1,810 matches
-
de căprioară! Într-adevăr așa era. La cîțiva metri în fața lui Napoleon abia mai putea alerga de oboseală un biet ied. Săriți să salvăm iedul! strigă Virgil. Marș, Napoleon! urlă cît putu Tomiță. Lasă iedul! Dar Napoleon nu se lăsă intimidat de strigătele lui și continuă să alerge neînfricat după pradă. Într-o clipă toată ceata coborî și ieși în calea iedului. Biata ființă era aproape sfîrșită de atîta goană și nici nu mai vedea pe unde merge. Napoleon îl fugărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că arăt bine azi, e mișto rochia asta. Nu trebuie să-ți placă fundul meu. Nu trebuie să pretindem că mă iubești. Urăsc inelele. Te aștept. Și gata. 6. Alex. Din nou. Alex. ... Cine e? Salut, io sunt, m-am intimidat puțin. Tu de ce nu spui alo? Nu știu, e mai profi așa. Mda, foarte corporatist... Da, un pic. Ce faci? Bine, uite pe-aici... Tu? Măi, nu excelent. Adică? Eh, de-ale mele... Mă strofoc să scriu și uite-așa
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
condescendentă. Amuzată. Puțin absentă. Conștientă că mă scoate din minți. Când plusez și sunt măgar cu ea își lasă capul pe spate și râde, brusc și plin, relaxat. — Ok, hai că ne vedem mai târziu. Îți las cheile, da? Mă intimidează. Nu-mi vine să cred că asta e, dar asta e. Puzzle-ul Ada. O ecuație pe care nu o înțeleg și în care nu caut nici o necunoscută. Când plânge, pentru că se mai întâmplă, o suspectez de nesinceritate. Nu-i
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
bucurii și satisfacții... Nu vă supărați, eu unde aș putea să dorm? Din partea lui Carol, nici un gest, nici un răspuns. Părea că nu auzise nimic din ce-i povestise Filip sau auzise, dar nu vroia s-o arate. Filip nu se intimidă. Se uită prin cameră, jur împrejur, în căutarea unui loc cât de cât amenajabil. Singurul lucru pe care îl găsi fu un fel de ladă mare de lemn, lipită de perete și închisă cu lacăt. Nu reuși să-și imagineze
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai facă pasiențe, rămânând ore în șir visătoare și imobilă în fața oglinzii, cu chipul conturat de puțina lumină prăfuită, care reușea să se strecoare printre draperiile grele de velur. Schimbându-și poziția, Bătrânul se strecură sfios în cadrul oglinzii, lângă Despina, intimidat de o posibilă atingere peste timp. Imaginea lor în oglindă i se păru falsă și convențională ca o fotografie retușată de nuntă. În ultimul timp, cu Despina se produceau schimbări imperceptibile, pe care la început Bătrânul nu le sesiză, iar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
minute cu unele momente aplaudate - sper să nu fi fost de complezență. Mi-am expus clar părerea personală despre războiul României și am scos în evidență personalitatea lui Ion Antonescu. Cred că m-am exprimat clar, că nu m-am intimidat de auditoriu, bâlbâindu-mă. După aceea a derulat filmul, Oltea Rășcanu având rolul preponderent al comentării, care din păcate nu s-a prea auzit. În filmarea inițială de acum două luni am expus pe viu, palpitant, participarea mea în diferite
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să nu-i acord, doamnă, mă deranjează, aici e parc, să fie liniște, să se odihnească omu! - Dumneavoastră n-aveți copii? - Nu. La asta nu se aștepta doamna. Domnul Popa are întotdeauna darul să-i surprindă pe necunoscuți, să-i intimideze, să-i lase fără replică. Și ăsta urlă și mai tare. - Se vede, copiii simt, de-aia urlă! Copiii și cîinii simt sufletul omului, urlă fiindcă sunteți un om rău! Ei bine, asta era prea de tot. Adică Contesa n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
tremurând de emoție, îi aduse o Coca-Cola. - Cititoarele noastre ar dori să știe cum trebuie să fie o femeie pentru a face din bărbatul ei un erou! Fata asta slăbuță, cu ochelari, cu teniși și rochie peste pantaloni nu-l intimida deloc pe Mișu. În schimb întrebarea era destul de dificilă. Ce făcuse Mariana pentru ca el să ajungă un erou? Să fim cinstiți: nimic! - O femeie trebuie să fie frumoasă și să încurajeze bărbatul, să se sacrifice pentru el. Așa cum și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Gabrielescu și Smith intrară în biroul amenajat pentru interogatoriu. Horațiu își frământa nervos mâinile. - Bună ziua, domnule Nexus! - Horațiu... - Gabrielescu. Domnul Will Smith e de la F.B.I., nu suntem sub jurisdicție, dumnealui e numai în vizită. Stai jos, stai jos, nu te intimida. Colegul meu o să asiste aici, cuminte. Metodele lor de interogatoriu sunt cu mult mai dure, să știi! - Aș vrea să știu pentru ce am fost arestat. - Deci, domnule Nexus... - Horațiu! - Deci în primul rând, pentru amenințare... Gabrielescu scoase scrisorile, fluturându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
