2,106 matches
-
dintr-un delirant repertoriu de erori, frustrări și mustrări de conștiință. O conștiință a păcatului și a expierii, mână-n mână cu o irepresibilă tentație a deriziunii, inclusiv față de persoana cu care are o relație intimă de durată; deriziune în insolit tandem cu un devotament cvasireligios, probă stranie a nevoii copleșitoare de a iubi și de a fi iubit. Obiectul atracției fatale, obișnuita necunoscută din bar, apărută pe filiera hazardului (deși nimic nu este întâmplător în viața lui Timoteo, deci nici
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
episoade, structurate în trei mari capitole: Vama Mării, Noaptea timpurilor, De-a pururea slavă. Protagonistul-narator absolut este crepuscularul Simon, întruchipare modernă de turist într-un etern și anonim impermeabil sau de călăuză ce își încântă ori uluiește cu poveștile sale insolite auditoriul: cei doi îndrăgostiți, Pierre și Marie, aflați în vacanță în cel mai neverosimil și misterios centru al lumii, Veneția. În cele din urmă, sub tirul întrebărilor și privirilor irezistibile ale lui Marie, ciudatul povestitor își dezvăluie identitatea etnică și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
gheața, cum se spune, de a întrerupe cât de cât tatonarea tacită sau monologul silențios de monitorizare reciprocă. Cititorul se va mira o dată cu feluriții autostopiști de înfățișarea fizică a lui Isserley, descoperind o seamă de amănunte și trăsături cel puțin insolite, pe cât de ambigue, pe-atât de alarmante. Blindată sub cele mai precise măsuri de precauție, menite să elimine cel mai mărunt risc, Isserley învățase de-a lungul anilor arta de a juca cele mai diverse roluri sub cele mai diverse
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
că, încrucișând doar brațele, un neam poate înlătura orice Împărat, Dictator sau General! Președinte! Un Comandor e un fleac! Dar pentru aceasta trebuie să te naști liber. Să rătăcești, vreme de o generație, prin deșert". Stațiunea este un roman politic insolit. Putera puterea vocilor de opoziție depășesc prin radicalism scenariile utopic-alegorice si limbajul utopic de genul celor ce, în ciuda bunelor intenții (disidență, rezistență?), au cauționat indirect dictatura comunistă în România. La Al. Ecovoiu elita a devenit, în fine, intelighenție, aptă să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la fiecare pagină, ca să nu mai vorbim de climatul hipersenzitiv în care personajele se bucură de prezumția noastră de credibilitate (coborâre în abisal sau în bolgiile vampirizării sau acuplării prin grila concupiscenței voyeuriste), Petru Cimpoeșu aduce în arena romanului post-proustian insolitul concept de prezent etern, prin deposedarea violentă de improvizațiile trecutului și de impostura viitorului. Un prezent cu copertele rupte, anonim ca o carte fără coperte. Doar el poate mântui omenirea de forțele dezagregării care anticipă surmenajul materiei în întregul ei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
romantic așa Încît următoarea explicație pe care o dă Culianu exstazei nu face altceva decît să probeze adevărul observațiilor noastre “cuvîntul exstaz este aplicabil În trei situații diferite . Aceea de posesiune, cînd subiectul e pradă uneia sau mai multor activități insolite; aceea de transă hipnotică sau mediumnică, În care subiectul e calm, dar viu În mod concret; și aceea de catalepsie, cînd subiectul e Într-atîta privat de toate facultățile sale, pînă la oprirea respirației și al pulsului, Încît are aparența unui
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
bestiala, senzuala, avida, naturalista. Vor urma și altele, dar toate prezentând, în ciuda sau din cauza diversității lor, singularitatea care le diseminează în lumea întreagă cu o certitudine atât de evidentă, încât arheologul Evans, descoperind pe o frescă din Cretă un profil insolit și un ochi ștrengar, nu a ezitat să-l numească "Pariziana". Preocupat de clasificarea "speciilor sociale", Balzac a făcut tipologia unei societăți, creând serii de personaje, înrudite în primul rând prin apartenența la acelasi mediu social: există în La Comédie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
obscură de a transcende momentul istoric local, provincial" [1991, p.135]. 50 "la Parisienne, derrière l'exotisme de son image 1900, cache un symbole plus profond et plus riche. De ce passé, revécu en photographies, à notre présent, quelque chose d'insolite tremble et se précise: l'éternel féminin" [Juin, p.36]. 51 Românul naturalist descoperă alte motivații Evei păcătoase, mai ales de ordin medical: guvernată de fiziologie, supusă eredității sale, femeia devine o ființă inferioară, biologia explică slăbiciunea să morală și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ar avea un efect negativ multiplicator. O altă circumstanță agravantă o constituie reducerea prețurilor pe piața mondială a petrolului, gazelor naturale, lemnului ș.a., 80% din exportul rus bazîndu-se pe aceste produse. Invocatul "federalism corporatist" apare astfel drept încă un element insolit în acest univers kafkian, în acest Babel interetnic. Enigmatica Rusie se reașează convulsiv, stropindu-și bine rănile cu vodcă. Dar poporul rus e un popor vital, totul e ca această vitalitate să-și găsească făgașul firesc în istorie și ... să
