu tolerează ca altcineva În afara asistentelor ei să răspundă la telefon și, cum tu nu erai aici, n-am vrut să mă duc. Probabil că aș fi putut să fug un minut, dar știu că are o zi infernală și vreau să fiu sigură că Îi sunt permanent la dispoziție. Așa că, nu, noi două nu mergem la toaletă - și nici altundeva - fără să ne asigurăm mai Întâi că una din noi rămâne aici. Trebuie să lucrăm Împreună ca să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un an facultatea. Încercam să stăm de vorbă măcar o dată pe zi, dar tot aveam impresia că nu apucăm niciodată să ne vedem. Acum ne puteam Întoarce acasă, ne puteam vedea acolo și ne puteam plânge una alteia de ziua infernală pe care o avusesem - ca În vremurile bune. Alex și tata stăteau la taclale despre sport (baschet, credă, În vreme ce mama și cu mine puneam etichete pe cutiile din camera mea. Din păcate, nu erau prea multe; doar câteva cutii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
urcat cam o zecime din splendorile acelea, am Început să le urăsc cu Înverșunare. Ce individ crud și sadic putuse condamna o femeie În rochie lungă până la pământ, mulată pe corp și cu tocuri cui să urce un asemenea deal infernal? Dat fiind că nu Îl puteam urî pe arhitect sau pe cel care Îl angajase, m‑am văzut nevoită să o urăsc pe Miranda, care de regulă putea fi blamată pentru orice lucru care genera, direct sau indirect, toată nefericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
brînzei fără să Încetinească, apoi o luară pe drumul principal spre Londra. Acum traficul era mult mai aglomerat. Lumea se Întorcea, la fel ca ei, după ce-și petrecuse o după-amiază În aer liber. Mașinile care goneau făceau un zgomot infernal. Soarele le bătea În față, făcîndu-i să-și țină ochii pe jumătate Închiși; la intervale dese, luau o curbă sau treceau printr-un pîlc de copaci și scăpau de el, apoi reapărea jos, pe cer, mai mare ca Înainte, roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
patul, aprinde lumina, Că seara tîrziu voi sosi. Adio, mierlă, adio.“ CÎnd ajunseră În Împrejurimile Londrei, ea căscă și-și Îndreptă spatele fără tragere de inimă. Își scoase pudriera, Își pudră fața și-și Împrospătă rujul. Dintr-odată, traficul deveni infernal. Reggie Încercă o altă rută, prin Poplar și Shadwell, dar și pe-acolo era rău. În cele din urmă, rămaseră blocați În Tower Hill. Îl văzu cum se uită la ceas și-i spuse: — Lasă-mă să cobor aici. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dumnezeule, am uitat cu totul. Te-ai dus să te Întîlnești cu prietenii ăia speculanți ai lui Cole. Nu te-ai dus, și te-au arestat, nu-i așa? Nu vrei să spui că te-ai Întîlnit cu băieții ăia infernali care lucrează pe piața neagră? Întrebă Binkie scoțîndu-și țigaretul din gură. O, Kay, cum ai putut face așa ceva? — Da, știu, zise Kay ridicînd mîinile. Știu. Știu. E-o treabă absolut Împuțită. Dar iau whisky de la ei de luni de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scurt pe care Helen Îl petrecuse În apartamentul Juliei, se goliseră aproape de tot. Mai trecea cîte un taxi sau un camion din cînd În cînd - păreau asemenea insectelor negre, tîrÎtoare, În Întuneric, cu trupuri lucitoare și fragile și ochi mijind, infernali. Și trotuarele erau aproape golite, iar Julia mergea repede pentru că-i era frig. Helen simțea - de parcă Îi apăruseră simțuri noi În noapte - greutatea și apăsarea brațului și mîinii ei, apropierea feței, umărului, șoldului, coapsei, mișcarea și ritmul pasului ei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]