3,018 matches
-
m-ar fi durut niciodată. Fata Își mușcă buza inferioară și pe chip i se citea un zîmbet amestecat cu Încordare. CÎnd puse ceșcuța pe masă, mîna Îi tremură și vărsă puțină cafea. Se așeză rîzÎnd pe scaunul din fața mea. Inocența pe care o arbora era o artă pe care o practica, bănuiesc, cînd Își punea În cap să facă cuceriri. Ca și cînd i-ar fi cerut aprobarea, soția mea spuse: — Camera soțului meu e pregătită, așa că poate veni oricînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lupta de clasă”. Diriginta Ioanei le-a spus părinților de copii de clasa a V-a că trebuie să aibă acces la Internet fiindcă „așa ne cere programul Fundației pentru o Societate Deschisă”. Radu, finul meu, mi-a spus, cu inocența și patosul aplaudac bine cunoscute, poezia pe care a învățat-o pentru serbarea de absolvire a clasei I: „Copii din lumea-ntreagă, Copii din Europa...” și crede-mă că era și uniunea monetară înăuntru. Te îngrozești ce ne-am specializat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cizmele lui de cauciuc roșii, cu uniforma veche care-i ajungea până la jumătatea coatelor, pe sub care se vedea un pulover răscusut, cu căciula lui mare, albastră. Dar, crede-mă, Mihaela, era de o candoare nesfârșită, iar când zâmbea avea o inocență biblică. Nu mai era om, ci ființă eterată. Eu sunt sigur că atunci când Iisus a strigat „Lăsați copiii să vină la mine”, la el s-a gândit. Mă uitam la el zâmbind și mă întrebam dacă sub hainele lui jerpelite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cum se poartă în Long Island și de o fundă verde), cu un zâmbet larg care îi dezvăluia dinții perfecți. Dar, de bună seamă, fusese făcută cu mult timp în urmă, dacă mă luam după fundă și după lumina și inocența din ochii lui Aidan - poate că vârsta își spunea cuvântul. —Tată, au ajuns, a strigat cineva. S-a deschis o ușă și a apărut un tânăr: brunet, bine făcut, foarte zâmbitor, extrem de drăguț. —Bună, eu sunt Kevin, fratele mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Așa că, am zis că mă gândeam să devin membru și i-am rugat să-mi arate sala. OK, au zis ei, și l-am văzut pe Racey, cu picioarele lui străbătute de vinișoare albastre, dând totul din el pe stairmaster. Inocența întruchipată. A plecat, după o veșnicie, l-am urmărit până acasă, am mai stat o oră în mașină, apoi mi-am zis, băga-mi-aș picioarele, e clar că n-o să plece în seara asta la Marbella, așa că eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nevoie de o altă aripă sau cam așa ceva. Plus că motorul e ferfeniță. De asta nici nu voia să pornească. De asta am fost așa de violent și i-am futut capota cu o cărămidă. — Și personajele au o dublă inocență. Nu știu de ce trec prin ceea ce fac. De fapt ele habar nu au că trăiesc. De exemplu, dacă... ... În dimineața acestei zile, la ora zece, Selina a ieșit din viața mea, intrând într-o poveste cu totul nouă. Fata merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai ciudat...ne-am întâlnit ieri, la galeriile de artă... o văd parcă și acum: pupila-i e învăluită într-un cafeniu aurit, care atrage mai întâi privirea printr-o aparență veselă: îți vine s-o privești, în toată splendoarea inocenței ei, mirosind proaspăt a tinerețe, a vitalitate și a fitness mental; cafeniul înflorește apoi cu efecte de artificii stingând pe margini albul foii un soi de bicarbonat efervescent care, venit să erodeze tinerețea ochilor și albul foii, își aduce cu
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
argint. Mergea cu pași mici. Bea în cantități mici. Mâinile-i schițară mici gesturi nervoase când descoperi că ușa șopronului nu era încuiată. Alex devenea mult prea bun la mânuirea scobitorii aurii. împinse ușa și Alex îi zâmbi larg, numai inocență și farmec copilăresc. — Alex! spuse Norbert Page, amenințându-l cu un deget pe cât de sever putea. Nu cumva ai fost pe-afară? Era o întrebare disperată. Alex încuviință fericit: — Da. Te-a văzut cineva? Alex clătină din cap, zâmbind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