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
că s-a trezit din niște vise lungi, obscure, fără de înțeles și el privește, fără de-ncredere în realitate, la împrejurimea lui (Eminescu: 2011, II, 61). Deși interpretarea experienței neobișnuite a lui Dionis riscă să pară forțată, opinăm că primejdia supralicitării insolitului aventurii dintre lumi nu este atât de mare. Încă din începuturile receptării lui critice, Eminescu a fost considerat einsteinian; de ce nu ar putea să fie și hawking-ian, avant la lettre? Ioana Em. Petrescu surprinde efectul de irealitate spațială potențat de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
trei corăbii simbolice ale povestirii. La început, pe parcursul aventurii necontrolate sub influența alcoolului -, la bordul lui Ariel, împreună cu prietenul Augustus, Pym este indubitabil un amator care, treptat, învață rigorile vieții pe mare. Ulterior, ascuns în cala lui Grampus și avînd insolita experiență a captivității alături de cîinele Tiger, el oferă imaginea unei personalități din ce în ce mai formate. Instinctul de supraviețuire, împreună cu inteligența sa pragmatică și abilitatea creării deprinderilor sînt remarcabile. Ele vor atinge apogeul în timpul foametei de pe Grampus, pentru a intra într-un deznodămînt
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Ca și bastardul shakespearean, Edmund din King Lear/Regele Lear, care stimulează mai intens senti mentele paterne ale bătrînului Gloucester decît fratele lui legitim, Edgar, Heathcliff activează impulsurile adînci ale personajelor și îndeosebi pe cele ale lui Cathy, răvășită de insolita apariție în existența sa. El vine dinspre instinctele primare și ajunge, în fond, să le personifice. Heathcliff se suprapune (și imagistic: iese mereu din furtună, întorcîndu-se apoi, furibund, în ea) cu natura dezlănțuită, reprezintă tot într-o lectură pre-freudiană a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
consideră ea, îi redă "libertatea". De fapt, aface ristul în cauză este exponentul unui întreg mecanism, de a cărui presiune depersonalizatoare, printr-un control efemer, secretara crede că "se eliberează". În "The Swimmer"/ "Înotătorul" (1964), Ned Merrill descoperă un drum insolit către casa proprie (drum botezat, după numele soției, "Rîul Lucindei"): înot, prin piscinele vecinilor de suburbie. Dispe rarea personajului se află dincolo de orice dubiu: constrîns de imposibilitatea schimbării, el "colorează" exotic monoto nia destinului implacabil și o "transfigurează" simbolic. Tabloul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
inel prețios (în realitate, bijuteria i-a fost sustrasă) și odată cu el -, are senzația, toată gloria profesională (ziaristică) și fericirea personală (ilustrată de legătura afectivă cu Ithiel, legătură distrusă subit), acumulate în ultimii ani. Furtul ajunge, în fond, mobilul unei insolite introspecții, criza psihologică prin care trece eroina avînd, se pare, rădăcini mult mai adînci. O veritabilă "estetică" a blazării construiește Saul Bellow în două nuvele intitulate Mosby's Memoirs/Memoriile lui Mosby și By the St. Lawrence/Lîngă St. Lawrence
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
într-o familie retrasă, din suburbia americană a anilor șaptezeci. Ele reprezintă un mister în sine, trezind fascinația băieților de prin vecini, care țes în jurul lor istorii fabuloase și dădătoare de fiori. Pe de altă parte, ne confruntăm cu un insolit tip de "voce narativă", în spatele căreia se ascunde un "reflector" colectiv (băieții în cauză, mesmerizați de cele cinci surori Lisbon și împărțiți, cronologic, între un timp actual, al faptelor derulate în text, și un altul retrospectiv, al amintirilor venite la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nevroze, care ascunde un trecut terifiant), îi povestește o lungă istorie (compusă din propriile experiențe, scrisori de-ale lui și de-ale altora, documente, marturisiri ale diverselor personaje, și segmentată cu situații din prezent), istorie menită să lumineze, ultimativ, secretul insolitelor epistole. Țesătura narativă ne poartă mai întîi în America anilor 50, cînd Paul își pregătește doctoratul (despre negustorii olandezi din secolul al XVII-lea) sub îndrumarea unui profesor celebru, Bartholomew Rossi (venit peste Ocean de la Oxford, în condiții mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Sofer nu poate fi încadrată ușor în profilul cultural al noii generații de romancieri americani și nici măcar în tiparul mai complex al postmodernismului tîrziu. Specifici tatea sa să-i spunem "estetică" derivă din tematica menționatului debut epic, tematică nu doar insolită, din perspectivă artistică, ci și provocatoare, prin substratul istoric și mentalist pe care-l implică. Sofer provine dintr-o familie evreiască iraniană care, la începutul anilor optzeci, suferă persecuții teribile (pe fondul revoluției islamice), văzîndu-se nevoită să emigreze în Statele Unite
