8,656 matches
-
populații barbare în peninsulă pune capăt - conform interpretării tradiționale - Imperiului Roman de Apus. În interiorul său, încă de la sfârșitul secolului precedent, prin legile lui Theodosius reconfirmate și de fiul său Honorius în 415, imperiul este, oficial, în întregime creștin. Însă, în ciuda invaziilor barbare, literatura creștină din secolul al cincilea nu este săracă și nici modestă; nu atinge, cu siguranță, culmile din epocile precedente (semnificativă este dispariția științei comentariului și a tratatului teologic), dar demonstrează că sunt încă solide (mai ales în Galia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Africa și să-i aducă lui Augustin scrisori din partea lui Ieronim. Între 416 și 417 și-a scris Istoriile sale; s-a gândit apoi să se întoarcă în Spania, în insula Minorca, dar tulburările provocate în acea țară de invaziile barbarilor l-au convins să rămână în Africa. Totuși, nu știm dacă această hotărâre a fost pusă în practică și după 418 nu mai avem nici o știre despre el. Motivul întâmplător pentru scrierea Istoriilor i-a fost oferit lui Orosius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
inserată cu totul în problematica Cetății lui Dumnezeu. Așa cum am spus (pp. ??? sq.), Augustin s-a simțit îndemnat să scrie această lucrare pentru a apăra creștinismul de acuzațiile păgânilor care afirmau că creștinii ar fi responsabili pentru ruinarea imperiului și invaziile barbarilor. Apoi, Cetatea lui Dumnezeu, compusă într-o perioadă de cincisprezece ani, s-a orientat către cu totul alte problematici. Augustin răspunsese acuzației păgânilor spunând că și vremurile dinainte de Cristos fuseseră răvășite de nenorociri și catastrofe. De aceea, el i-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
creștini care se bucură de protecția lui Dumnezeu și stăpânesc tot pământul într-o epocă în care catastrofele naturale sunt reduse la minimum. Sigur, barbarii sunt prezenți în epoca lui Orosius, care a început să-și scrie istoria tocmai în urma invaziei goților. Dar, cum judecata asupra istoriei trecute și prezente fusese prestabilită de el însuși, Orosius nu mai poate face altceva decât să adopte o atitudine filobarbară, observând că pagubele și devastările produse de barbari, inclusiv faimoasa jefuire a Romei din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tradusă în latină opera acestuia decât să fie compusă una nouă. În scrisoarea următoare, Augustin acceptă cererea prietenului său și încheie cu o glumă: „voi face ceea ce vrea Dumnezeu”, adică Quodvultdeus. Cu câțiva ani înainte de moartea lui Augustin, începuse deja invazia vandalilor în Africa; în jurul anului 437, Quodvultdeus îi urmează lui Capreolus în fruntea episcopatului Cartaginei, unde în 439 intră victorioși vandalii. Quodvultdeus intervine curajos doar cu arma cuvântului pentru a condamna violențele și jafurile pe care le îndurau catolicii. Pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Virgiliu, citat destul de des (sunt pasaje din faimoasa bucolică a patra, care nu putea lipsi dintr-o carte de profeții, și din Eneida). Quodvultdeus este un martor prețios al evenimentelor din istoria locală, cartagineză; el își amintește atât evenimentele dinaintea invaziei vandalilor, cât și pe acelea, atât de dureroase, din perioada următoare. Ca scriitor, Quodvultdeus dovedește o anumită practică în utilizarea limbii literare; deși scrie în plin secol al cincilea, într-o epocă în care tradiția lingvistică și culturală se degrada
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
îndreptățire, nestorianismul era descris ca părinte al pelagianismului. O tematică analoagă are poemul atribuit lui Prosperus și dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Galia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind distihul elegiac, o îndeamnă pe femeie să renunțe la toate deșertăciunile lumii și să se dăruiască lui Dumnezeu, practicând abstinența împreună cu soțul său. Poemul are o tonalitate gravă și senină și e străbătut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tratat al lui Augustin Despre erezii și se ocupă pe larg de pelagianism și semipelagianism. După trei redactări, Cronica lui Prosperus a fost publicată în 455; judecând după atenția pe care o acordă evenimentelor din acei ani (mai cu seamă invaziilor barbare din Galia), cercetătorii au presupus că prima parte a fost scrisă în Galia și a doua la Roma. Ghenadie, de altfel (Oameni vestiți, 84), ne spune că Prosperus a scris câteva epistole papei Leon, al cărui pontificat a început