desfășura "o activitate febrilă" și era atent să nu se întîmple nimic care ar putea aduce vreun prejudiciu jocului. La meci, bineînțeles că nu luau parte numai jucătorii, ci toată galeria de scandalagii, care aveau rolul bine determinat de a intimida Evanghelica. Și dacă Ghiță era căpitanul echipei de fotbal, eu eram căpitanul galeriei, care urma să contribuie și de astă dată la succesul Lazărului. Meciul era deosebit de important, pentru că rămăseserîm în finală cu Evanghelica și lupta nu era prea ușoară
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
gura într-un rânjet de satisfacție. Exact! ― Și cum de ți-a venit ideea să-i faci o poezie? Nu poți să-i spui din gură ce ai de spus? ― Ba da, sigur că da, însă poate că m-aș intimida și aș mai uita câte ceva, pe când așa... ― N-ai decât să-i torni o scrisoare bine simțită, în care să-i spui tot ce ai pe suflet și... ― Așa știu eu, dar vezi că alta e povestea... De ce crezi tu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
stat mult și bine În altă parte... Dar dumneavoastră țineți cu tot dinadinsul să mă vedeți aici. Și cum mă și bruscați... Țin să vă previn că nasturele acesta e cusut direct de piele...” Probabil că piciorul voia să-l intimideze. Noimann Însă nu se pierdu cu firea. Răsuci nasturele Încă o dată, până când simți că ața cu care era cusut de uniformă e pe cale să cedeze. „Vă rog să-mi dați drumul, altfel riscați să se Întâmple o catastrofă...” „Despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din haos, Îl aduseră pe inginer viu și nevătămat la locul lui pe scaun. Inițial lipsea doar mâna stângă. Dar apăru și ea, plutind, de undeva dintre tufișuri. Și aceasta a fost doar prima Încercare. Bikinski nu se lăsă Însă intimidat cu una, cu două. „Chestii din astea am mai văzut”, murmură el. Lily Fundyfer pufni din nou În râs... Atunci pictorul Încercă să se ridice de la locul lui, dar genunchii nu-l ajutară. Bikinski privi nedumerit În jos și, În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sus, cu aroganță. Andrei nu înțelegea legătura dintre Radu și Angela, dacă se putea numi așa. La Radu găsea întotdeauna înțelegere iar firea lui blândă îi dădea libertatea de a-i vorbi liber și degajat, fără a se jena sau intimida în fața lui, Andrei fiind și el o fire sensibilă și retrasă. Nu așa se întâmplă și cu Angela în fața ei uneori se pierdea, frecându-și mâinile și se bâlbâia, din care motiv Andrei o evita. A doua zi dimineața, după
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de la bun început pe Gaston, cel care se îndreptase spre el cu mâinile în buzunar. Și bandiții își au scara lor de valori. E o cinste mult mai mare în a cotonogi un luptător renumit, de exemplu, decât în a intimida un elev de liceu. Poziția lui Nishino în bandă avea să crească după ce-l bătea pe acest tip enorm, care arăta ca un bou. Și un punct în plus câștigat ar fi fost dat de faptul că omul era străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
e un fost student de-al meu. S-a purtat cam aspru cu femeia care mi-a dat veștile. — Asasin?... Endō? Simțea un nod în gât. Mai auzise el de Endō. Cu două luni în urmă, când banda lui Hoshino intimidase un om de afaceri, brutalizându-l, fotografia lui Endō apăruse în ziare și în revistele săptămânale. Privirea lui întunecată, în care se citea un nihilism total, se întipărise adânc în memoria lui Takamori. O oră mai târziu, Takamori însoțit de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fapt o ușurare. Atunci am auzit-o pe Keiko Kataoka: „Mă ascultați sau nu?