17,945 matches
-
ca atare? Singura deosebire ține de uneltele de care faci uz, căci aici, în tărîmul dialecticii, armele de atac sunt altele decît cele de pe cîmpul de luptă. În al treilea rînd, chiar dacă armele sunt altele, sursa problemei rămîne aceeași. Sursa inteligenței umane stă în agresivitate. Omul nu e inteligent fiindcă, atins de grația celestă, a primit o deșteptăciune pe care nu o poate răspîndi în jur decît sub forma comportamentului filantropic, ci omul este inteligent că să supraviețuiască. Pentru asta trebuie
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
sub forma comportamentului filantropic, ci omul este inteligent că să supraviețuiască. Pentru asta trebuie să-l înfrîngă pe adversar atunci cînd viața o cere. Iar cea mai puternică armă pe care omul o are la îndemînă în acest scop este inteligența. Dialectica eristică (eris în greacă înseamnă ceartă, dispută) nu surprinde decît latura de agresivitate psihologică, eminamente verbală, a acestei inteligențe. E ca și cum ai avea o panoplie de arme psihologice, un fel de rastel în ale cărui rafturi, în loc de puști și
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
cînd viața o cere. Iar cea mai puternică armă pe care omul o are la îndemînă în acest scop este inteligența. Dialectica eristică (eris în greacă înseamnă ceartă, dispută) nu surprinde decît latura de agresivitate psihologică, eminamente verbală, a acestei inteligențe. E ca și cum ai avea o panoplie de arme psihologice, un fel de rastel în ale cărui rafturi, în loc de puști și grenade, găsești subterfugii și șiretlicuri. Efectul este însă același: adversarul sucombă sub povara unor argumente pe care nu le mai
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
este o fină și plină de vervă introducere în filozofia neamțului, iar notele lămuritoare nu fac decît să ajute cititorul într-un hățiș de cunoștințe peste care istoria și-a așternut implacabilul strat de uitare culturală. Așadar, o carte destinată inteligențelor agresive.
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
și, pentru multă vreme de aici înainte, suportăm consecințele. Orlan și Hans Moravec. Cuplu imaginar, persoane reale. Un artist plastic francez (femeie), care își datorează celebritatea practicilor corporale cărora le servește ca suport și un cercetător american, cunoscut grație teoriei inteligenței artificiale pe care o expune în cărțile sale9. Cât despre Orlan, începe prin varianta masculină a pânzei lui Gustave Courbet, L'origine du monde. A sa - Originea războiului - este la fel de erotică și de despuiată. Replicile pe care le dă lumii
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
instruite. Din opera reginei Maria, el a ales un fragment din însemnările sale zilnice, scrise în engleză. E anul 1919 și regina călătorește la Londra și la Paris încercînd - și reușind - să cîștige bunăvoința marilor puteri pentru țara sa. Nicicînd inteligența și charisma unei românce prin adopție n-au fost întrebuințate într-un scop mai nobil. Din fascinanta Martha Bibescu, antologatorul optează pentru întîlnirea prințesei cu Marcel Proust, un text scurt, de o expresivitate și de o forță analitică sclipitoare. Cu
România lui Dan C. Mihăilescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8995_a_10320]
-
care vorbește Platon, a unei lumi superioare, ideale, căreia i-ai aparținut o dată și-i vei aparține când te vei elibera de mecanismul vieții - Ethos!". Sar la epilog, pentru-al cărui titlu, de fapt, am scos volumul din raft: Viitorul inteligenței. E, acest sfîrșit de carte, cronica unei catastrofe presimțite. Publicat în 1925, prima dată, e reluat în 1941, cînd războiul deja mușca amarnic din rezervele de încredere în rațiune pe care lumea și le pusese, în atîtea secole de triumf
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
ce rost are să cumperi ziare când e mult mai simplu să cumperi ziariști - , pot, uneori, produce revelații semnificative despre specificitatea vremii pe care o trăim. Totul este să ne păstrăm mintea limpede, să trecem toate informațiile prin filtrul propriei noastre inteligențe, să abandonăm ideile preconcepute și să privim cu suspiciune clișeele de interpretare. Profesorul ieșean Alexandru Călinescu s-a specializat de ceva vreme în a găsi înțelesurile revelatorii din spatele unor, la prima vedere, nespectaculoase, fapte diverse. Dacă există o înțelepciune a
Supușii regelui rating by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8985_a_10310]
-
geniu paranoid din A Beautiful Mind și în nici un caz pe Gladiatorul care i-a adus un succes remarcabil. Ușor stîngaci, dar nu lipsit de determinare în acțiune, aparent timorat, dar cu o replică de precizie, trăsnit, dar cu o inteligență bine focalizată, Richie nu este totuși comisarul Colombo, dar nici tipul violent din L.A. Confidential, ofițerul Wendell White. Richie nu sare în ochi, este aparent șters, spre deosebire de colegii săi corupți atît de macho încît se pot confunda foarte bine cu
