KorAP: Find »[drukola/base=ins & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...349 >

8,706 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

rampă a lui Hrușciov, care declarase solemn în fața lumii că ce se intâmpla la Budapesta era exclusiv problema ungurilor și că armata sovietică avea să rămână cuminte, cu arma la picior, fără să intervină. Pe hol se foiau și niște inși care nu prea arătau a studenți, dar nimeni nu părea să se sinchisească de ei. În ce-i privea, intrușii se mulțumeau să tragă bine cu ochiul și să ciulească atent urechile, ca să nu le scape nimic din ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
apoi încă unul și, văzând că nicăieri nu era nici o mișcare, renunță să mai caute pe cineva și vru să facă repede cale întoarsă. Dar jos, în holul de la intrare dădu nas în nas cu portarul și cu încă doi inși îmbrăcați civil, apăruți nu se știe de unde. Ei îl somară să se oprească și îi cerură să se legitimeze. Ăsta e!... zise unul dintre cei doi civili, privindu-l cu atenție. Așa, va să zică? articulă celălalt, apucându-l de brațul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

Aiurea, mă Bibi? Când să-și recruteze omul acesta ciraci pentru gașcă, atâta vreme cât el tot timpul este la școală sau în sala de lectură la studiu. Aiureli scornite de niște minți bolnave, nimic mai mult! În dormitorul acesta suntem șapte inși în afară de el... Patru suntem la germană și, de curiozitate, să facem un sondaj pentru a vedea cine ar putea admite asemenea aberații în afară de voi doi. Căminul este mare, Petre! Eu am auzit că percheziția la dulap i s-a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
îngrozit de spectrul morții. Dezbracă-l! i-a ordonat fiului, refuzând o comunicare directă cu bătrânul Geambașu, pe care-l vedea pentru a doua oară în viața ei. Îl găsea mult schimbat, slăbit și dărâmat fizic și psihic, ca un ins ce-și așteaptă sfârșitul imanent... O umbră palidă a celui de altădată. Apoi l-au așezat în poziția pe spate cu genunchii îndoiți și împreună l-au consultat la zona infectată. Doamna doctor, cu ajutorul unei pensete, i-a extras pacientului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

lumii să roșească din cauza nepriceperii tale?" Mă simțeam onorat de toate prenumele astea noi care fuseseră lipite cu drag de mine, dar, recunosc, atunci când mă strigau unii 31, 26, impedanță, număr natural, atomicul, impedanță electrică sau Z mă simțeam aidoma insului fără memorie prea bună și, uneori, nu răspundeam... Amuzându-mă temperat, am aflat mai târziu că bogata gură a târgului broda voluptuos pe ideea că Andra mi-ar fi dat papucii și la sugestia unui unchi de-al ei, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
papucii și la sugestia unui unchi de-al ei, nu doar din cauza sentimentelor noastre obosite și a prenumelui meu de poveste. Securist de profesie noblețe pe care nu i-o bănuisem niciodată, pentru că omul chiar părea o ființă normală cică insul i-ar fi zis că se zvârcoleau prin viața mea episoade stranii, care de care mai acuzatoare: fusesem un fel de dușman înrăit al lui Dej, dar păstrasem aceeași atitudine și față de Ceaușescu. Pe vremea lui Dej primisem cravata de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Este ca și cum ai reclama că ai făcut depresie din cauza unui răsărit superb de soare. Înțelegi? Cu sentimentele nu poți merge la chirurg, la ginecolog, la oculist, la vraci... Să zicem că le îndupleci și le prezinți la psihologul terapeut. Dar insul, un ochelarist plictisit, bănuiesc, se va uita la ele ca la niște ciudățenii picate din lună, va mima că încearcă lecuirea lor, însă în sine se va întreba: "Ce Dumnezeu mai vrea și asta cu sentimentele ei fleșcăite? Ale mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
dacă nu este posibil să merg la pârâu, să prind câțiva coriști brotaci pe care, în secret, să-i iau cu mine la oraș. Pentru asta aveam însă nevoie de ajutoare. În zadar am încercat să mă lipesc de niște inși de seama mea, pentru că aceștia îmi scoteau limba și îmi întorceau iute spatele. La început chiar am crezut că scosul limbii este o formulă specifică de salut în acest sat. Am și stat îndelung în fața oglinzii bunicii și am repetat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
