1,850 matches
-
valvele cărții deschise, ca stridia în cochilie. Umbra unui alt bărbat, probabilă, ba chiar certă, este, dacă nu ștearsă, împinsă la o parte. Citim singuri, chiar când suntem doi. Atunci ce cauți aici? Ai vrea să pătrunzi în cochilia ei, insinuându-te în paginile cărților pe care le citește? Sau, poate, relația dintre Cititor și Cititoare rămâne relația a două cochilii separate, ce pot comunica numai prin confruntările parțiale a două experiențe exclusive? Ai cu tine cartea pe care o citeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în fundațiile lui, acolo unde se stabilește raportul cititorului cu textul, ceva s-ar fi schimbat pentru totdeauna. Atunci Ermes Marana nu s-ar mai fi simțit abandonat de Ludmila, cufundată în lectură: între carte și ea s-ar fi insinuat mereu umbra mistificării, iar el, identificându-se cu orice mistificare, își va fi afirmat prezența. Ochii tăi cad pe începutul cărții. — Dar asta nu e cartea pe care o citeam... Titlul e același, coperta e aceeași, totul e același... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
constrâns să întrerup lectura tocmai când devine mai pasionantă. Abia aștept s-o reiau, dar când deschid cartea pe care cred că am început-o, mă trezesc în față cu o carte complet diferită. — ...care în schimb e extrem de plicticoasă..., insinuez eu. Nu, și mai pasionantă. Dar nici pe asta nu reușesc s-o termin. Și așa mai departe. — Cazul dumneavoastră îmi dă încă speranțe, i-am spus eu. Mie mi se-ntâmplă tot mai des să iau în mână un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
burdușită cu chiștoace se odihnește o bere pe jumătate golită. Gicu, care trăiește viața În roșu-albastru și suferă intens fiindcă Lăcătuș pare a-și face din nou bagajele, privește pierdut către castanul din fața porții, insensibil la acordurile antrenante care se insinuează din boxe. Cineva inspirat a adus de-acasă un CD cu hore și sârbe interpretate la acordeon de Marcel Budală, iar clienții dezbat problemele actuale pe mai multe voci, tonul fiind În crescendo. Este miezul zilei și cei mai mulți dintre ei
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
peste ochi... Nu am căzut În misticism, de ce mă priviți ca pe sfintele moaște ale Sfântului Șpriț?, dar În perioada asta a anului mi-aș dori altceva, mă, vă spun foarte serios... Ești cam negru, Sandule, bag de seamă - se insinuează Gicu În discuție, destul de temător -, ți ai dat cu cremă de ghete pe suflețel și chiar nu Înțelegem motivele sub acoperire. Dă-le-ncolo de alegeri, vin altele, se duc și alea pe apa sâmbetei. O viață avem și un
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și limbă legea țării nu se schimbă! Vocea lui Sandu acoperă muzica, iar Gore și Gicu fac ochii mari, seamănă foarte bine cu doi melci suprinși. Gicu Își ia inima-n dinți și deschide gura. Adicătelea ce vrei tu să insinuezi, Sandule? Că te superi pe noi dacă aducem vorba despre femei! N-ai zis tu mai acu’ niște ani că e interzisă În cârciuma asta orice discuție cu - Gicu cere ajutorul lui Gore, iar Gore Îi suflă la ureche - aha
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mașini Și cinșpe conturi, mai Înțelegeam supărarea ta. Că de muncit ai muncit, ca noi toți, da` cu munca cinstită nu ajungi la milioanele de dolari. De ce te doare pe tine adevărul rostit de tovarășa de viață? Ce, vrei să insinuezi că nu bei? Nu te-ai Îmbătat tu alaltăieri - Îl Împunge pe Gore cu degetul În piept de a trebuit să te susținem În drum spre bloc, noi fiind aproape la fel de beți? Îți dai seama la ce chinuri ne-ai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
în vreme ce nevasta acestuia, bucătăreasa, contempla jocul. Partida începu. — Douăzeci de cupe! - cântă Domingo. — Ia zi! - exclamă brusc Antonio —. Ce-ar fi să mă-nsor? — Ar fi foarte bine, domnișorule - zise Domingo. — De la caz la caz - cuteză Liduvina, soția lui, să insinueze. — Păi tu nu te-ai măritat? - o interpelă Augusto. — De la caz la caz, domnișorule. — Cum adică de la caz la caz? Ia zi. — Să te căsătorești e foarte ușor; dar nu la fel de ușor e să fii căsătorit. Asta spune înțelepciunea populară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
