2,162 matches
-
ea însăși, cât și de un lucru cognitiv aflat pe un nivel de cunoștință destul de înalt; 4) devreme ce "PERFECTUL" (definit în manieră neoclasică) trebuie să obțină calitate din toate celelalte lucruri, iar necesitatea de a exista pentru totdeauna este inteligibilă doar dacă nonexistența sa este imposibilă; 5) toate celelalte lucruri trebuie să depindă de existența Perfecțiunii, iar nonexistența sa ar însemna că nimic nu a fost posibil dar acest lucru este absurd; 6) perfecțiunea fiind definită ca și coincidență modală
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
noi, au tendința de a uita uneori că limbajul subconștientului este imageria (cuvintele și logica aparțin limbajului conștientului) și este foarte dificil să ai o imagine negativă. Te rog nu te gândi la un elefant roz. Așa este? Utilizați cuvinte inteligibile, ușor de înțeles; noi invităm oamenii în starea hipnotică. "Lasă-te cuprins de atâta relaxare câtă ai vrea să simți în acest moment...", "Ai putea găsi că este interesant să mergi și să explorezi..." . Evită cu orice preț cel mai
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
omul, pe care își propune să-l îndumnezeiască religia noastră, nu e spirit pur ca îngerul, ci spirit și trup laolaltă, ca un întreg organic. Mișcările fimței lui angajate în actul religios sunt totdeodată de caracter sensibil și de caracter inteligibil. Materialitatea formelor de cultură din cult se adresează în primul rând sensibilității. Iar sensibilitatea, după doctrina lui Dionisie XXX. Areopagitul, care nu e numai doctorul mistic al Bisericii, dar și filosoful cultului bisericesc, e unul din modurile de cunoaștere a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sensibil, adică din frumosul ce se poate experimenta prin simțuri. Ca să înțelegem mai limpede cât de arbitrară e această limitare, să ridicăm următoarea întrebare: există oare numai o frumusețe sensibilă sau există și o frumusețe de ordin ideal, de ordin inteligibil? Pentru a da răspunsul cuvenit, să ne referim la exemplul clasic al arhitectului. Casa, pe care o clădește el, există mai întâi ca realitate materială în spațiu sau ca formă ideală în fantezia lui? Incontestabil, există mai întâi această formă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
le-ar fi ascultat executate de orchestră. Auzul lui, mort pentru lumea din afară, se desfăta în armoniile ideale ale sunetelor nesunate, ce-i umpleau spiritul, fără putință de a le percepe din afară. El contempla frumusețea muzicală în ordinea inteligibilă și pentru urechea lui interioară, sunetele trebuie să fi fost ceea ce sunt numerele abstracte pentru inteligența matematicienilor filosofi, care văd în ele arhetipuri transcendente ale lucrurilor sensibile. Similar e cazul rapsodului orb, care a fost legendarul Homer și al modernului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
încorda în contemplația frumuseții supranaturale. în lumina exemplelor date, care concordă cu teoria despre cele două categorii de simțuri, a teologiei mistice, există, prin urmare, o frumusețe sensibilă care e obiectul restrâns al esteticii moderne și o frumusețe suprasensibilă sau inteligibilă care, împreună cu cea dintâi, formează obiectul esteticii teologice. Care e pentru noi frumusețea inteligibilă prin excelență? (Prin frumusețe inteligibilă trebuie să înțelegem frumusețea transcendentă). Această frumusețe e Dumnezeu însuși. Dumnezeu, e frumusețea perfectă sau absolută. Afirmând această propoziție, teologia, care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cele două categorii de simțuri, a teologiei mistice, există, prin urmare, o frumusețe sensibilă care e obiectul restrâns al esteticii moderne și o frumusețe suprasensibilă sau inteligibilă care, împreună cu cea dintâi, formează obiectul esteticii teologice. Care e pentru noi frumusețea inteligibilă prin excelență? (Prin frumusețe inteligibilă trebuie să înțelegem frumusețea transcendentă). Această frumusețe e Dumnezeu însuși. Dumnezeu, e frumusețea perfectă sau absolută. Afirmând această propoziție, teologia, care până la un punct merge mână în mână cu metafizica, se deosebește de ea prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a teologiei mistice, există, prin urmare, o frumusețe sensibilă care e obiectul restrâns al esteticii moderne și o frumusețe suprasensibilă sau inteligibilă care, împreună cu cea dintâi, formează obiectul esteticii teologice. Care e pentru noi frumusețea inteligibilă prin excelență? (Prin frumusețe inteligibilă trebuie să înțelegem frumusețea transcendentă). Această frumusețe e Dumnezeu însuși. Dumnezeu, e frumusețea perfectă sau absolută. Afirmând această propoziție, teologia, care până la un punct merge mână în mână cu metafizica, se deosebește de ea prin faptul că, pe când în metafizică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a culorilor nu se pot percepe decât în viabilitate. Soarele, care împrăștie întunericul și pune în valoare farmecul acestei lumi, vine