astfel de femei, nu puteai să nu fii voios. Iar Vultur-în-Zbor chiar așa și era. Elfrida în leagăn. Mai sus! porunci ea. Vultur-în-Zbor împinse mai tare, iar leagănul se înălță. Pleoapele Irinei, închise precum umbreluța, cenzurau scena. O astfel de inocență ostentativă nu prea o atrăgea. Elfrida Gribb era tovarășa permanentă și vecina ei - și totuși, se gândi ea, ele două aveau prea puține atribute în comun, în afara frumuseții. Trecuse mult timp de când Irina mai gândise astfel, mult timp de când rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ea, ele două aveau prea puține atribute în comun, în afara frumuseții. Trecuse mult timp de când Irina mai gândise astfel, mult timp de când rolul de femeie-copil al Elfridei o iritase. Astăzi o irita. Nimeni nu poate fi atât de pur, nici o inocență atât de bine apărată și nici un comportament atât de lipsit de premeditare cum se pretindea a fi cel al Elfridei. Ea se folosea de artificiul care ascundea artificiul, se gândi Irina, iar subterfugiul deranja. Râdea, mânca, dormea, se minuna ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întunecat, era centrul lumii și dragostea ei. Dragostea era totul; să fii îndrăgostit era totul. Asta era totul. Nisipurile timpului Sunt stropite cu noi începuturi. Elfrida și Irina: amândouă rănite în tinerețe, una încercând s-o rețină scufundându-se în inocență, cealaltă adâncindu-se în gânduri - și uneori fapte - răutăcioase. La fel și totuși nu la fel. Asemeni, diferit, precum Axona și K. Trăise timp de câteva zile doar pentru clipa prezentă, lăsând evenimentele să-și urmeze cursul și ascultând impulsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-i dădea un mic plus în frumusețe în fața contesei, dar în același timp tânjea ca libertatea simțurilor, care o caracteriza pe Irina, să atingă și moralitatea plină de abnegație a Elfridei. Erau opuse și la fel, Elfrida plină de o inocență pe care Irina nu o avea, Irina plină de o libertate care încorsetatei Elfrida îi lipsea. în relațiile cu soții lor erau complet opuse. Legătura care le unea era tocmai Vultur-în-Zbor. în timp ce Elfrida îl iubea, dar nu voia să împlinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Să facă dragoste cu Irina însemna să elimine frustrările Elfridei. Să sărute obrazul Elfridei însemna să atenueze patima Irinei. Elfrida, Irina, Elfrida, Irina. Și reversul, desăvârșirea lui prin ele, era adevărat. Stătea întins pe patul Irinei, oscilând între iubirea față de inocență și patima pentru experiență, între refuz și dăruire, ajuns în momentul de vârf de unde orice cale ducea doar în jos. Elfrina Vultur. Triunghiul nu avea trei vârfuri, ci doar unul singur. Apoi momentul a fost pierdut pentru totdeauna, pentru că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
e că așa-i. Poate că prea cinstit pentru binele lui personal. PÎnă la urmă, toți preoții cu stofă de sfînt sînt trimiși În misiuni, doar-doar i-or mînca țînțarii sau peștii piranha. N-o mai fi chiar așa. — Binecuvîntată inocență mai ai, Daniel. Crezi pînă și În ZÎna Măseluță. Iar de nu, iacătă un exemplu: baliverna asta despre Miquel Moliner pe care ți-a debitat-o Nuria Monfort. Mi se pare mie că lihnita aia ți-a turnat mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
luni. Trecerea timpului nu le Îmbunătățea norocul, iar Julián făcea tot ce trebuia ca să fie În preajma Penélopei. Jacinta Îl ajuta, pentru a o vedea fericită pe Penélope, pentru a păstra vie acea lumină. Julián, În ce-l privea, simțea că inocența fortuită a Începutului se risipea și că trebuia să Înceapă să cedeze teren. Astfel, Începu să-l mintă pe don Ricardo pe seama planurilor sale de viitor, să afișeze un entuziasm de mucava față de viitorul lui În bancă și În finanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
deja moartă la Spitalul Clinic din Barcelona, la ora 18:15. 41 N-am mai aflat nimic despre Fermín toată ziua. Tata a insistat să deschidem librăria ca În orice altă zi și să afișăm o fațadă de normalitate și inocență. Poliția plasase un agent În fața scării, iar un al doilea supraveghea piața Santa Ana, adăpostit În portalul bisericii, ca un sfînt de ultimă oră. Îi vedeam zgribuliți de frig sub ploaia deasă ce venise odată cu zorii, suflînd pe nări aburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Jorge Aldaya, care, după două săptămîni, s-a dus să-l vadă. Acum nu mai emana teama și Îngrijorarea care Îl strînseseră ca Într-un clește În zilele din urmă. Acela era un alt Jorge Aldaya, adult și lipsit de inocența de odinioară. Orice s-ar fi ascuns În spatele mîniei lui don Ricardo, Jorge aflase. Motivul vizitei era succint: i-a spus că știa că el Îl ajutase pe Julián să fugă. L-a anunțat că nu