9,551 matches
-
unei petiții referitoare la conducerea prudentă a autoturismelor, majoritatea celor intervievate fiind de acord cu acest lucru. La un interval de câteva săptămâni, un alt experimentator a chestionat subiecții în privința acordului la amplasarea unui indicator mare, grotesc pe pajiște cu inscripția: „Conduceți cu grijă”. Concluziile cercetării au relevat că 55% dintre femeile care au semnat petiția au fost de acord, față de doar 17% dintr-un alt grup, cărora nu li se ceruse inițial semnarea nici unei petiții. Interesant este faptul că, potrivit lui
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și trimisă poetului ca s-o transpună în versuri. Deși a fost compusă în mai multe etape, opera trebuie plasată în jurul anului 470. Scrierea s-a bucurat de aprecierea lui Perpetuus, care l-a invitat pe Paulinus să redacteze o inscripție în versuri pentru bazilica Sfîntului Martin din Tours pe care Perpetuus o construise și o terminase în 473. Pentru această ocazie, Paulinus a scris douăzeci și cinci de hexametri și a adăugat apoi alte optzeci de versuri în care se povestește cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a treia din Despre datorii: avem de-a face aici, cum observă Fontaine, cu un respect exagerat pentru reguli, care devine aproape represiv. în sfîrșit, ne-au mai rămas de la Isidor unsprezece scrisori și douăzeci și șapte de tituli, scurte inscripții versificate, aproape toate în distihuri elegiace, destinate, așa cum se obișnuia în poezia creștină încă din vremea lui Prudentius, descrierii unor locuri care aveau o semnificație religioasă particulară; așa cum se întîmpla deja de două secole, cunoștințele prozodice ale lui Isidor sînt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Trapezunt, ales patriarh de Constantinopol în 535 cu ajutorul severienilor, pe care papa l-a declarat însă destituit, în înțelegere cu împăratul, în februarie sau martie 536, hotărîre confirmată de către sinod. în 537-538, Ipatie era încă episcop de Efes, așa cum dovedește inscripția despre care vom vorbi imediat; a murit înainte de 552, an în care apare numele altui episcop de Efes. O inscripție de 35 de rînduri găsită la Efes la începutul secolului XX conține o dispoziție a lui Ipatie referitoare la îngroparea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
împăratul, în februarie sau martie 536, hotărîre confirmată de către sinod. în 537-538, Ipatie era încă episcop de Efes, așa cum dovedește inscripția despre care vom vorbi imediat; a murit înainte de 552, an în care apare numele altui episcop de Efes. O inscripție de 35 de rînduri găsită la Efes la începutul secolului XX conține o dispoziție a lui Ipatie referitoare la îngroparea creștinilor. Cei care se ocupă de ei, spune inscripția, procedează la fel cum a făcut Iosif din Arimateea cu trupul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
552, an în care apare numele altui episcop de Efes. O inscripție de 35 de rînduri găsită la Efes la începutul secolului XX conține o dispoziție a lui Ipatie referitoare la îngroparea creștinilor. Cei care se ocupă de ei, spune inscripția, procedează la fel cum a făcut Iosif din Arimateea cu trupul lui Isus. Biserica episcopală din Efes, cu hramul Fecioarei Maria, organizează în acest scop un grup de bărbați (decani) și de femei (canonice) și își asumă plata cheltuielilor de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
81-581), conține 1.061 epistole, distribuite în trei cărți alcătuite, fiecare, din 333 scrisori, plus o a patra formată din 62; în realitate, ediția originară, așa cum a arătat J. Gribomont pornind de la codexul Ottobonian grec 250 (secolul al XI-lea; inscripția pe care o conține, „ale lui Nilus, ascet din Ancira, în Galatia”, confirmă datele din text privitoare la persoana lui Nilus pe care le-am semnalat mai sus), cuprindea 1.027 de scrisori repartizate în trei cărți, din care prima