în mod inevitabil ca o comparație, „ca un ecou palid al focul transcendent, care e izvorul ultim al frumuseții inteligibile și al frumuseții sensibile. Aspirația universală către soare e analogia aspirației universale către lumina suprafirească. Floarea-soarelui și tot regnul vegetal împreună cu ea se ridică spre astrul ceresc; ciocârlia nu poate cânta decât avântându-se beată de lumină spre el, iar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și frumusețea făpturilor poți să cunoști bine, socotindu-te pe cel care le-a zidit” zice înțelepciunea lui Solomon (XIII.5). Existând în mod obiectiv, frumusețea e comunicabilă; ea ne atrage la sine, fie că e sensibilă, fie că E inteligibilă, după cum se rostește Maxim Mărturisitorul: „Precum ochiul sensibil îl atrage la sine frumusețea celor văzute, așa și mintea curată o atrage la sine cunoștința celor nevăzute, iar nevăzute numesc pe cele fără trupuri”(Maxim Mărturisitorul. Centuria I, 88, în Filocalie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vedem în mod simbolic prin icoană. Icoana e revelația sensibilă „a celor ascunse” sau cunoașterea lor simbolică. Ea răspunde modului nostru de a ne mișca sufletul prin contemplația sensibilă și de a-l ridica, prin mijlocirea ci, la contemplația superioară, inteligibilă. „Pentru că suntem făcuți din două părți, alcătuiți din suflet și trup, și pentru că sufletul nostru nu este simplu, ci acoperit ca de un văl, ne este cu neputință să ajungem la cele inteligibile, fără ajutorul celor corporale. Așadar, după cum prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
apostolul Pavel. Dar om duhovnicesc e cel care a biruit păcatul și s-a ridicat din nou în libertatea harului divin și a redevenit fiu al contemplației cerești. El e acum o ființă mântuită de fatalitatea sensibilă și asimilată ordinii inteligibile ca îngerii. El zămislește numai cu mintea, adică a redobândit facultatea de a contempla lumea celor nevăzute. Pentru a pătrunde adâncimea strofei care urmează, e nevoie să reamintim că în viziunea mistică a contemplației ceea ce descoperă omul de un preț
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acesta al existenței noastre ideale metafizice, al nemuririi noastre create, dă perspectivă infinită strofei ce urmează: îngemănând potrivnice silințe, Cobor zâmbind din alba-ntâietate, Din soiul uniefâră de semințe închis în pura mea deplinătate. În idealitatea ei de ființă pur inteligibilă, creatura e desăvârșită și fericită: coboară zâmbind din alba întâietate, adică din principiul neprihănit al nemuririi. Spiritualitatea ei e asemenea cu aceea a îngerilor, impasibilă, neredusă și nesfâșiată încă de antagonismul pătimaș al bărbăției și al feminității, fiindcă își trage
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îndeplinindu-se astfel din nou un proces psihic al valorificării îmbinărilor verbale percepute” (10; p.386). În partea periferică a procesului de vorbire are loc „divulgarea prin trecerea conceptului interior asupra aparatului motric de execuție, care se transformă în articulare inteligibilă. Această creare exterioară de vorbire acustico-motrică este un proces complicat de coordonare ce în urma unui impuls general central face să acționeze prin mișcări sinergice sistemul muscular al respirației, fonației și articulației (I.Band, L. Kennedy, R. Husson, Tarneaud, Cotul, Gîrbea
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
formează o buclă audio-fonatoare care rezumă audiția și fonația ca ciclu de comunicare între om și lumea exterioară” (152; p.448). Funcția principală a limbajului se realizează astfel prin finalizarea celor două aspecte: emitere și receptare. Emiterea trebuie să fie inteligibilă și organizată la nivel: fonematic, articulator, semiotic, sintactic și ritmic. De asemenea, receptarea presupune și înțelegerea stimulilor acustici verbali prin feed-back, incluzând referiri la capacitatea de a fi și emițător în același timp, precum și faptul că vorbirea e percepută și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
același timp inevitabil trecerea aerului prin nări. Consoanele pierd din intensitate. Căutând să remedieze această situație contractă aripile nasului într-o încercare instinctivă de închidere a nasului și de oprire a pierderii de aer nasal. Formează astfel grimase. Vorbirea este inteligibilă însă poartă caracterele nasalizării (Tip A, Tip B, B1, B2). Grupa 2. - Incapabil să obțină în mod normal un sunet exploziv suficient de puternic el poate produce un sunet similar în laringe formând stopul glotic, ca o închidere de clapă
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
ș, t, z și cele fricative f, v, pot fi produse cu aproximație de către o parte din organele vorbirii care în mod normal nu sunt folosite în acest scop. Asemenea tentative duc în cele din urmă la o vorbire parțial inteligibilă (Tip C, Tip A/B). Grupa 3. - Copilul părăsește orice încercare fără speranță de redresare și nu face nici un efort ca să evite defectele în pronunția consoanelor. Pronunță corect nasalele m, n; o asemenea vorbire se dezvoltă desigur prin stadii similare
