1,806 matches
-
chiar dacă mai persistă uneori o oarecare indecizie. Astfel, în exemplul de mai sus (" Iar copiii vin să o vadă. La ce te gândești, mamă?..."), se produce o ruptură enunțiativă (se trece de la non-persoană la persoana a doua, de la aserțiune la interogație), combinată cu legătura lexicală (copii mamă), și cititorul activează un script în virtutea căruia, atunci când are loc o vizită, se face legătura cu el, fapte care îl conduc către un discurs direct liber. Evident, în acest caz, atenția cititorului este foarte
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
adjectivul tinde să fie interpretat ca obiectiv. În schimb, în exclamația: Cât este de drăguț Luc!, enunțătorul nu are nicio îndoială cu privire la drăgălășenia lui Luc, pe care enunțătorul i-o atribuie la un mod superlativ. Prin urmare, este suficient ca interogația să devină "retorică" (să formeze o aserțiune deghizată) ca să facă să apară cele mai subiective adjective. Dacă: * ? Luc este minunat? pare ciudată, întrebarea retorică: Luc nu este minunat? este perfect naturală. Contextele exclamative și interogative permit o clasificare a interpretărilor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
excelență, minunat este subiectiv și pătrat este obiectiv. De aceea, acesta din urmă nu poate figura într-o exclamație: * Ce casă pătrată! Cu siguranță, pot apărea enunțuri ca: Ce masă splendidă ați cumpărat? în care un adjectiv subiectiv apare în interogație, dar în care interogația nu trimite la splendidă, ci este doar o apreciere în pasajul respectiv (a se compara cu Ce masă rotundă ați cumpărat?). Pentru a descrie o asemenea divergență, putem vorbi, la fel ca J.-C. Milner 233
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și pătrat este obiectiv. De aceea, acesta din urmă nu poate figura într-o exclamație: * Ce casă pătrată! Cu siguranță, pot apărea enunțuri ca: Ce masă splendidă ați cumpărat? în care un adjectiv subiectiv apare în interogație, dar în care interogația nu trimite la splendidă, ci este doar o apreciere în pasajul respectiv (a se compara cu Ce masă rotundă ați cumpărat?). Pentru a descrie o asemenea divergență, putem vorbi, la fel ca J.-C. Milner 233, de clasificare și non-clasificare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o strălucitoare albeață" fără ca sensul să fi fost afectat în un fel) și al doilea, clasificant, care nu poate fi decât postpus. După cum am văzut deja, adjectivul care clasifică aduce un plus de informație substantivului, atribuindu-i chiar și o interogație; în schimb, caracterul non-opozitiv al informației aduse printr-o întrebuințare non-clasificantă, semantica ei vagă îi construiesc o poziție indiferentă față de substantiv și îi interzic să accepte o interogație. Cu toate acestea, libertatea adjectivelor non-clasificante este limitată. În afara fenomenelor de emfază
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
clasifică aduce un plus de informație substantivului, atribuindu-i chiar și o interogație; în schimb, caracterul non-opozitiv al informației aduse printr-o întrebuințare non-clasificantă, semantica ei vagă îi construiesc o poziție indiferentă față de substantiv și îi interzic să accepte o interogație. Cu toate acestea, libertatea adjectivelor non-clasificante este limitată. În afara fenomenelor de emfază deja amintite, trebuie să acordăm atenție și factorilor de ordin prozodic: există tendința de a plasa cel mai lung element pe un loc secund: o victorie răsunătoare mai
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a face să apară o parte din semnificatul substantivului care le urmează. De fapt, să analizăm: (1) un întuneric și (1') un zid negru palide spectre o culoare palidă. În (1') adjectivul are o valoare de clasificare, poate suporta prezența interogațiilor (Este un zid negru? Îi plac culorile palide?). În schimb, în (1), adjectivul nu adaugă practic nicio caracteristică semantică celor existente deja în substantiv, lămurește doar o trăsătură latentă: paloarea face parte din stereotipul spectrului și negrul este omniprezent. Prin
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