a uitat zâmbind cu mutra altuia către celălalt, a scrâșnit un Dumnezeul mamei ei de treabă și duși au fost. Motiv bun pentru ca Liță să brodeze pe o temă care nu a prezentat mare interes: prin preajma blocului dau târcoale niște inși care iubesc mult păsările, dar sunt supărați din cauză că nu pot ajunge la ele, întrucât și pe-aici lumea iubește și ocrotește foarte mult zburătoarele. Cei doi au revenit însă, la ceas de noapte și, după spusele vecinelor, au plecat împreună cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
tavan, ci de pe pereții laterali. Ai văzut, ai văzut sala de fitness, mucosule? mă întrebau vecinii. Eu, care nu pricepeam nici în ruptul capului ce-i cu trăsnaia aceea de fitness, despre care mă iscodeau ei, îi priveam cu aerul insului depozitar de mari mistere, nu ziceam ba sau da, îi ocoleam ca și cum n-aveam timp de palavre cu oricine și mă dădeam dus. Nea Onuț admira discreția mea, îmi strecura din când în când bomboane în buzunar, eu făceam cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
lui poștaș secret care ducea parole la domiciliul doamnei Valy, nevasta băcanului din colț, care mă plătea generos și nu mă lăsa să plec până când nu repetam de foarte multe ori răspunsul ciudat, criptat desigur, și aproape că tremuram ca insul acela din fabula lui Esop, ca să nu încurc limba de pasăre cu limba de vacă, dar de fiecare dată Ucu era mulțumit și mă plătea și el, nu așa de generos ca doamna Valy, dar un pic de bun-simț aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Berlin. M-am cutremurat atunci când, doar peste trei zile, sediul filarmonicii berlineze a fost cuprins de flăcări, chiar în timpul concertului. Tot urmărind cum alergi și tu prin lume, mă gândesc dacă nu cumva trăiești același sentiment acut al singurătății, al insului cu rădăcini care plutesc mereu prin aer și iar mă întorc la finalul rugăciunii bunicului meu drag: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa casei mele, prin însurătoare sau măritiș, prin slujbe și rătăciri ale sufletului. Puiul de pasăre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
de ce, nu pot apela la niciuna dintre aceste variante. Cred că sunteți genul de om care vrea aruncate imediat cărțile pe față, nu-i așa?... I-am explicat că sunt victima unei confuzii regretabile și am dat să plec. Atunci insul m-a întrebat, cu oarece talent, dacă n-aș vrea să văd niște "desene tematice", chiar așa a zis, care nu sunt lipsite "de un anume har"... Am rămas pe loc, iar individul mi-a întins, discret, Doamne Dumnezeule, reproducerile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
iar individul mi-a întins, discret, Doamne Dumnezeule, reproducerile foto ale schițelor însăilate de mine în vecinătatea monstrului Liublianka... Atât putusem schița: niște gratii după care stăteau risipite oase încătușate... Misiune sau, pur și simplu, un experiment artistic, doamnă?... Ochii insului m-au fixat ca-ntr-un insectar al răului și în acel moment mi-am adus aminte despre ce-mi spusese prietenul meu, fostul est-german: "Am trăit sub microscop, ca un microb..." Brusc, mi-a venit să vomit și, aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
full de istoria trecută și viitoare a muzicii, am mimat totuși un pic de nesiguranță și am întrebat cu respect: Este vorba despre Sonata nr. 3 în re minor?" El, umflându-se în pene, sarcastic, superior peste poate, cu aerul insului care mă prinsese la smântânit oalele: Evident că de Sonata nr. 3 în re minor este vorba. Să te vedem..." Am luat un aer grav, de mare cugetător gânditorul de la Hamangia era la degetul mic mi-am scanat repede memoria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
te aibă printre ei. Destinul a vrut altfel: să te avem printre noi, ca să salvezi acest tezaur al umanității". Urma invariabilul zece. Colegele noastre se simțeau aiurea din două motive. Cel mai mult erau deranjate de privirile de pitico-pedofil ale insului, dar și pentru că aveau aproape toate numai note de zece, în vreme ce noi, băieții, care învățam pe rupte, trăgeam eroic de poalele unui cinci. Supărat nevoie-mare din cauza faptului că nu pot avea la latină nici măcar o singură notă mai mare decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