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
evidențiază, îndeosebi, în proza fantastică, referitor la care autoarea face următoarea afirmație: "fantasticul nu e opus realului, este doar o înfățișare mai plină de semnificații a acestuia, situându-se chiar transcedental lui", propunând, totodată, o nouă viziune, în care faptul insolit apare ca prelungire a unei puternice tensiuni spiritual-afective, constituită în factor perturbator al realului"68. E de la sine înțeles că "alegerea autoarei de a scrie povestiri fantastice (...) se înscrie în tradiția care, în contextul romantismului târziu, fusese inaugurată, în literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
împărțindu-și la nivel stilistic, scrierile, în cele metaforizante și cele demetaforizante. Dilatarea discursului, prin alegerea expresiei demetaforizante este vizibilă, mai ales, în aceste cele din urmă volume ale creației, când simplitatea și sinceritatea expresiei intenționează să traducă o viziune insolită asupra existenței cotidiene. Ca un veritabil postmodern, servindu-se, totuși, de limbajul neomodernist al necuvintelor, Ana Blandiana își ia povestea în serios, făcând din propria viață o artă poetică. Sufletul, deși în aparență constituindu-se în metatext, se proiectează, în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cunoască colegii de generație, să-i citească și, finalmente, pagina scrisă e cea care decide"515. Epistolele acestea, încă necunoscute, se constituie în tulburătoare confesiuni asupra genezei operei literare, asupra inspirației și efortului chinuitor de a crea imagini și universuri insolite, mărturisirile Anei Blandiana surprinzând, "printr-o dezarmantă sinceritate, printr-o luciditate greu de acceptat la o așa de tânără scriitoare, care începuse să se confrunte cu vitregiile existenței ce nu dădeau semne că vor obosi prea curând"516, În afara activităților
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ci scrie câte puțini din toți și mai mult, însă ceea ce este interesant, așa cum rezumă Dumitru Micu, constă tocmai în faptul că "poeta nu comunică decât rareori idei ca atare, reflecții; comunică emoții intelectuale. Și o face în termeni inediți, insoliți, în formulări neașteptate, în imagini și reprezentări ce învederează actualizarea în conștiința proprie a unora dintre experiențele de cunoaștere ale umanității. Manipulează surpriza, cultivă paradoxul. Uneori, vorbește aluziv, parabolic ori sentențios, într-un fel analog întrucâtva celui propriu poeziei sapiențiale
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
SOROHAN, Elvira. Visul nemuririi în cugetarea eminesciană. În: Convorbiri literare, 144, iun. 2010, nr. 6, p. 19-23. SOROHAN, Elvira. Alice Botez și jurnalul irealității (I). În: Convorbiri literare, 145, iul. 2011, nr. 7, p. 23-27. SOROHAN, Elvira. Alice Botez. O insolită evocare a lui Cantemir (II). În: Convorbiri literare, 145, aug. 2011, nr. 8, p. 23-27. SOROHAN, Elvira. Alice Botez și romanul en miette (III). În: Convorbiri literare, 145, sept. 2011, nr. 9, p. 20-25. Alice Botez. Iarna fimbul. București: Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
întodeauna o mare capacitate internă de a renaște din propria cenușă": dialog cu istoricul și criticul literar Elvira Sorohan / interviu realizat de Eugen Munteanu. În: Convorbiri literare, 148, aug. 2014, nr. 8, p. 9-19. SOROHAN, Elvira. Mircea Diaconu și scriitura insolită. În: Convorbiri literare, 148, apr. 2014, nr. 4, p. 28-32. SOROHAN, Elvira; ILISEI, Grigore. Nu facem altceva decât să mergem pe linie călinesciană, să încercăm interpretarea fenomenului vechi literar românesc din perspectivă estetică" / Grigore Ilisei în dialog cu Elvira Sorohan
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
lungul spiralei temporale, în toate sensurile, punînd atenția și sagacitatea cititorului la grea încercare, părăsind uneori firul Ariadnei pentru a-l incita să găsească singur ieșirea din labirint. În Simfonia lupului și Culorile rîndunicii, Marius Daniel Popescu propune povestiri autobiografice insolite, deconstruindu-le de fapt în raport cu imaginea tradițională pe care ne-o facem des pre ele și redîndu-le sub formă de puzzle. Cumva în felul lui Julio Cortazar, sau al lui Jean Genet, el compune un soi de șotron textual, disprețuind succesiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
astfel încât acesta să nu devină o dogmă și să se dovedească capabil de a surprinde actualitatea în mișcare, dar și să rămână deschis posibilelor "revoluții discursive". Pentru acest din urmă motiv, de pildă, vom regăsi în scrierile sale o combinație insolită între poezie și filosofie, sociologie sau economie, deoarece, așa cum el însuși declara, poezia și revolta au în comun atât capacitatea actualizării, cât și pe aceea a negării, uneori, a finalităților prestabilite ale unor alte tipuri de demers. Supralicitarea, care stă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]