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care, așa cum am spus, a fost criticat de Fotie; totodată, patriarhul bizantin consideră că și explicațiile geografice ale lui Cosma sînt invenții prea puțin credibile. Totuși, unele detalii din relatările sale merită atenția noastră, cum se întîmplă atunci cînd copiază inscripțiile grecești pe care le-a găsit la Assum, în Etiopia (II, 54-64), sau cînd descrie particularitățile florei și faunei ecuatoriale din insula Taprobane. Desigur, așa cum observă Maisano, „la puține decenii după ce Cosma a compus această meticuloasă lucrare, multe din acele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu e �făcut pentru societatea civilizată", caută adevărul propriu, și totodată natura. Lumea plantelor e pentru el o lume ideală pentru că e o lume a singurătății tihnite. Iată de ce, citind Visările unui hoinar singuratic, ajungi să prețuiești simplitatea pregnantă a inscripției de pe mormântul lui Rousseau de la Ermenonville (de unde avea să fie dus la Pantheon): Aici odihnește omul Naturii". Jean-Jacques Rousseau, Visările unui hoinar singuratic. Traducere de Mihai Șora, Prefață de Vera Călin. Colecția Proiectul iluminist, coordonată de Mircea Martin. Editura Paralela
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
de influență a celei sud-slave (care o izolase de Bizanț), dovezile materiale nu sunt mai numeroase. Majoritatea cercetătorilor (N. Cartojan, Șt. Ciobanu) tind să acrediteze ideea pătrunderii liturghiei slave la nord de Dunăre încă din secolele X-XI, dar probele materiale - inscripții, manuscrise, referiri în cronografele bizantine - lipsesc cu desăvârșire. De aceea, primul fapt atestat în legătură cu pătrunderea textului biblic în literatura română este manuscrisul unui Evangheliar slavon, copiat la 1405 de Nicodim de la Tismana, călugăr athonit originar din Prilep (Macedonia) și exilat
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
1948 inspector general în Ministerul Învățământului, până la pensionare, în 1955. Câteva culegeri de texte sunt strict legate de școală - Izvorul tămăduirii (1942), Școala și formarea caracterului (1944) - ori au o intenție de moralizare mai largă, prin reflecții asupra vieții sociale - Inscripții pe frontispiciul unui secol... (1935). Debutează cu versuri în 1913, la revista „Telegrama” (Brăila), ulterior fiind prezent cu poezii și proză în „Duminica (literară)”, „Școlarii”, „România de mâine”, „Săptămâna războiului”, „Luceafărul literar și critic” și în alte câteva zeci de
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
autor plin de osârdie, dar fără vocație. SCRIERI: E ceasul din urmă, Iași, 1915; Tăcere, pref. V. Demetrius, Iași, 1916; Din vremuri depărtate..., Siliștea-Neamț, 1918; Murmur de izvoare..., Târgu Neamț, 1931; Spre lumină, Târgu Neamț, 1932; Virtuți strămoșești, Piatra Neamț, 1934; Inscripții pe frontispiciul unui secol..., Piatra Neamț, 1935; Ramuri de stejar, Târgu Neamț, 1937; Păcatul domniței Irina, I, București, 1937; Moartea locotenentului Fulga, I-II, Piatra Neamț, 1937; ed. București, 1946; Pe altarele patriei ard candeli..., București, 1942; ed. (Inscripții pe morminte), București
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