desemna ceea ce Școala de la Praga numește "remă" și despre presupus local pentru ceea ce ea numește "temă". Rema nu poate fi găsită dacă nu luăm în calcul contextul discursiv. Pentru identificarea ei, se recurge, de obicei, la teste precum negația sau interogația, care sunt operațiuni cu "valoare" variabilă, adică pot trimite la diferite elemente din frază. De exemplu, pentru o frază ca "Pământul este albastru ca o portocală", dacă ne vom opri la albastru ("Pământul nu este albastru, ci roșu ca o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ci roșu ca o portocală") sau la o portocală ("Pământul nu este albastru ca o portocală, ci ca o piersică"), negația va evidenția o remă diferită: în primul caz, albastru va fi rematic și, în al doilea, o portocală. Și interogația poate face să apară elementul rematic; este de ajuns să considerăm fraza de analizat ca un răspuns la o întrebare: Paul a sărutat-o pe Marie poate fi un răspuns la diferite întrebări ("Ce a făcut Paul?", "Pe cine a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fraza de analizat ca un răspuns la o întrebare: Paul a sărutat-o pe Marie poate fi un răspuns la diferite întrebări ("Ce a făcut Paul?", "Pe cine a sărutat Paul?"...). Prin definiție, rema este elementul la care face referire interogația și tema este ceea ce întrebarea presupune a fi dobândit. Pentru unii lingviști, opoziția temă/remă este prea abruptă și nu trebuie redusă la o opoziție între informația "cunoscută" și informația "nouă". Astfel, Firbas a propus să se facă diferența între
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un paragraf de "discurs" între două fragmente de "povestire": ea este raportată la situația de enunțare a naratorului și nu a întâmplării povestite. Ultimul paragraf ține integral de "discurs". Fragmentele de "discurs", specifice perechii interlocutive eu tu includ vocative, imperative, interogații, opoziții temporale între prezent / perfect compus / viitor, deictice (dincolo de mărcile temporale ale verbelor, elemente cum ar fi în prezent sau iată-ne [§ 4]. De notat este și efortul autorului de a facilita tranzițiile între planul ambreiat și cel non-ambreiat. De
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de nestins, o pădure de nestrăbătut, un munte imposibil de escaladat. Pe scurt, aplicasem o metodă personală a reducțiilor fenomenologice, barând temporal în spate trecutul, în față viitorul, circumscriindu-mi un prezent continuu, un azi fără sfârșit, anulând, în spațiul interogațiilor despre sine, comparația cu ceilalți (de ce mie mi se întâmplă, și lui nu?), dar și cu mine însumi dintr-un model fabricat de mine în favoarea mea (cum să mi se întâmple mie?). Mai toate antisentimentele își au sursa în acest
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
Draga mea, dragul meu, asta a fost. Viața merge înainte, iar eu continui să-i simt gustul, să-i sorb bucuriile, iar răvășitoarei tristeți, care se încăpățânează să se instaleze din când în când, îi opun viguros răspunsul afirmativ la interogația dintr-o superbă strofă eminesciană: da, e păcat ca să se lepede clipa cea repede ce ni s-a dat.
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
în cazul lor din Occident, unde s-au produs tot felul de analize, în ultimele decenii, pe această temă, fără ca situația reală din "cealaltă Europă" să fie înțeleasă cum se cuvine 56. Noua paradigmă pusă la lucru în Europa de Vest asimilează interogațiile, inclusiv pe cele naționale, orizontul național fiind înscris într-un orizont mai amplu, dar tot mai concret, al continentului nostru. S-ar spune că cetățenia europeană crește acum pe solul cetățeniei naționale și obține primatul. Este ceea ce adepții europenismului așteaptă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
jos", într-un principiu masculin și într-unul feminin (cf. RV, X, 72,4). Dar "creația secundară", adică creația fenomenală, rămâne o enigmă. Zeii s-au născut după (str. 6), deci ei nu sunt autorii creației lumii. Poetul încheie prin interogație: "Cel-ce-veghează asupra (lumii) în cerul cel mai de sus, o știe numai el" (i. E. cunoaște originea "creației secundare") - "sau nu știe deloc?". Imnul reprezintă punctul cel mai înalt atins de speculația vedică. Axioma unei Ființe Supreme incognoscibile - "Unul"15, "Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ochiul real nu cunoaște, ci doar vede, ochiul căutătorului poate să o facă, este, de fapt, actant, își decide calea. Ambiguitățile, aparentele contracții trebuie să materializeze acest tărâm imaginar, "Cetățile albe sunt peste munții albi,/ Peste nourii albi, unde sunt?", interogațiile care cristalizează neputința de a oferi o imagine concretă unui spațiu abstract redau veșnica peregrinare a eului creator în căutarea unui ideal pe care intuiește că l-a cunoscut deja, dar nu are puterea de a-l conștientiza. Poemul reflectă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aceea dintre public și actor și să ia parte la asaltul asupra convenționalizării. Universul citadin e prezentat secvențial în aceste texte, imaginea tramvaiului, a biliardului ezită între concretețe și volatil. Din dialogul acesta imaginar nu lipsesc retorismele, adresările directe, exclamațiile, interogațiile, invocațiile sau invitațiile. Se conturează o ipostază a circarului care strigă/ invită adunarea la un spectacol care se vrea apropiat de cel al bâlciului, e o alunecare voită spre derizoriu. În mod paradoxal însă renunțarea la idealizarea trăirilor, a experienței