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
în noul regim), urma lui Blaga, prezentă în neoexpresionismul poetic, se constată că rămâne și în proza reflexivă. Ea persistă în încrederea în taina adevărului ori adevărul tainei. Încrederea se fixează printr-o înțelegere emoționată și adesea emoționantă. Voința de inteligență o subordonează pe aceea de persuasiune directă și concretă. Autoarea nu leagă îndeajuns finalitatea de cauzalitate, în meditația existențială. Dominate de obsesii dizolvate, confesiunile sale sunt marcate de altitudine. Firește, și de atitudine. În contextul micului dezgheț ideologic din a
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
autentic democratică" (Alexandru Paleologu, în "Luceafărul", nr. 44, 1970). Prizonieră, literar vorbind, a discursului patetic, Blandiana vede sensuri și fără idei. Un moralism de pe poziția amorală, a abstragerii solipsiste, nu e lipsit de artificiul autoconstructiv. Afectivitatea ajunge dublată de afectarea inteligenței. Nu doar aici, voința critică nu deține premise autoanalitice de o egală acuitate. Nu lipsesc poetizarea, moralismul general și abstract. În timp (Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie, 1976, Coridoare de oglinzi, 1984, Autoportret cu palimpsest, 1986), identificăm o
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
Tudorel Urian Principalele piscuri de inteligență ale faimoasei "generații '80" sunt, alături de Gheorghe Iova, Ioan Buduca și Dan Arsenie. O astfel de afirmație s-ar putea să-i șocheze pe criticii generației 2000. Pentru că nici Ioan Buduca, nici Dan Arsenie (rareori, Gheoghe Iova) nu sunt invocați
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
stabili paginația. Dorind să fie mereu ŕ la page, captivat de dinamica politică și socială, fascinat de noile căi deschise cunoașterii, s-a îndepărtat, ca mulți alții din generația lui, de lumea literaturii propriu-zise, trăind în marginile unui cotidian, căruia inteligența sa speculativă i-a căutat continuu explicații tenebroase, conspiraționiste sau metafizice. A scos câteva cărți "ciudate", fără prea mare succes la public și fără ecou în critica literară, pe care nimeni nu s-a prea străduit să le înțeleagă. România
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
ca un incendiu ce cuprinde deopotrivă pămîntul și cerul, "o mare avalanșă" stihială: "capodopera maxima vîrtej în haos eternitate pentru sinucigașii sublimi posedați sfîrtecați de idei și de viziuni rug infernal pentru imbecilitatea omenirii/ parfum de iasomie peste conștiințele și inteligențele în putrefacție avansată" (capodopera maximă). E o maree a fanteziei ce îneacă referințele sociale, poetica stradală, minirealismele optzeciștilor și devansează, abia atingînd-o, preferința pentru naturalismul crud al douămiiștilor. Șirul opulent de metamorfoze ce ni se propune cu generozitate nu are
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
răsăritul soarelui" (ibidem). Precum un topos al întîlnirii dicteului automat și al lucidității, cel dintîi, în pofida suprarealismului ortodox, posedînd totdeauna o disciplină subiacentă, poezia în cauză își declară o ebrietate austeră a limpezimii, în chipul în care Valery socotea că inteligența, "stare trează, produce misterios și visează iar somnul vede limpede": "mă-mbăt cu litere și cu virgule mă-mbăt cu substantive și cu adjective cu adverbe și numerale/ mă-mbăt cu apa care izvorăște din piatră și fier mă-mbăt
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
Constantin Țoiu Deci, teribil personaj acest Cantacuzin! Un Boss ahtiat de cultură. N-a editat el Biblia de la București? Un tip de renaștere valahă, dozând în părți egale inteligența rafinată și otrava, argumentul fiind și cucuta, lichidându-și cu sânge rece adversarii, până când pieri și el, otrăvit... Cum arăta el? Neculce l-a văzut și l-a prins în această frază grea: Om mare la stat cu ochi ca
Cantemireștii, Cantacuzinii, dușmănie mare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9055_a_10380]
-
El îți dă, îți oferă ce nici nu te aștepți și nu meritai, și chiar meritând, sperai la acel lucru de atâta vreme și cu atâta deznădejde, încât oferta îți pare o adevărată minune. Ca-n Dechemvrie 1989. CULTURA și inteligența complică istoria. Intriga se rafinează. Ambițiile se ascund mai bine. Scopurile politice se învelesc în rațiuni din ce în ce mai subtile. Renașterea, în fastul ei, înseamnă și crima (de stat).Tradiția sentimentală face din Constantin Brâncoveanu, ctitor strălucit de cultură, o victimă a
Cantemireștii, Cantacuzinii, dușmănie mare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9055_a_10380]