mai erau prieteni, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de prietenul tău Fermín și de o fată În care lui i-a plăcut să vadă o nouă Penélope, de Bea ta. Vorbea de tine ca de un fiu. Vă căutați unul pe celălalt, Daniel. El voia să creadă că inocența ta are să-l salveze de el Însuși. Nu mai umbla după cărți, nu mai voia să le ardă și să-și distrugă urma lăsată În viață. Învăța să rememoreze lumea prin ochii tăi, să-l recupereze, În tine, pe copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rog acelui Dumnezeu cu care nu m-am Întîlnit niciodată să nu ajungi să le citești, Însă presimt că destinul meu, În ciuda voinței mele și a speranțelor mele deșarte, e să-ți Încredințez această poveste. Al tău, În ciuda tinereții și inocenței tale, e să o eliberezi. Dacă vei citi aceste cuvinte, această temniță de amintiri, Înseamnă că nu-mi voi mai putea lua rămas-bun de la tine așa cum aș fi vrut, că nu te voi putea ruga să ne ierți, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
în jurul lui. Potejează împotriva influențelor mentale nedorite ale altora. Favorizează exprimarea personală pe plan comunicațional și afectiv. Favorizează adaptarea la presiunile vieții, ajută la înlăturarea obstacolelor din plan energetic ce ne blochează viitorul. Readuce în ființa umană starea de copil, inocența. Util persoanelor ce s-au maturizat prea repede datorită unor traume, experiențe de viață neplăcute. Promovează toleranța față de sine și față de alții. Poate fi folosit în eliminarea energiilor negative, tensiunile emoțiile refulate din centrul inimii. Excelent sub formă de elixir
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
O fi! ... dar Elena e fără de înduplecare, nu stă măcar un moment la îndoială. Pare a-și fi făcut toate socotelile și, cu toate "sentimentele" și "corectitudinea" iui de lord, prințul e detronat, Elena îți taie scurt orice demonstrație asupra inocenței lui și toate considerentele mele despre "mizeria ființei 24 masculine" întîlnesc o indiferență mai cumplină ca orice discuție. Refuzul ei e o formulă scrisă pe marmora pe care n-o poți zgâria, necum șterge . Bravo fată! ... A rupt logodna cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ce vrei, scândurica și-a dat drumul pe apă și plutește cum poate! - Cum?. Mika-Le se duce la Maxențiu?. - Dar ce, Mini scumpo! Mai are doi îngeri păzitori, unul la capul, altul la picioarele patului de spital. . . Da, vezi bine, inocența mea!. Uite colo ce scrie! Arăta firma lată a unei dughene de scânduri. La geam se vedeau mere costelive, portocale mici și smochine vechi. Scria Cooperativa. Mini se uită împrejur. Lumini mai dese acum scânteiau slăbite de aburul gerului. Prin
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
destul de încăpător ca să deservească tot districtul. Câștigase. Gândurile lui fuseseră canalizate. Apoi, domnul Gavin veni să-l viziteze într-o noapte și găsi fetele la ușa lui, trei dintre ele încolăcite precum câinii pe verandă, în timp ce înăuntru, Macfarlane întocmea cu inocență solicitări de finanțare autorităților de la Darjeeling. De ce se aflau acolo fetele? Ce fel de harem avea Macfarlane? În cele din urmă, figura protejatului său îl convinse că lucrurile nu erau așa, dar, oricum, răul fusese comis. Într-o zi când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în brațele lui. — Dumnezeule! E tata! Și așa este, îi strigă din grădină, apropiindu-se de locul în care se aflau. Se lansează amândoi în acțiune. După câteva secunde, complet îmbrăcați, aproape ajung în casă. Chipurile lor sunt studii de inocență angelică. Profesorul pare să nu observe nimic. — A, Astarte! Ce făceai acolo? Mă tem că ți-l voi împrumuta un pic pe domnul Bridgeman. Trebuie să vorbesc cu el. Am crezut c-ai adormit, tată. — Am ațipit un pic. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
intervine. Cred că știu ce voiați să spuneți. Este ca și cum ne-am întoarce în trecutul nostru îndepărtat. — Adică al dracului de primitiv, zice Marchant. — Adică virgin, curat, îl corectează Gittens. — Trebuie să fi fost un astfel de loc plin de inocență, zice Morgan gânditor. Un Eden. Și dacă te gândești că nimic din astea nu vor mai fi aici peste zece ani. Drum bun! zice Marchant. — Nu avem ce face, explică Gittens, este prețul pe care-l plătim pentru progres. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]