strămoșești, Piatra Neamț, 1934; Inscripții pe frontispiciul unui secol..., Piatra Neamț, 1935; Ramuri de stejar, Târgu Neamț, 1937; Păcatul domniței Irina, I, București, 1937; Moartea locotenentului Fulga, I-II, Piatra Neamț, 1937; ed. București, 1946; Pe altarele patriei ard candeli..., București, 1942; ed. (Inscripții pe morminte), București, 1947; Cântecul mamei, București, 1943; Litanii de seară... , București, 1946; Calea Victoriei..., București, [1948]. Repere bibliografice: Paul Popescu [Constantin Crișan], „Murmur de izvoare...”, „Orientări” (Moinești), 1932, 4; Stanciu Stoian, „Murmur de izvoare...”, „Școala și viața”, 1932, 4-6; Paul
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
C.E. Hill, „did not prove to be the final Antichrist, but he evidently threw up the horrible spectre of an anti‑Christian false Messiah, and it is likely that he left his stamp upon subsequent Christian reflection on the matter”. Inscripțiile de pe monedele bătute între 132 și 135 în Palestina confirmă clar pretențiile mesianice ale personajului: „anul I al mântuirii lui Israel” etc. Cu acest ultim element încheiem analiza descrierii pe care Irineu o face Anticristului, pentru a ne ocupa de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de o parte, modalismul antitrinitar și, pe de altă parte, laxismul etic (Calist ierta, de pildă, păcatele comise după botez și autoriza căsătoriile femeilor provenind din familii nobile și bogate cu bărbați de condiție socială modestă). Coroborând datele furnizate de inscripția de pe statuia romană cu cele ale tradiției - Eusebiu, Ieronim, textele hagiografice etc. - și cu cele câteva elemente autobiografice conținute în Elenchos, I. Döllinger, odată cu publicarea monografiei sale, Hippolytus und Kallistus oder die Römische Kirche in der ersten Hälfte des dritten
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
poruncindu-le generalilor să se însoare cu femei persane - „nunțile de la Susa”52) și va fi omorâtă împreună cu fiul ei, tot un Alexandru 53. La Roma, o statuie, plasată lângă arcul lui Metellus, apoi lângă cel al lui Octavian, purta inscripția „Cornelia, mama Gracchilor”. Fiica lui Scipio Africanul, soția cenzorului Sempronius Gracchus (ale cărui opinii democratice și le-a însușit), a devenit simbolul „mamei romane”, al „matroanei romane” (la Roma, reprezentantele sexului frumos erau denumite după „starea” lor socială și după
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a oaselor) deja suferind, îi stânjenea serios mișcările. Și i-a adus moartea. (Maria Voichița i-a supraviețuit șapte ani). Bolnavii de gută (și regele Matei Corvin s-a numărat printre ei), era o „boală voievodală” caută să ne convingă inscripția de la Mănăstirea Comana: (pe Radu Șerban, tatăl ei, și pe soțul ei Nicolae Pătrașcu, mort în 1627, și îngropat întâi în Biserica Sârbească din Győr, îi reînhumase - știm deja - în ctitoria fostului Voievod Doamna Anca): „La Radu Șerbanú Băsărabă voievod
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
3 noiembrie 1592 moare și Irina Botezatu, țiitoarea care i-l făcuse pe Ștefan și pe care o legitimase ca soție printr-o căsătorie secretă, săvârșită în ianuarie 1591. Va fi înmormântată această soție „prea cinstită și prea iubită” - glăsuiește inscripția funerară - într-o capelă din cimitirul franciscan din Bozea. în 1594, vara, Petru Șchiopul s-a îmbolnăvit de podagră. Ferdinand von Kühlbach i-a oferit drept reședință castelul Zimmerlehen, aflat pe o moșie a sa de pe muntele Voels 139. Acolo
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Botezatu (sau Doica), Doamnă a Moldovei, l-a urmat pe Petru Șchiopul în Tirol. N-a mai trăit mult. S-a stins la Bolzano (Bozen) la 3 noiembrie 1592 (mormântul ei se află în cimitirul franciscanilor din Bolzano, cu o inscripție ce o laudă că și-a urmat soțul și că a fost o femeie „prea cinstită și prea iubită”). N-a apucat, probabil, Irina să vadă că Petru Șchiopul, cu „starea civilă” rezolvată, neatent la faptul că era „bătrân, bolnav