-
de fabricat prin cuvinte starea poetică", un mecanism lipsit de identitate. Oricât de ciudată ar părea această afirmație hiperrealismului acaparant al contemporaneității noastre, ea semnifică o Ultima Thule a poeticității, pe care, ca să facem recurs la interculturalitate, așa cum procedează cu inteligență Marius Ghica, o putem asemăna concepției indiene asupra Vedelor, lipsite de autor, întrucât Divinitatea nu gândește, fiind (inclusiv) gândirea. În acest context, nu ni se pare disjunctă includerea în volum a unei secțiuni secunde, intitulată Cărări spre o poietică în
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
al lui David Fincher, Flightplan (Jurnal de bord, 2005) al lui Robert Schwentke, The Silence of the Lambs (Tăcerea mieilor, 1991) în regia lui Jonathan Demme creează profilul unui personaj sensibil la nuanțe, ușor nevrotic chiar, dar intreprid, cu o inteligență vie și un acut simț moral. Într-un fel, rolul pe care i-l conferă Jordan o integrează perfect și mi se pare că Jodie Foster face unul dintre cele mai bune roluri ale ei. Personajul nu e lipsit de
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
se exprimă, cum ne-am fi așteptat, din postura unui poet autentic nerecunoscut de mediul socio-cultural și îndrituit să facă nițel scandal (cazul Marius Ianuș). Simona Popescu se lansează de pe poziția... adevăratei poezii, cea tranzitivă și "transgresivă", postmodernist-suprarealistă, cu dubla inteligență a Creierului și a Inimii, poezia care înseamnă "emoție și amintire și love și viață". Mediul ostil, refractar, indiferent reprezintă doar ținta inițială, făcută vizibilă prin dezinteresul unor studenți de la Fabrică (Facultatea de Litere din București) față de versuri și autorii
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
cam vedea, Artaud o zicea mai mișto, gagiul Pindar "își punea problema artei sale" ("Ce? Nu-i mișto?"), Byron, la fel, e un gagiu ce s-a distrat pe cinste în Don Juan ("Ay, ce haioasă, cool, beton și marfă/ Inteligență"). Bacovia, sărmanul, este "rapărul cel mai tare", iar teoria literară nu e doar teoretică: "e senzuală și e mișto"... Simona Popescu simte nevoia să-și sublinieze continuu tinerețea spirituală, nonconformismul, atitudinea antielitistă, inclusiv prin asemenea alinieri jenante la limbajul străzii
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
Meșterul Manole) în viziunea lui Eliade asupra lumii, încercarea de recuperare a autorului Tratatului de istoria religiilor de către autoritățile comuniste, cine și de ce l-a asasinat pe profesorul Ioan Petru Culianu. Chiar dacă, în general, lucrurile sunt cunoscute, Andrei Oișteanu are inteligența de a oferi subtilități de interpretare care modifică într-o oarecare măsură tabloul de ansamblu și tulbură șablonul de gândire. Se speculează foarte mult pe seama adeziunii lui Mircea Eliade la Garda de Fier, dar se uită adesea că, spre deosebire de fascism
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
contrazis, dar fără o legătură directă, ori măcar vizibilă, cu ceea ce s-ar putea numi cauza discuției. Până la urmă toate aceste bătălii cu mize mai mult sau mai puțin discutabile, se transformă în spectacole ale libertății de gândire, turniruri ale inteligenței, erudiției și spiritului critic, greu de imaginat în România de după "istoricul" turneu asiatic al încă tânărului pe atunci secretar general al PCR, Nicolae Ceaușescu. Simțul practic este într-un fel punerea în aplicare, în exercițiul critic, a ideilor din Bunul
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
celor două cărți, este spus explicit de autor în articolul intitulat chiar Despre simțul practic. Scrie Alexandru Paleologu, reluând argumentația pilot din Bunul simț ca paradox: "El (simțul practic - n.n.) e, în orice caz, contrariul prostiei și implică totdeauna marea inteligență și marile sentimente, iar simțul practic nu e altceva, în adevăr, decât expresia aplicată a bunului simț" (p. 88). Că simțul practic este sinonim cu inteligența aplicată o dovedește și sumara, dar precisa sa descriere din pagina următoare: "Simțul practic
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
El (simțul practic - n.n.) e, în orice caz, contrariul prostiei și implică totdeauna marea inteligență și marile sentimente, iar simțul practic nu e altceva, în adevăr, decât expresia aplicată a bunului simț" (p. 88). Că simțul practic este sinonim cu inteligența aplicată o dovedește și sumara, dar precisa sa descriere din pagina următoare: "Simțul practic e darul, de pildă, de a-și reprezenta toate efectele conexe și probabile ale unei acțiuni, toate variantele previzibile și eventual imprevizibile ale acestor efecte și
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]