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrise, în timp ce la evenimentele din cea de-a doua autorul declară că a fost spectator sau, oricum, că a fost contemporan cu ele. Interesul scriitorului se îndreaptă mai cu seamă spre evenimentele care au loc în patria sa, răvășită de invaziile barbarilor; e mai puțin preocupat de Galia și Africa. Evenimentele menționate de el sunt mai ales cele privind istoria Bisericii (ereziile: arianismul, priscilianismul și maniheismul) și apoi fenomenele naturale (cutremure, eclipse, comete etc.); oricum, opera lui este importantă pentru reconstrucția
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care au format ulterior regatele romano-barbare, fără să cotropească însă provincia (adică Provența), unică insulă de civilizație romană rămasă în partea meridională a regiunii, nu au avut din punct de vedere social și cultural aceeași dezastruoasă eficacitate ca în Africa. Invaziile au fost fără îndoială copleșitoare și au dus la cotropirea întregii țări care a fost scoasă complet de sub autoritatea Imperiului Roman de Apus, a cărui curte era izolată la Ravenna; barbarii au adus cu ei dezolarea și ruina (și nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pp. 491-608 și mai ales 491-556; C. Tibiletti, Giovanni Cassiano. Formazione e dottrina, Aug. 17 (1977) 355-380; A. Grillmeier, Gesù il Cristo..., op. cit., pp. 852-858. 2. Scriitori din cercul de la Lérin Cultura galică din secolul al cincilea, încă înfloritoare în ciuda invaziilor și a suferințelor provocate de invaziile barbarilor, este ilustrată de producția literară născută într-un mediu cu totul particular, cel din Lérin. În această ambianță monastică a trăit un cerc de asceți care respectau anumite principii spirituale și care au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
C. Tibiletti, Giovanni Cassiano. Formazione e dottrina, Aug. 17 (1977) 355-380; A. Grillmeier, Gesù il Cristo..., op. cit., pp. 852-858. 2. Scriitori din cercul de la Lérin Cultura galică din secolul al cincilea, încă înfloritoare în ciuda invaziilor și a suferințelor provocate de invaziile barbarilor, este ilustrată de producția literară născută într-un mediu cu totul particular, cel din Lérin. În această ambianță monastică a trăit un cerc de asceți care respectau anumite principii spirituale și care au creat o bogată literatură, omogenă în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ediții: PL 52. Studii: C. Tibiletti, Valeriano di Cimiez e la teologia dei Maestri Provenzali, Aug. 22 (1982), 513-532. 5. Salvian din Marsilia Personalitatea lui Salvian din Marsilia exprimă foarte bine teribilele încercări prin care trece creștinătatea occidentală, amenințată de invaziile barbarilor și, în același timp, chinuită de nemulțumirea față de propria condiție spirituală, de ideea că viața prea puțin creștină pe care o duce nu poate fi privită cu ochi buni de Dumnezeu. Născut cam prin 390 în regiunea Treviri sau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poartă și un alt titlu, Judecata de-acum a lui Dumnezeu (De praesenti iudicio). Cârmuirea lui Dumnezeu e cea care susține lumea și nu cea omenească, pe care Salvian o vedea ruinată chiar în acele vremuri din cauza dezolării survenite în urma invaziilor barbare și tocmai de aceea scriitorul crede că Dumnezeu i-ar judeca pe oameni încă din timpul vieții lor pentru că i-au încălcat legea. Guvernarea lui Dumnezeu despre care vorbește scriitorul este, așadar, cârmuirea istoriei lumii. Această atitudine a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a unui moralist. Încheierea operei, care ajunge până la cartea a șaptea, s-a pierdut. Scrierea este dedicată episcopului Salonius care fusese elevul lui Salvian la Lérin și a fost compusă între 439 și 451; într-adevăr, scriitorul nu cunoaște încă invazia lui Attila din acel an. În opera sa, Salvian vrea să combine analiza cu acuzația, disputatio cu obiurgatio, și prin aceasta se deosebește de literații galici din vremea sa a căror atitudine era mai detașată și care se exprimau într-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vie în opera acestui poet. Bibliografie. Ediții: Anthologia latina, I, 2, Teubner, Leipzig, 1906 (Fr. Bücheler - A. Riese). 3. Paulin Nu știm prea multe despre un anume Paulin care, într-o Epigramma în o sută zece hexametri, scrisă imediat după invazia vandalilor și a alanilor din 407, a satirizat moravurile epocii printr-un dialog între un tânăr cleric, Salmon, și bătrânul călugăr Thesbon. La decadența morală a Galiei epocii, descrisă în poem cu o insistență critică, se adaugă devastările materiale provocate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și a alanilor din 407, a satirizat moravurile epocii printr-un dialog între un tânăr cleric, Salmon, și bătrânul călugăr Thesbon. La decadența morală a Galiei epocii, descrisă în poem cu o insistență critică, se adaugă devastările materiale provocate de invaziile barbare. Nu sunt aici