adresându-i-se lui Augusto -: Ușile casei noastre vă sunt deschise... Cum altfel! Fiului doñei Soledad... Așa să fie, și-o să mă ajutați să-i scot fetiței ăsteia o toană pe care și-a vârât-o-n cap ... — Și libertatea? - insinuă don Fermín. — Taci, omule, vezi-ți de anarhismul tău. — Anarhism? - exclamă Augusto. Chipul lui don Fermín străluci de satisfacție, și, cu cel mai blând glas posibil, adăugă: — Da, domnule dragă, sunt anarhist, anarhist mistic, dar în teorie, să fim bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
femeia de mâine; nu degeaba i-am băgat în cap doctrinele emancipatoare ale anarhismului... fără bombe! Păi eu una cred - zise mătușa indispusă - că fetița asta e în stare să arunce și bombe! — Și chiar și-așa de-ar fi... - insinuă Augusto. — Asta nu! Asta nu! - zise unchiul. — Și ce dacă? — Don Augusto! Don Augusto! — Eu cred - adăugă mătușa - că nu trebuie să renunți la intențiile dumitale din pricina celor petrecute... — Evident că nu! Așa e cu atât mai meritoriu. — La atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai bine de-o asemenea nefericire și să-i respect, desigur, hotărârile. Și dacă dânsa v-a spus altceva... — Vă rog să nu o mai menționați pe cea care îmi va fi soție și cu atât mai mult să nu insinuați că ea ar fi adus fie și cea mai mică atingere adevărului. Consolați-vă cum puteți și lăsați-ne în pace. — E adevărat. Și îmi reînnoiesc față de amândoi mulțumirile pentru favoarea pe care mi-ați făcut-o procurându-mi acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ea le-a împins considerentul propriilor interese. Eu însă-ți spun că nu interesele și le cunosc, ci își simt pasiunile. Și chiar când își închipuie că dau ascultare interesului, pasiunii îi dau ascultare ... Din fericire! - am îndrăznit eu să insinuez. — Mai încape îndoială că din fericire! Se înșală totdeauna mult mai mult cine crede că nu se lasă călăuzit decât de interesul său. Cine știe ce interes are? În schimb, oricine știe ce anume urăște sau ce iubește. Dar aici, în patria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lui am citit cele ce urmează: „Serios, îmi pare foarte rău că atât de puțini oameni se străduiesc să fie genii.“ Mi-a plăcut foarte mult. Orice om trebuie să aspire la genialitate. Păi cum, tu... - am îndrăznit eu să insinuez. — Așa crezi tu, închipuindu-ți că m-ai creat ca pe o ființă fictivă. Dar așa cum ai susținut deseori că Don Quijote i s-a impus lui Cervantes și acesta n-a izbutit niciodată să-l înțeleagă pe deplin ori măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ei cuib, mâna stângă a lui Marçal, ușoară, îi atinse pântecele. Marta deschise ochii și zâmbi, apoi spuse glumind, Bună ziua, domnule tată, dar expresia ei se schimbă brusc, își dăduse seama că nu erau singuri în cameră. Momentul mângâierilor se insinuase între ei, intrase sub cearșafuri, nu știa să spună explicit ce dorea, dar i-au făcut pe plac. Cipriano Algor deja ieșise din casă. Dormise prost întrebându-se dacă azi va primi răspunsul șefului departamentului de achiziții, și cum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
arată ochilor noștri pentru a spune că aici nu s-a spart nici o farfurie, nici o ceașcă nu și-a pierdut toarta, nici un ceainic n-a rămas fără gât. Vasele îngrămădite acoperă în rânduri regulate colțul ales, înconjoară trunchiurile copacilor, se insinuează în vegetația joasă, ca și cum în vreo carte a celor mari ar scrie că doar așa trebuie să stea ordonate până la sfârșitul timpurilor și la improbabila înviere a resturilor. S-ar crede că purtarea lui Cipriano Algor este complet ridicolă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
farfurii, căni, farfurioare, străchini, căni, urcioare, vase și alte accesorii de casă și grădină. Cele șase păpuși, care vor sta să se usuce sub briză, protejate de umbra dudului negru și atinse din când în când de soarele care se insinuează și se deplasează în frunziș, sunt avangarda unei noi ocupații, a sute de figuri identice care, în batalioane strânse, vor acoperi planșele lungi, o mie două sute de figuri, de șase ori două sute după socotelile făcute la momentul respectiv, dar socoteala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Își contemplă curtea cu o deplină fericire. Când sosește Omar, disputa e deja angajată În chestiunea care-i frământa atunci pe clerici: „Universul ar fi putut fi mai bine creat?” Cei care răspund „da” pot fi acuzați de nelegiuire, pentru că insinuează că Dumnezeu n-a avut destulă grijă de creația lui. Cei care spun „nu” pot fi și ei acuzați de nelegiuire, pentru