9,535 matches
-
Crește numărul voluntarilor etc.), fie presimțirea unui veac nou (A. Toma - Spre viață, Magda Isanos - Veac mare, veac larg, G. Spina - Mâine, Maria Rovan - Lumina etc.). Dacă Ștefan Tita, unul dintre primii versificatori ce elogiază noua eră, colaborator, în perioada interbelică, la o serie de publicații de stânga precum Aurora, Adevărul, Cuvântul liber, Facla, Libertatea, Semnalul, Lumea nouă, utilizează imagistica expresionistă pentru a descrie lumea așteptată - "Orașe de mâine, orașe grădini / Veți crește spațioase, geometrice, drepte / Ca niște trepte / Spre alte
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
dintre poeții-muncitori promițători (I.F. Greblescu, Constantin Harambașa etc.). Rubrica Poezia și Poșta redacției vor fi abandonate însă în câteva luni, semn că redacția nu avea în intenție să cultive realmente gustul pentru poezie, ocupație văzută ca formalistă, amintind de practicile interbelice ale publicațiilor literare (recomandări de tipul "Dumneata ai destule note simpatice. Se simte uneori câte un suflu strein (și asta înseamnă că trebuie să-ți intensifici lecturile de poezie)17" ori "dumneata cultivi idei frumoase și necesare evului nou; e
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
a trecut trebuie să se abțină. Să încheiem punînd în lumină meritul Dorei Mezdrea, acribia sisifică cu care a cules, cuvînt cu cuvînt, paginile dosarelor informative. De fapt, dintre editorii care și-au făcut un merit din a smulge intelectuali interbelici din uitare, numele Dorei Mezdrea trebuie pomenit cu precădere. Condiția ca un intelectual să supraviețuiască morții este ca posteritatea să-i pomenească viața. În privința lui Noica, putem fi liniștiți: filozoful are o posteritate sigură pe care insinuările detractorilor nu o
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
îl defineați drept un "guru al dreptei Ťpopulareť"? Despre neîmpăcatul adversar al ideologiilor extremiste? Despre subiectul atâtor atacuri ignare desfășurate tocmai în revistele lui Vadim Tudor? Sau despre intelectualul a cărui strălucire nu vă lasă să moțăiți pe prăfuitele bucoavne interbelice? Pe ce vă bazați când deschideți atât de larg baierele dezinformării? Ce probe aveți? Unde și când a atacat Vladimir Tismăneanu "dreapta tradițională"? La ce personaje, evenimente, formațiuni politice faceți trimitere? Există măcar o singură frază în opera deja vastă
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
de a-i discredita pe intelectualii critici din categoria lui Vladimir Tismăneanu! Ca unul care-i cunosc suficient de bine scrisul, care am petrecut cu el mii de ore discutând despre viața publică și politică a României, inclusiv a celei interbelice, depun, cu toată seriozitatea, mărturie că ne aflăm în fața unor invenții născute din ură personală, frustrare și resentiment. Nu pot să nu mă întreb, confruntat cu asemenea acte de mistificare grosolană, de ce-om fi noi, românii (și cu atât
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
Viena, la Zagreb. Ni se relevă un bun cunoscător al istoriei europene în care se integrează cea a românilor și un incisiv polelmist cu diferitele tipuri de propagandă ce au însoțit destinul neamului său și care înflorește primejdios în perioada interbelică. Biografia interioară a romancierului conturează profilul unui autor care a meditat intens și continuu asupra speciei literare căreia i s-a dedicat. Se găsesc presărate în răspunsuri la interviuri diferite definiții ale romanului ce indică o conștiință teoretică remarcabilă, deși
„Dialog peste generații“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7343_a_8668]
-
Hasdeu (înscris, lângă Odobescu, în câmpul eclectic numit Postromanticii. Proza academică și savantă. Teatrul), asemenea cazuri de hibridare vor dispărea cu totul, lăsând locul secvențelor sintetice de tipul Dramaturgia la 1900 (Alexandru Davila, Mihail Săulescu, Ronetti-Roman, Mihail Sorbul) ori, pentru interbelic, Dramaturgia (G. Ciprian, cu o treaptă valorică peste Tudor Mușatescu, Victor Eftimiu, Victor Ion Popa sau, încă și mai jos, Valjan, Alexandru Kirițescu, Ion Luca și G.M. Zamfirescu). Niciodată până acum Manolescu nu s-a arătat a fi un atât
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
Protopopeasca). Sintagma desemnează o nuanță de albastru identificată tot cu ajutorul unei uniforme: ceva mai deschisă decât bleu marine (așa cum o demonstrează, în absența unor explicații din dicționarele generale, imaginile din internet). Termenul bleumarin/bleu marine apare la mai mulți scriitori interbelici (dintre cei sensibili la dramele intelectuale și la nuanțele de culori): la Camil Petrescu (în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război), la Hortensia Papadat-Bengescu (în Fecioarele despletite), la Gib Mihăescu (în Donna Alba) etc. După cel de-al
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