“ și din nou am pierdut contactul cu propriul eu. Parcă eram câinele lui Pavlov. Vocea ei avea o anumită forță, de parcă ar fi exersat cum să intimideze un bărbat timorat din punct de vedere sexual. Aveam impresia că deținea toate secretele despre cum să-și facă interlocutorul să i se supună cu totul. Tonul și textura vocii, felul În care vorbea și În care accentua cuvintele le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe gât ce-i mai rămăsese din paharul de Frank Sinatra. — Nu-ți place să ridic tonul? Nici mie. O voce puternică are ceva dramatic În ea, și eu nu sunt În stare să suport acel dramatism. Vocile puternice mă intimidează. Ce impresie ți-a făcut Keiko? — Ce impresie? N-aș putea spune sigur, pentru că nu am mai Întâlnit genul ăsta de femeie. — Știi că nu are decât douăzeci și trei sau douăzeci și patru de ani fătuca asta? Cum ți s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fereastră, așteptând. Fix la 6,16 soarele și-a făcut apariția, înroșind dunga orizontului. Ziua creștea lent și nimic în lume nu putea opri soarele să răsară la ora prevăzută. Dacă toate cobrele s-ar ridica întărîtate, n-ar putea intimida dimineața, oprind-o să vină, cu picioarele ei desculțe și albe, exact în clipa când trebuie să vină. Iată, mi-am zis, o lecție care ni se dă în fiecare dimineață și pe care ne ferim s-o înțelegem. M-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
roșu ca rubinul în soare. Se auzea muzică de pian și peste tot erau mese elegante și aranjate, cu rațe sălbatice, carne de mistreț, iepure, căprioară și prăjituri înspumate. Femeile purtau rochii impunătoare și se plimbau grațios. Fata se simțea intimidată de atâtea impresii noi, dar regina cum a zărit-o, a și prezentat-o curții: - Ea-i pictorița descoperită de mine, vreau s-o cunoașteți pe autoarea frumoaselor tablouri, de acum încolo ea va picta pentru curtea regală și va
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
acest fapt este cu siguranță valabil în cazul lui Josef Kahn. El suferă și de parkinson, care are ca efect o debilitate fizică mărită. Contele von der Schulenberg căscă și se uită la ceasul de la mână, dar doctorița nu fu intimidată. În schimb, păru să găsească amuzantă nepolitețea lui. — În ciuda aparentei sale vinovății, zise ea, nu cred că Josef a omorât pe vreuna dintre fetele acestea. După ceea am discutat împreună cu profesorul Illmann despre probele medico-legale, sunt de părere că aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
coperta cu titlul pe care-l căutai. Urmărind această indicație vizuală, ți-ai făcut loc în librărie prin barajul dens al Cărților Pe Care Nu Le-Ai Citit, care te priveau încruntate de pe mese și din rafturi, încercând să te intimideze. Dar tu știi că nu trebuie să te lași impresionat, că între ele se întind pe multe hectare Cărțile De Care Te Poți Lipsi Să Le Citești, Cărțile Create în Alte Scopuri Decât Lectura, Cărțile Deja Citite Fără Să Fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
era un loc mai nimerit unde să-și înceapă Turneul curvăsărelii 07! Emmy își petrecuse toată săptămâna imaginându-și cum va fi șederea ei la Costes. La o oră de la sosire era uimită de sobrietatea lui, după două ore era intimidată, iar după trei era gata să plece. O fi fost Costes cel mai grozav loc din oraș care merita văzut, dar părea imposibil ca să și stea acolo. Ori ea îmbătrânise rău, ori hotelul avea o problemă gravă de atitudine. Coridoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu atâta precizie. Cu toate astea, Leigh nu-și aducea aminte ca tatăl ei să fi ridicat vocea măcar o singură dată, își amintea că de nenumărate ori el îi disecase argumentele și opiniile cu o asprime calmă care o intimida și-n ziua de azi. — E editor, o liniștea mama ei când Leigh se supăra ca un copil. Cuvintele sunt viața lui. E foarte atent la cuvinte. Le iubește, iubește limbajul. Dragă, nu i-o lua în nume de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
coboare, doctorul și-a oprit mașina în fața unui astfel de grup de copii. Jucau șotron și țipau. Dar unul dintre ei, cu părul negru, lipit, cărarea perfectă și obrazul murdar, îl fixa pe Rieux cu ochii lui limpezi care te intimidau. Doctorul își întoarse privirea. Cottard, în picioare pe trotuar, îi strânse mâna. Reprezentantul comercial vorbea împiedicat, cu o voce răgușită. De două sau de trei ori s-a uitat în urmă. ― Oamenii spun că ar fi epidemie. E oare adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]