eram pe cale de a deveni erou. Dar nu eu l-am dat jos de pe soclu pe teroristul cu moacă de chinez ratat. Geniul feminin, lovit în amorul propriu, poate fi mai eficient în demolări chiar și decât unul ca mine, insul împopoțonat cu toate titlurile râvnite de un muritor de rând aflat la vârsta țâncismului. La inevitabilul extemporal în care noi, băieții, urma să fim masacrați, fetele ne-au propus (Doamne, a fost singura propunere decentă a unor domnișoare, dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
unei mari prăpăstii. Cei din clasă amuțiseră... Hai, curaj, deschide și tu gura, măcar în limba română, ca să putem trece o notă aici... Mi-am luat inima-n dinți și am spus aproape șoptit: "Spionul american era negru, doamnă..." Doi inși din clasă luam notă de trecere la franceză doar pentru faptul că deschideam uneori gura în limba română: Sică și eu. Și pentru că trebuia să fim cumva recunoscători doamnei, ne-am hotărât ca de 8 Martie să nu-i mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
mi-a și propus să mă mut mai aproape de el, pentru că și Dubai a devenit, între timp, un paradis fiscal. Evident că ideea m-a atras, motiv pentru care l-am și întrebat: "Cât de aproape și pentru câte nopți?" Insul, despre care se zice că ar avea și ceva sânge albastru de șeic, s-a prins că i-am aruncat vitriol pe moacă și m-a onorat cu tăcerea. Dar nici nu și-a mai manifestat marea admirație pentru pânzele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
de himeră; evadare din tristețea ta în tristețea altuia; spațiu din care, cu siguranță, vei orbecăi către dezamăgire, pentru că-ți indică poteca sigură către ea [vezi cazul A&Z, cu nimic deosebit de celelalte miliarde de cazuri]; nimic specific unui anumit ins, întâmplare gravidă de banalitate ["Întâmplător, oricine poate iubi", zice Dostoievski]. Trădare. Atitudine specific umană. Animalele nu trădează, ci pleacă [Am observat că animalele nici nu ucid; doar își procură hrana; atât]. Prostia. Deși este infinită, nu are niciun handicap. De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Intră o duduie. E clar că-i profesoară. Se miră: "Ce-ați pățit? Nu v-am găsit niciodată atât de cuminți"... Joc ultima carte. Din Ferentari unde Dumnezeu să mă mai arunce?... Mă ridic. Tot cu moaca aceea sobră de ins care n-are dubii, temeri sau probleme cu atingerea țintei: "Astăzi nu lipsește nimeni". Sala de clasă e cam goluță. E puțină stinghereală în inimile tuturor. Profesoara face ochii roată și întreabă zâmbind: "Chiar nimeni?" Sunt și mai sobru. Scot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
un fraier de toboșar!" Pe care, bineînțeles, până în ziua spectacolului nu l-am găsit. Cei de prin cartierul meu băteau aiurea și în preșuri, când le scuturau, de sărbători... Tristețe mare de tot. Fără un fraier de toboșar erai depunctat. Insul era o piesă rară, dat fiind faptul că presta "o muncă de jos". Atunci m-am hotărât: "Vă scot tot eu din belea. Dar, dacă văd zâmbete, mut fălci, îndoi coaste, fac rost de doliu. Înțeles?..." Mirare, bucurie, dar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
pare rău că m-am trădat. Dar, fie ce-o fi. Când reîncep, nici nu mai știu ce fac. Dar știu că încep să iubesc Ferentarii. A doua zi, în școală, isterie mare: toată lumea voia să fie toboșar. Înnobilasem misia insului responsabil cu praful de pe dobă și tingiri. Până și proful de muzică a recunoscut: "Îți curge ritmul prin vene. Îți dau un zece pentru tot anul!" În zadar am protestat. Omul mi-a legat pe vecie tinicheaua aceea de coadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
șeic, șeicior, cum îi zic eu. Este vorba despre același personaj despre care-ți spuneam, cam în treacăt, că mi-a cerut să mă mut mai aproape de el, prin Dubai, pentru că și acolo este un paradis fiscal. Da, este același ins pe care l-am întrebat cât de aproape să mă mut de el și pentru câte nopți, replică la care am crezut că nu va avea răspuns. În Little Cayman m-a căutat șeiciorul și mi-a mărturisit, ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
o privire de fiară încolțită, ca în desenele acelea animate în care pantera roz tremură de ciudă că n-o poate sfâșia pe veverița cea sprintenă și isteață... Și lumânările, să dispară lumânările de aici, că avem treabă serioasă, adaugă insul... Dar Nineta prinsese faza cu pantera și veverița și i-a turnat-o iar: Suntem într-o casă de creștin. Dacă scoatem lumânările de aici, dăm foc la bloc, pentru că mortul are nevoie de lumină..." Tăcere. Greu, rămânem cu nea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]