de peste câțiva ani, îi va cădea în brațe. În ciuda asigurărilor lui de a o căuta, a reapărut când nu mai era chiar în floarea vîrstei. Fără nici un reazem real, tânăra contesă, provenind din cea mai conservatoare și snoabă societate, în interbelicul Italiei catolice, plin de restricții pentru femei, a lăsat totul pentru a se izola pe dealurile superbe din Toscana, la proprietatea părăginită, lăsată moștenire de îndrăgitul și spiritualul ei frate, decedat prematur. Contrar propriilor așteptări, cu ajutorul devotat al unui cuplu
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
majorei crize de receptare, ofertant. Argumente care să încurajeze o asemenea tranzacție se găsesc. Obișnuiți strict, după 1989, cu un anume calapod tematic al memorialisticii, în care denunțul lumii comuniste, de preferință carcerale, alterna restrictiv cu iluzia târzie a paradisului interbelic, suntem incapabili, astăzi, să citim normalitatea acelor ani altfel decât ca pe un fapt romanesc. Viața cotidiană, lipsită de vreo încărcătură suplimentară de sens, nu se degajă natural, pentru acea perioadă, decât din construcțiile ficționale ulterioare, din care, în buna
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc. De acolo aflăm că Leonte Răutu (1910-1993), pe numele său real Lev Oigenstein, a fost ideologul-șef al partidului în anii obsedantului deceniu. A intrat în PCR încă din perioada interbelică și a fost redactorul-șef al ziarului "Scânteia" în perioada sa de clandestinitate. În anii '30 a fost arestat și condamnat. După anexarea Basarabiei emigrează în URSS, unde activează ca șef al secției române la Radio Moscova. În urma intervenției Anei
Profesionist în slujba răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7620_a_8945]
-
aceeași stradă, a Palatului Lanza Tomasi. "Butera" este o localitate din sudul insulei, în apropiere de orașul Gela, vechea așezare elină unde a făcut săpături arheologul Dinu Adameșteanu. După cum se știe, palatul palermitan în care a locuit scriitorul în perioada interbelică, aflat nu prea departe de Via Butera, a fost distrus în timpul celui de-al doilea război mondial, ceea i-a provocat o mare durere. Pe locul lui a fost ridicat un imobil nou, la parterul căruia am descoperit o cafenea
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
Orțești, Neamț) și-a dat doctoratul în 1998 cu "Mișcarea Literară Iconar". Expert în viața și opera unor scriitori bucovineni și moldoveni tip Mircea Streinul, Creangă, Hogaș, dovadă monografiile dedicate acestora, criticul și istoricul literar sucevean a citit toată literatura interbelică și încă ceva pe deasupra. Știe tot despre poezia română modernă (vezi monografia dedicată lui Cezar Baltag, Aula 2000), dar și despre cea postmodernă. A obținut de două ori premiul Asociației scriitorilor din Iași (1998,2000). Scrie cu aceeași dezinvoltură cronică
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
de rezistență, Blaga, V.Voiculescu, Ion Pillat; Adrian Maniu, Aron Cotruș, dar și pe ideea de a demonstra că în literatura română a existat dintotdeauna un filon de poezie religioasă, este de fapt un mic compediu de istorie a poeziei interbelice, de indubitabilă valoare ideatică și analitică.
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
într-o carte dintru-nceput deschisă către dialogul interpretărilor. Opțiunea lui Manolescu nu ține însă, cum s-ar putea crede, de imperativele influenței de gen. Istoria lui nu privilegiază magnetic istoriile altora. Dovadă că, prezent în secțiunea dedicată Marilor scriitori interbelici (alături de Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Tudor Arghezi, George Bacovia, Mateiu I. Caragiale, Ion Pillat, Camil Petrescu, Lucian Blaga, Ion Barbu, Anton Holban, M. Blecher), teoreticianul, criticul și istoricul literar Călinescu e citit simultan ca romancier, poet și dramaturg
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
Nuanța suplimentară e formidabilă. Și relativizează serios rigorismul științific al teoriilor receptării. Dacă autorul Șerban Cioculescu se pretează unei invocări filologic exacte, cititorul omonim însă nu poate fi prins între ghilimele. Avem, în cele două ipostaze livrești ale lui criticului interbelic, o metaforă extraordinară a realității metodologice pe care Nicolae Manolescu o enunță în chiar primul paragraf. Căci cele două dimensiuni ale desenului sunt, matematic vorbind, ireconciliabile. De consistențe diferite, mâinile nu se ating, ci doar se presimt una pe cealaltă
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
se obține strict prin însumarea coerentă a câtorva butade. Că falimentul e unul de metodă, și nu de cazuistică recentă, o dovedește clar dosarul de receptare al Istoriei călinesciene. Acolo, cele mai bune minți critice pe care le-a dat interbelicul ratau sistematic - și nu neapărat din pricini de chimie umană - contactul cu o carte realmente semnificativă. Intervine, deci, compensatoriu față de această inadecvare la gen, o a doua prejudecată majoră. Aceea a canonului, înțeles cât se poate de confuz, după cum reiese