că lasă să se Înțeleagă că Preaînaltul ar fi incapabil să facă un lucru mai bun. Se discută categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ei grădini, o insuliță de răcoare În acele seri de vară. Mă aflam adesea În tovărășia lor. Prințesa părea, de fiecare dată, fericită să mă vadă, corespondența țesuse Între noi o complicitate În care n-ar fi putut să se insinueze nimeni. Bineînțeles, nu eram niciodată singuri, existau, la fiecare reuniune sau la fiecare masă, zeci de convivi. Se discuta la nesfârșit, uneori se glumea, dar fără exagerări. Familiaritatea nu e niciodată tolerată În Persia, acolo politețea este prețioasă și grandilocventă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
surprinzător că am eșuat în încercările noastre! ― Se pare că vrei să abandonezi! ― Constat numai evidență. ― Aceasta este o astronavă modernă, bine echipată, aptă de a călători în hiperspațiu, de a îndeplini o gamă foarte variată de funcțiuni complexe. Și insinuezi că toate aceste resurse sunt inadecvate pentru a-i veni de hac unui singur animal uriaș? ― Îmi pare rău, căpitane. V-am împărtășit evaluarea situației așa cum o văd eu. Dorințele cele mai calde nu au cum să schimbe faptele. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Moare sau renaște? Un fir de fum se ridică și un țipăt. E un țipăt de moarte? Sau un țipăt de naștere? Acum focul Învăluie totul. Rugul e În același timp o apoteoză, iar În țipătul care străpunge liniștea se insinuează parcă și un plîns. Speranța pe care ne-o dăruie pasărea Phoenix nu este eternitatea, cum am crezut. Această speranță e mult mai adîncă și mai umană, dragostea, pentru că pasărea Phoenix n-are nimic divin În sacrificiul și renașterea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
unuia alcătuit numai din nisip, vînt și o ploaie care a Început să cadă. Va fi greu să privesc aceste detalii numai teoretic. Ianus Cu cele două fețe ale sale Întoarse În sens contrar, această zeitate italică vrea parcă să insinueze că dilemele nu sînt totdeauna importante prin răspuns, ci prin tensiunea lor. Dar poate fi vorba și de cu totul altceva. Mă feresc să numesc asta duplicitate. Să-i spunem precauție. La Roma, Ianus era socotit zeu protector și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
antic ar fi pipăit neantul; și nimic mai normal deci, pe țărmul unei mări, decît elogiul soarelui, al apei și dragostei, și decît o statuie a Afroditei cu buzele sărate, În vreme ce soarele Începe să coboare, iar printre stînci valurile extenuate insinuează căldura unui iulie torid. E poate un loc unde ne Întîlnim Într-adevăr cu grecii antici, mai degrabă decît Între ruinele Acropolei. Cea mai frumoasă dintre zeițe e cea care ne apropie cel mai mult de ei și ne ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
nici o coloană și nici un rest de statuie; pedeapsă postumă pentru o istorie clădită pe o eroare; și una din multele dovezi că piramidele nu neagă viața, nu aspiră s-o uite, ci s-o apere de tot ceea ce vrea să insinueze nisipul... Și dacă sînt dubii În ce privește apartenența piramidelor la artă, nu am nici o Îndoială că arta aparține ideii de piramidă. Nimeni nu scrie un vers sau nu pictează un tablou adevărat, dacă nu introduce În el o picătură de sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Înțeleg ceea ce-l mînă Înainte În aventurile sale. El corespunde nevoii noastre de claritate. CÎndva mi-l Închipuiam ca un munte de mușchi În care abia lucea o fărîmă de inteligență cîtă să lumineze victoria brațelor păroase ale eroului. Se insinua În această părere și un oarecare dispreț romantic. Mai tîrziu mi-am dat seama că Heracles s-ar putea ascunde sub mușchii oricăruia dintre sfinții pictați de Michelangelo pe plafonul Capelei sixtine. Și dacă aș Întîlni o statuie a Afroditei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
atrăgea condamnarea la moarte deoarece Creon, tiranul Thebei, poruncise ca Polinice să rămînă neîngropat. Poseidon ia treptat locul Afroditei În atmosfera de pe țărm. Dar această schimbare de zei se petrece subtil și cu zile În care dacă nu s-ar insinua În aer o lumină lacunară, gălbuie și păgînă, aș putea crede că sîntem În miezul verii. În fața acestui cer clar de septembrie, nu pot să-mi Închipui decît teoretic mîndria cu care Antigona se Îndreaptă spre moarte, deși Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]