gânduri foarte adânci și nici poezie de calitate, asta și pentru că ne-a parvenit în stadiu de proiect. Fontaine vorbește despre un „examen de conștiință personal și colectiv”, dat fiind că dialogul e doar o ficțiune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Marius Victorius De cu totul altă valoare, chiar dacă la fel de necunoscut, a fost Claudius Marius Victorius; după unii, numele este „Victor”, iar poetul ar fi una și aceeași persoană cu un retor din Marsilia despre care vorbește Ghenadie. O referire la invazia alanilor din acea vreme ne face să ne gândim la primele decenii ale secolului al cincilea; sublinierea importanței liberului arbitru pentru oameni îl plasează în același cadru cronologic care e acela al dezbaterilor dintre augustinieni și Maeștrii Provensali. De altfel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
știm despre el că era înaintat în vârstă în jurul anului 440. Ghenadie nu vorbește despre el; ar putea fi identificat în persoana ascetului și a episcopului Oriențiu din Auch. În Cântul de învățătură scris de el apar frecvente referiri la invaziile barbarilor ceea ce îl plasează în primele decenii ale secolului al cincilea. Cântul de învățătură (Commonitorium) e format din două cărți și e compus în distihuri elegiace, un metru potrivit pentru meditație și exortația morală. Poetul vrea să arate căile ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ausonius, la Bordeaux. Conform lui Della Corte, Paulin ar fi fost primul editor al operei lui Ausonius. S-a bucurat de o educație îngrijită și a trăit ca laic, dispunând de însemnate resurse economice. Însă când avea treizeci de ani, invaziile barbarilor i-au lovit casa și familia, iar tatăl său s-a stins tot atunci din viață. La numai câțiva ani după aceea, goții i-au luat proprietățile și el a trebuit să trăiască precum un sclav; a ieșit cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
calea cea dreaptă la vârsta de patruzeci și cinci de ani. Resimte și el ca și alții dorința de a se desprinde de-acum de lume după ce aceasta, care îl atrăgea înainte cu pacea sa iluzorie, a fost divizată de invazia barbarilor. Lui Paulin îi place să povestească și se apleacă asupra detaliilor reluând astfel caracteristicile poeziei lui Ausonius. Recent, Courcelle i-a atribuit și Poemul 4 din culegerea lui Paulin din Nola; acesta ar fi fost compus înainte de invazia barbarilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de invazia barbarilor. Lui Paulin îi place să povestească și se apleacă asupra detaliilor reluând astfel caracteristicile poeziei lui Ausonius. Recent, Courcelle i-a atribuit și Poemul 4 din culegerea lui Paulin din Nola; acesta ar fi fost compus înainte de invazia barbarilor, care a distrus viața fără griji de care se bucura poetul, și este încă plin de seninătate și de bucurie. Și acest poem îl imită îndeaproape pe Ausonius care scrisese un scurt poem intitulat Rugăciunea (Oratio): această operă fusese
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ianuarie 468 a obținut numirea în funcția de prefect al Romei. Însă la puțin timp după aceea și pe neașteptate, el a fost desemnat episcop al orașului Arverna, astăzi Clermont-Ferrand, și în această calitate a trebuit să organizeze rezistența împotriva invaziei vizigoților în regiunea sa. În 474, însă, Euric, regele barbarilor, a cucerit Arverna și l-a întemnițat pe Sidonius. Eliberat câțiva ani mai târziu, a putut să își reia însărcinările episcopale și a murit în 489. Producția literară a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
internazionale, Accad. Properziana del Subasio, Assisi, 1993, pp. 191-216; F.E. Consolino, Codice retorico e manierismo stilistico nella poetica di Sidonio Apollinare, „Ann. Scuola Norm. Sup. Pisa”, 4 (1974), 423-460. V. Scriitori italici Dacă Africa și Galia au fost răvășite de invazii în urma cărora au apărut regatele romano-barbare, Italia nu a suferit devastări tot atât de grave și a rămas până în 476 - ultim reziduu al Imperiului Roman de Apus - sub conducerea unui împărat și nu a unui barbar. Totuși, în secolul al cincilea este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de acest conciliu, ținut sub patronajul curții bizantine: prin acest canon, episcopatul de Constantinopol era considerat mai presus decât celelalte episcopate orientale. E cunoscută acțiunea organizată de Leon în 452, când, în fruntea unei misiuni diplomatice, a încercat să oprească invazia hunilor lui Attila în Italia, și, dacă n-a putut să împiedice distrugerea Romei de către vandali în 455, a procedat astfel încât Biserica, așa cum se întâmplase în acele vremuri tulburi, să înlocuiască autoritatea civilă. Leon a murit în 461. a) Epistolarul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]