2,033 matches
-
culoar și-i arătă unde este. Se așeză și pipăi capetele dopului de tifon, fiindu-i teamă că ar putea să dispară În ea. CÎnd urină, se simți de parcă era Împunsă de ceva. Durerea ascuțită din pîntece și mușchi era insuportabilă. Pe hîrtia de toaletă apăru doar puțin sînge, și asta o făcu să-și dea seama că umezeala dintre fese probabil că era din cauza apei, că domnul Imrie o spălase cu o cîrpă sau un burete, și asta Îi displăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
etaj și la taică-său. Taică-său era surd ca piatra, dar avea un fel de radar În el, atunci cînd venea vorba de Alec, așa că tăcu. Își tot rodea unghiile și Începuse să măsoare camera. Afară, zgomotelele raidului deveniseră insuportabile - parcă se adunaseră cu toate Într-o bufnitură profundă, tot mai apropiată de pămînt. Fereastra lui Duncan Începuse să vibreze ușor. — Plec de-aici, repetă Alec, măsurînd În continuare camera. Plec. Pe bune. Nu fugi, zise Duncan cu fermitate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
coloane pe care le-a văzut În viața ei. Așa, așa, Katya, excelent, Îmi strigă ea fericită. Acum coboară-ți brațele Încet pe deasupra capului și repetă după mine: Concurența distruge armonia. Concurența distruge armonia! 07.01: Fay a plecat. Presiunea insuportabilă dispare ca prin minune. Mă răsfăț cu un castron de Honey Nut Loops: nu pot să fac și gimnastică, și să mă și abțin de la plăceri În aceeași dimineață. Stând la masa din bucătărie, Îmi ajunge dintr-odată la urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și știință. Dar această bună rînduire s-a schimbat, pentru că Episcopatul nu a mai rămas o pură putere spirituală, ci a primit în plus administrarea abundentelor bogății și grija pentru cele trecătoare. A devenit atunci calea cea mai înfricoșătoare și insuportabilă, iar oamenii sfinți făceau tot ce puteau pentru a o evita; unii precum Loyola și companionii săi, neobosiți lucrători în via Domnului, în urmă cu trei secole, au mers atît de departe în rîvna lor apostolică încît și-au jurat
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
invadatori și dominatori. De atunci abuzul a devenit lege: canoanele Bisericii au fost eludate prin nenumărate argumente sofistice 309, cînd nu o făceau prin violență și prin încălcări vizibile: împărțirea în patru, determinarea veniturilor ecleziastice în scopuri fixe, a fost insuportabilă; vechiul principiu a mers în derivă în practică și prin aceasta și spiritul său. 156. "Spiritul de generozitate, ușurința de a dărui, dificultatea de a primi" era cel de-al cincilea principiu prin care se apăra Biserica de pericolul bogățiilor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
iar de acolo am băgat viteză și ne-am întors la siguranța apartamentului ei. Am ajuns la concluzia că situația devine gravă. Aveam nevoie urgentă de un surogat de logodnic sau viața mea în Manhattan avea să fie atât de insuportabilă încât o să trebuiască să mă mut printre străini, în Brooklyn, de exemplu. A doua zi m-am întors la mine acasă. Aveam un singur mesaj pe robotul telefonic. Era de la mama: „Am aflat cu toții. Ești sigură că anulezi totul? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
salut câteva dintre cunoștințe și, iată, aveam deja o scrisoare lungă cât lista invitaților de la Apartamentul 16. Am continuat: Când veți citi această scrisoare, eu voi fi murit. Sunt très fericită aici, în rai. Viața cu o inimă frântă era insuportabilă și nu mai puteam fi o povară pentru voi toți. Sper că înțelegeți de ce am făcut gestul acesta - vreau să spun, pur și simplu nu puteam suporta gândul că voi fi singură toată viața. Sau umilința de a nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
uimire buzele pe corp și e ca și cum buzele lui mi-ar construi pentru întâia oară corpul ca pe un relief necu noscut. în clipa când simt și pielea lui neașteptat de mătăsoasă contopindu se cu pielea mea, simt o emoție insuportabilă, de parcă m-aș fi desprins de mine, trecând printr un tunel înfricoșă tor care mă electrocutează dureros, și m-aș fi recom pus în el. Nu știu cât stau lipită de el, incapabilă să mă mișc. Am o senzație ciudată de gol
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
apoi tăcere. O tăcere parcă nesfârșită, inexplicabilă. îmi arunc privirea pe pereți și deodată îmi dau seama că mă contemplă zeci de ochi din toate părțile. Priviri curioase, priviri zeflemitoare, priviri reci mă cuprind de pe pereți și mă scor monesc insuportabil. Mai bine să nu le mai văd! Mă dezvelesc și mă ridic cu greutate din pat. Doamne, cum îmi tremură picioarele! Un tremur continuu, pe care nu-l pot opri. îmi caut lucrurile împrăștiate prin cameră și încep să mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