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
nu singurul. Pentru surd, mimica pronunției sunetelor, gesturilor, desenele servesc comunicarea ca și limbajul. Pentru copilul malformat, fonemele și morfemele deși neadecvate pentru interlocutor din perspectiva fonologică a limbii servesc totuși comunicarea într-o formă mai mult sau mai puțin inteligibilă. Limbajul face parte dintr-un complex de conduite indestructibil legate de dezvoltarea intelectuală și afectivă; el nu apare „ex nihilo” și nu este numai o prelungire a gânguritului. Capacitatea de reprezentare este esențială pentru dezvoltarea gândirii și limbajului, după cum amplu
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
întâi și a doua) / 227 3.6.3. Meditația a treia și folosirea ideii de Dumnezeu ca suport pentru obiectivarea realității / 229 3.6.4. Meditația a patra și identificarea adevărului / 235 3.6.5. Meditația a cincea. Redescoperirea lucrurilor inteligibile și a imaginației / 238 3.6.6. Meditația a șasea și redescoperirea omului / 241 Concluzii. Bucla modernă a imaginarului / 247 Bibliografie / 257 Abstract / 265 Résumé / 269 Introducere Lucrarea de față reprezintă componenta "aplicativă" a unei episteme fundamentată pe noi perspective
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
viziune prin care ideea infinitului era în act. El consideră că din punct de vedere matematic infinitul reprezintă în act ceea ce finitul este în potență. Transferul finitului spre infinit se face de la nivelul potențial al realității sensibile spre o realitate inteligibilă, dar aflată în act. Teoria universului infinit are două argumente majore. Primul este de ordin teologic, și prezintă ideea infinității Dumnezeirii. Ideea unui maxim absolut care "este un lucru unic, care este totul, în care totul este"128, reprezintă începutul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
lucrurilor frumoase și el să sporească sau să se micșoreze ori să îndure o cât de mică știrbire"14. Transformarea conceptuală ce apare la Platon își are rădăcina în modul în care cei doi termeni sunt folosiți pentru desemnarea lumii inteligibile. Termenul ίδεά este folosit mai ales în perioada de tinerețe tocmai pentru a arăta modalitatea în care este întemeiată lumea inteligibilă. Discursul său este unul paideic. În cazul folosirii termenului ειδος viziunea sa se schimbă, discursul fiind metafizic. Este folosit
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ce apare la Platon își are rădăcina în modul în care cei doi termeni sunt folosiți pentru desemnarea lumii inteligibile. Termenul ίδεά este folosit mai ales în perioada de tinerețe tocmai pentru a arăta modalitatea în care este întemeiată lumea inteligibilă. Discursul său este unul paideic. În cazul folosirii termenului ειδος viziunea sa se schimbă, discursul fiind metafizic. Este folosit termenul ειδος atunci când universul descris este unul unitar, ne mai apărând multitudinea de idei. La Platon, forma evoluează de la conceptul de
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o concepție substanțialistă a lumii. Din citatul următor: Forma unui lucru este chiar lucrul însuși, iar lucrul se deosebește de formă ca aparentul de real, sau ca interiorul de exterior"32 putem deduce o lume duală alcătuită din sensibil și inteligibil. Forma nu aparține suprafeței naturii, de sensibil, ci de interiorul ei, care aparține de inteligibil. O astfel de interpretare este de neacceptat pentru opera lui Bacon. Trebuie căutată o altă perspectivă. Aceasta o găsim datorită concepției lui asupra naturii. Concepția
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
De științele teoretice ține metafizica, ce are drept scop cercetarea formelor: "Cercetarea formelor, care sunt (după felul și legea lor) eterne și nestrămutate, constituie metafizica"44. Numind formele "eterne și nestrămutate" nu înseamnă că acestea sunt transcendente, neaparținând unei lumi inteligibile, ci doar că nu sunt supuse transformării materiei, ele fiind legi (denumiri) date acestor transformări. De exemplu, când numește mișcarea drept "formă a căldurii", Bacon are în vedere mișcarea particulelor de bază, care este un proces etern, o lege cosmică
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
urmare a raportului dintre intelect (Soare) și voință (luminătorii nopții). În funcție de modalitatea de poziționare a celor două forme specific umane este determinată apariția erorii și a adevărului. 55 Apariția animalelor acvatice și a păsărilor; împărțirea lor pe specii. Acceptarea lucrurilor inteligibile și a celor existente în vis. 66 Apariția mamiferelor și a omului. Adam este numit stăpânul lumii. Acceptarea lucrurilor sensibile și a trupului. Descrierea raportului dintre trup și lucrurile sensibile. 3.6.2. Trecerea de la cenzura metafizică la reconstrucția ei
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]