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
C. Trandafir Format într-o epocă patetică, de un vitalism care a generat renașterea interbelică, N. Steinhardt a pătimit mult într-o istorie prea vrăjmașă. Și s-a bucurat, ca om literar, și de-o sfințenie omenească. Nu traseul criterionist al marilor congeneri (Eliade, Noica, Mircea Vulcănescu etc.) este cel pe care se situează scrisul
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
marilor congeneri (Eliade, Noica, Mircea Vulcănescu etc.) este cel pe care se situează scrisul său, ci mai degrabă cel al moraliștilor francezi sau, și mai aproape de realitate, pe terenul unde se împacă umanul-creștinesc, eticul și esteticul, plenitudinar, cum spuneau tinerii interbelici, sau în stilul lui ingenios și colorat: "spre zăpăceala și ciuda exegeților, bucherilor și învățătorilor și întru împlinirea sfintei dreptăți". Eseistica lui erudită și hedonistă se bizuie deopotrivă pe o mansuetudine franciscană și pe o rară energie spirituală, de unde lectura
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
Tudorel Urian Cel puțin din perspectiva titlului, cel mai recent volum al Ioanei Pârvulescu, Întoarcere în secolul 21, pare a face parte dintr-o serie care mai cuprinde Întoarcere în Bucureștiul interbelic (Humanitas, 2003) și În intimitatea secolului 19 (Humanitas, 2005). Spun pare pentru că dincolo de ideea generală a călătoriilor cu o sui-generis mașină a timpului, totul este în măsură să despartă actuala carte de precedentele două volume. Tomurile despre Bucureștiul interbelic și
Revelații în minunata lume nouă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7247_a_8572]
-
Bucureștiul interbelic (Humanitas, 2003) și În intimitatea secolului 19 (Humanitas, 2005). Spun pare pentru că dincolo de ideea generală a călătoriilor cu o sui-generis mașină a timpului, totul este în măsură să despartă actuala carte de precedentele două volume. Tomurile despre Bucureștiul interbelic și România secolului al XIX-lea conțineau, din rațiuni lesne de înțeles, doze substanțiale de ficțiune. Citind presa și diverse documente, albume cu fotografii și reclame publicitare, cunoscând zvonurile și bârfele de culise legate de unii și de alții, recitind
Revelații în minunata lume nouă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7247_a_8572]
-
culise legate de unii și de alții, recitind, din această perspectivă întreaga literatură a vremii, autoarea se pune în pielea oamenilor acelui timp, așa cum Flaubert își asumă identitatea doamnei Bovary. Ea se visează - cu infinite satisfacții - trăind în tumultoasa perioadă interbelică sau în romanticul secol al XIX-lea. Cel puțin în cartea despre Bucureștiul interbelic (de departe, preferata mea) Ioana Pârvulescu face unul dintre cele mai interesante experimente scriitoricești de care am auzit vreodată. Citește zilnic (doar) ziarele corespunzătoare zilei respective
Revelații în minunata lume nouă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7247_a_8572]
-
vremii, autoarea se pune în pielea oamenilor acelui timp, așa cum Flaubert își asumă identitatea doamnei Bovary. Ea se visează - cu infinite satisfacții - trăind în tumultoasa perioadă interbelică sau în romanticul secol al XIX-lea. Cel puțin în cartea despre Bucureștiul interbelic (de departe, preferata mea) Ioana Pârvulescu face unul dintre cele mai interesante experimente scriitoricești de care am auzit vreodată. Citește zilnic (doar) ziarele corespunzătoare zilei respective din anul interbelic ales. Azi citește, să spunem, ziarele din 27 mai 1935, mâine
Revelații în minunata lume nouă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7247_a_8572]
-
romanticul secol al XIX-lea. Cel puțin în cartea despre Bucureștiul interbelic (de departe, preferata mea) Ioana Pârvulescu face unul dintre cele mai interesante experimente scriitoricești de care am auzit vreodată. Citește zilnic (doar) ziarele corespunzătoare zilei respective din anul interbelic ales. Azi citește, să spunem, ziarele din 27 mai 1935, mâine pe cele din 28 mai, poimâine pe cele din 29 mai ș.a.m.d. Astfel, asistă cu sufletul la gură și în deplină necunoștință de cauză la felul cum
Revelații în minunata lume nouă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7247_a_8572]
-
uneori la limita exploziei, în rîndul cărora se așază deopotrivă Sandor Ziffer, Kiss Karoly, Camil Ressu, Gh. Vînătoru, pînă la un anumit punct chiar Marius Bunescu, Vasile Popescu, Ion Țuculescu, Ion Vlasiu etc. Însă dincolo de numele arhicunoscute ale artei noastre interbelice, o adevărată revelație o constituie cîțiva pictori remarcabili care, din păcate, nu s-au bucurat pînă acum - și nu se bucură nici astăzi - de o percepție la nivelul valorii lor artistice. În această situație sînt Petre Iorgulescu-Yor, Max W. Arnold
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]