catifelat, însă neașteptat de ferm. De abia atunci devin atentă și mă uit la ei, pe rând, cu un zâmbet nătâng. Au privirile rigide, imobile. Simt cum între noi s-a interpus iar, pe furiș, mortăciunea aia cu mi asmă insuportabilă, care se mai strecoară, uneori, ca leșul unei dihănii, ivit de nici unde. Zâmbetul mi se duce, se strânge într-o grimasă și se face ghemotoc tot acolo, în creștetul zvâcnitor al capului. Un ghemotoc pulsatil. Nu trebuie să spui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
interesant în ochii celorlalți, i se păruse dintotdeauna lui Bobo ostilă și cu totul nepotrivită temperamentului său. Ferestrele - înguste și ele - care dădeau spre zidurile cenușii ale unui alt bloc îi tăiau pur și simplu respirația, îi dădeau o senzație insuportabilă de sufocare. Iar aerul închis și posomorât din cameră colcăia de o autosufici ență înțepenită și promiscuă, cu un inconfundabil iz de mediocritate. E însă mediocritatea mai prejos sau mai presus decât ratarea? Bobo își punea foarte des această întrebare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu apucase ultima dată: că el, Bobo, o iubește și e singurul care o înțelege cu adevărat și care îi poate sta alături. Ori una, ori alta. își retrase privirea din ochii ei mari, care îl fixau cu o intensitate insuportabilă. — Ppplec la mare, la Edi, cccu fe-te-le, rosti el printre dinți, întorcându-i spatele ca să nu o mai vadă deloc și înce pând să-și vâre din nou în rucsac lucrurile de pe canapea. în minutul de tăcere uluită care căzuse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în pat lângă el și închisese ochii, așteptând să treacă totul cât mai repede. Când domnul Ionescu o sărutase pe obraz, mulțumit, îl sărutase și ea pe obraz și îi urase noapte bună. Așteptase cu mare nerăbdare, cu o aproape insuportabilă nerăbdare, să-l vadă adormit. Clara rămase cu ochii în tavan toată noaptea. Nu se putea mișca. Stătea pe spate, în aceeași poziție în care se afla când o sărutase domnul Ionescu pe obraz, înainte de a adormi. încă mai simțea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
start armăsarii nervoși ai gândurilor, să le domolească frământarea necontenită, cu care nu era obișnuită și care o tulbura peste măsură. Dar gândurile nu prea voiau să o asculte, de data asta. Dădeau năvală spre afară provocându-i un gol insuportabil în stomac, care-i accentua starea de vomă și temerea că în curând, foarte curând, le va pierde de sub control, nu le va mai putea struni, și ele vor țâșni cu o explozie în grozitoare dinăuntru înspre afară. Scoase iute
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înțepător, le simțea împunsătura ascuțită în tot corpul. Pășea din ce în ce mai anevoios și mai nesigur. Urca simțind cum aerul se rarefiază în jurul ei. Răsufla din ce în ce mai adânc, inspirând cu nesaț. Ce rul era jos și apăsător. Clara îi simțea apăsarea pe umeri, insuportabilă. La un moment dat, silueta se opri lângă o buturugă, apoi dispăru printre copaci. Clara încercă să strige, dar nu avea glas. Se opri și ea și se așeză, ostenită, pe buturugă, observând abia atunci o carte lângă ea. își
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
miros la fel de asfixiant , ori dârlăind fugar prin râpele pline de omăt ale Baisei, Nicanor acceptă o altă cale, spre a fenta supliciul hărțuielii, exercitat de către droaia de găzari și de activiști ai stăpânirii, care năvăleau zilnic în casa omului, debitând insuportabile locuri comune: Intră-n colectivă, intră-n colectivă! De ce nu intri în colectivă, când ai să intri în colectivă ? Băgându-se drept în gura lupului, Nicanor Galan mergea, seară de seară, la căminul cultural, incintă supravegheată de indivizi ai Partidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