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sunt negate, dar sunt absolut necesare), atrăgând atenția că banalizarea excesivă duce la falsitate și eșec. Poemele devin protestatare, violente, nu atât prin mesajul transmis, cât prin sugestii și prin modul de organizare a materialului poetic, astfel nu lipsesc imperativele, interogațiile retorice, tot arsenalul unui fals dialog: "Și stingeți odată această cumplită/ lampă scormonitoarea de iad,/ care-mi bate în ochi!... V-am spus tot, vă jur! La urma urmei,/ din câte adevăruri se compune un om?... Plata, vă rog!/ Voi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a textelor, din enunțuri eliptice, sacadate, din construcții frânte (ingambamentul revine constant), din trecerea rapidă de la o imagine la alta, din enumerații și gradații, din invocații retorice care introduc schimbări de ritm neașteptate, din adresări directe fie sub formă de interogații, fie prin sublinieri ale unor idei. Tot spațiul cotidian este refăcut la nivel verbal, eliberat de idilizările poeziei și chiar de cele ale discursului cotidian. Nu există aici loc de autoiluzionare. Dacă anumite motive par a fi prelungiri ale arghezianismului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
marin care se dezvăluie celui aflat în căutarea inspirației pare a fi unul dezolant ("Nisipul te vâră în midii sparte/în corturile tulburi ale crabilor -/ cum să fii joc pașilor artei?", Eumene). Discursul se compune din frânturi de afirmații, de interogații aparent fără vreo legătură logică între ele. Nisipul al cărui caracter instabil, mișcător se asociază transformărilor, fragilității, efemerității semnifică trecerea timpului care corodează tot, care osândește opera artistului să fie la dispoziția oricui, fără să găsească întotdeauna răsunet în inima
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fără vreo legătură logică între ele. Nisipul al cărui caracter instabil, mișcător se asociază transformărilor, fragilității, efemerității semnifică trecerea timpului care corodează tot, care osândește opera artistului să fie la dispoziția oricui, fără să găsească întotdeauna răsunet în inima cititorului. Interogația poate fi explicată în acest context, căci neputința de a fi "joc pașilor artei" este neputința de a crea sau, mai bine zis, de a-și adapta creația la rigorile epocii astfel încât să aibă rezonanța dorită în sufletul cititorului. În
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ruperi de ritm, din aceste schimbări de tonalitate. De aceea se multiplică și elementele care sugerează lipsa de consistență a imaginarului, a lumii descrise, prin termeni ca "legănându-se", "se aruncau năvoade (...) într-o zonă din străfunduri cu lumini", "miraj", interogații " Mă întrebam ce puteau fi decât Satane vâslind/ ori vestitori de tragedii pe aripi cu luciri de cuțit?". E aceeași veșnică pendulare între tragedia care înspăimântă și cea care aduce cu ea o fascinație imposibil de evitat. Limitele temporale sunt
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
însuși sub semnul acvaticului, unul mucezit, pierdut în universul morții, al subconștientului ("eu dormitam ca apa în țevile subterane de plumb"), incertitudinea asupra propriilor senzații, asupra lumii în care se mișcă e marcată atât semantic ("nedumerit"), cât și retoric, prin interogație: "și nedumerit asupra luminii: era stea ori semnul de la canton?" E o pendulare între convenție poetică și refuz al ei. Totul e prilej de reverie, dar una deformatoare, marcată explicit " Se făcea că mă șerpuiau brațe fierbinți de fecioară africană
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
am uitat să mă recomand./ Sunt Peter Schlemihl". Referiri directe la atmosfera politică a vremii par să lipsească, dar blazarea, amprenta morții care apar peste tot nu pot să nu fie puse-n legătură și cu contextul social-politic. În Document, interogația peregrinului e oarecum mai directă: "și întreb respectuos, prescurtat, cu onor,/ pe planetă tirania mai trimete oamenii la abator?" Enumerația în contrapunct este ironică, amară. Atitudinea e jucată și în fond tragică, dincolo de burlescul pe care pare să-l inspire
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fi descoperit adevărul și certitudinea este aceea că întreg universul uman se constituie dintr-un joc al aparențelor, al iluziilor. Oscilația între siguranță și îndoială tinde să devină modalitate primordială de constituire a discursului poetic. În acest caz, poemul alternează interogații, îndoieli, cu axiome. Numitorul comun îl constituie însă dorința de a răsturna prejudecățile, pentru că elementele în legătură cu care există deja clișee de gândire, de exprimare, de asociații sunt luate în răspăr, sunt puse sub semnul întrebării. Evidența este privită cu suspiciune
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]