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu condiția ca donatoarea să-l stăpânească până ce va muri). Cu numele lor începe pomelnicul mănăstirii - Pahomie, Salomina - și continuă cu cele ale fraților marelui ban (Pârvul, Danciul, Radu) și ale altor rude (multe voievodale), iar pe tabloul votiv o inscripție în slavonă atestă schimbarea de identitate: „župan Barbul; prěmenova ime imu Pahomie” - Jupan Barbul, i s-a schimbat numele în Pahomie 258. Când se hotărau să părăsească „valurile acestei lumi”, boierii se „tundeau întru monahi” adesea în mănăstirile lor, private
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de rigiditate și adaptabilitatea funcționau mai ales dincolo de fruntariile țării, căci odată întoarsă acasă, în 1672 (soțul ei - care, semnificativ, într-o stampă contemporană lucrată de Cornelius Meyssens, apare cu părul pieptănat cu cărare pe mijloc și îmbrăcat în armură; inscripția: „Giovanni Gregorio Gika, principe di Valachia. Anno 1663” - redobândise tronul la „leat 7180”, iertat de turci), mai sus pomenita Doamnă a „lepădat hainele acelea [care erau «foarte frumoaseț - nu se peste abține cronicarul să constate] și au luat românești”327
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Iași, XXXIX-XL, 2002-2003, pp. 103. 17. Despre Maria din Mangop vezi I.C. Filitti, Marie Paléologue (1477), épouse d’Etienne le Grand, prince de Moldavie, București, 1937; Nicolae Iorga, întinderea spre Răsărit a Moldovei lui Ștefan cel Mare. Cu prilejul unei inscripții, în „Analele Academiei Române”, Mem. Secț. Ist., seria a III-a, tom. XX, 1938, pp. 315-319. 18. Vezi Al. Alexianu, Mode și veșminte din trecut, vol. I, București, Editura Meridiane, 1971, pp. 103 (citează un pasaj semnificativ din G.M. Cantacuzino, Izvoare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
românească de la începuturile timpurilor moderne (1600-1830), Cluj-Napoca, Editura Accent, 2000, p. 237. 87. Nicolae Stoicescu, Dicționar..., p. 393. 88. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 448. 89. Nicolae Stoicescu, Dicționar..., p. 355. 90. Vezi Al. Elian, C. Bălan, H. Chircă, O. Diaconescu, Inscripțiile medievale ale României, I, Orașul București, București, 1965, p. 562; Al. Lăpedatu, Două noi inscripții la Comana, în „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, II, 1909, nr. 3, pp. 121-122. 91. Vezi Al. Alexianu, Mode și veșminte..., vol. I, pp. 124-125. 92
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Dicționar..., p. 393. 88. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 448. 89. Nicolae Stoicescu, Dicționar..., p. 355. 90. Vezi Al. Elian, C. Bălan, H. Chircă, O. Diaconescu, Inscripțiile medievale ale României, I, Orașul București, București, 1965, p. 562; Al. Lăpedatu, Două noi inscripții la Comana, în „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, II, 1909, nr. 3, pp. 121-122. 91. Vezi Al. Alexianu, Mode și veșminte..., vol. I, pp. 124-125. 92. N. Vătămanu, Voievozi și medici de curte, București, București, Editura enciclopedică română, 1972, p. 90
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pp. 308-310. 257. I.C. Filitti o socotește sârboaică, pe când Nicolae Leonăchescu (Două precizări referitoare la familia marelui ban Barbu Craiovescu, București, Editura Academiei R.S. România, [1974] care nu crede în intrarea ei între monahii, o consideră autohtonă. 258. Nicolae Iorga, Inscripții din bisericile României, fasc. I, p. 202; Radu Flora, Din relațiile sârbo-române, Pancevo, 1964, p. 29; despre acest mare boier, vlastelan al câtorva Voievozi, vezi St. Metzulescu, în jurul unui ctitor bisericesc, în „Glasul Bisericii”, 1959, nr. 7-12, pp. 657-672; I.C.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]