abilități care-l făceau să înțeleagă multe din foarte puține cuvinte, sau chiar deloc. Ori însăși faptul că ocupase cea mai retrasă masă dar aranjase scaunele ca și cum te invita să iei loc, răsuna ca un strigăt răscolitor a unei singurătăți insuportabile. Atunci când se apropiase, plutonierul ridicase spre el niște ochii tulburi. Nu din cauza beției, chiar dacă masa plină cu sticle putea să sugereze asta. Privirea subofițerului oglindea o tristețe extremă, parcă adunase acolo amărăciunea lumii întregi, dincolo de care întrezărise uimit zidul cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prin labirintul străzilor pustii. E în viață dar, Dumnezeule, ce sinistru succes! Trece pe lângă cei căzuți fără alegere din unitățile care se înfruntaseră în ultimele zile. Sub ruine, se ghicesc multe alte trupuri. Duhoarea grea a cadavrelor în descompunere este insuportabilă, se insinuează copleșitor. Simțurile lui nu mai rezistă și cu un icnet scurt se îndoaie de mijloc eliberându-și convulsiv și violent conținutul stomacului, după care o ia din nou la fugă. Se oprește în dreptul unor scări care coboară sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a însemnat pentru noi Monica Lovinescu și un semn că încă mai putem spera. Citind textul lui Gabriel Liiceanu 3 în care evoca ultimii ei ani, cei în care bătrânețea, boala, singurătatea și fantomele trecutului căpătaseră o dureroasă materialitate, aproape insuportabilă pentru cei ce i-au stat în preajmă până la capăt, mi-am reamintit de statuia din copilărie. Reîntoarcerea mamei, devenită eternă, la patul fiicei, pentru a-i asista sfârșitul, mi s-a părut a fi gestul coborârii îngerului, trimis să
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
că un impozit pe aer, proporționat cu capacitatea medie de respirație a cetățeanului de rând, ar fi preferabil privatizării, alții că atât văzduhul, cât și cursurile de ape pretind bugetului și, în consecință aceluiași cetățean strivit de taxe și impozite, insuportabile sacrificii în plus. Că, odată vândut solul și subsolul, nu e nici o rațiune să nu vindem văzduhul. Din care statul ar păstra, oricum, un procent măricel, în acțiuni, cantitate suficientă pentru uzul intern. Dacă acest consumator ar învăța să-și
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
un destin care nu mi se potrivește deloc!" Atmosfera coșmarescă a acestei perioade, care a mers accentuându-se spre 1975, apare evocată în două din romanele publicate de autor după stabilirea în Franța: Cartea râsului și a uitării (1978) și Insuportabila ușurătate a ființei (1984). Acesta din urmă a fost fără îndoială romanul european care a marcat cel mai puternic momentul anilor ^80, prin conținutul său tragic, prin compoziția polifonică, prin modul inimitabil de a uni eseul cu narațiunea într-o
Milan Kundera arta romanului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8717_a_10042]
-
dovezi de iubire? Iată, sîntem gata să ne declarăm nevrednici de iubirea voastră, numai dați-ne bună pace, să rămânem așa cum sîntem. Dar nu numai din astă cauză ne simțim neliniștiți. E drept că iubirea guvernului radical e o... fericire insuportabilă, dar în sfârșit multe lucruri sânt insuportabile și totuși omul trebuie să le ducă. Vorba ceea: să nu dea Dumnezeu omului cât poate purta. Ceea ce ne-ngrijește serios e că toată iubirea aceasta a liberalilor cată neapărat să fi ascunzând
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ne declarăm nevrednici de iubirea voastră, numai dați-ne bună pace, să rămânem așa cum sîntem. Dar nu numai din astă cauză ne simțim neliniștiți. E drept că iubirea guvernului radical e o... fericire insuportabilă, dar în sfârșit multe lucruri sânt insuportabile și totuși omul trebuie să le ducă. Vorba ceea: să nu dea Dumnezeu omului cât poate purta. Ceea ce ne-ngrijește serios e că toată iubirea aceasta a liberalilor cată neapărat să fi ascunzând vro nouă nenorocire a țării. Se zice
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cele mai grele posibile, tocmai pentru că cererea acestor împrumuturi era generală. Mai adaogînd pe lângă acestea obligațiunile contractate pentru pământul ce-i trebuia aproape fiecăruia din țărani peste pogoanele ce le avea, se va vedea lesne că greutățile trebuiau să devie insuportabile pentru oameni cari abia începeau economia lor în mod independent; 5) dările indirecte a comunelor urbane fiind în mare parte dări asupra consumațiunii, ele sunt asemenea purtate de țăranii cari introduc în orașe obiectele de consumațiune. Deosebirea genetică între producția
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se destăinuiască astfel? Sau nu-i mai păsa? Da, aveam să aflu și eu mai tîrziu: apare o perioadă în viața unui cuplu, când conflictul interior sparge cadrele vieții în doi și se revarsă în viața din afară din pricina intensității insuportabile la care sunt supuși cei în cauză; nu eram atât de prieten cu Petrică adică prietenia noastră era prea proaspătă ca să-i devin confident. Și apoi întîlnirea noastră cu ea... Soții nu numai că nu schițară gestul de a se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]