2,961 matches
-
tradus, Încă de la căderea blocului, printr-un adevărat iureș pe piețele estice. În curând, ilizibilitatea sistemului economic - În care coexistau În mod bizar trăsături fundamentale ale fostului regim și ale celui nou - va pune fosta nomenklatura Într-o poziție de invidiat: cea de ghid, intermediar și decodor. Foștii nomenklaturiști erau foarte căutați: Din contactele pe care le-am avut cu partenerii străini, pot să vă spun că nu e adevărat că ei nu vor să aibă de-a face cu indivizi
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
cvasi unanime, în sensul că rezervele criticii literare au fost nesemnificative. Vom menționa câteva. Iată de pildă, romanul Pâine albă de Dumitru Mircea publicat în foileton în Viața românească, apărut în acest an la Editura Tineretului, într-un tiraj de invidiat: 22.000 exemplare, tiraj rezervat doar consacraților și foarte rar debutanților în roman. „Un roman valoros al unui tânăr scriitor” conchide S. Damian 29 în Contemporanul. Pe drumul înfloririi gospodăriei agricole colective își întitulează Silvian Iosifescu 30 cronica literară. Același
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
romanul Întunecare - ultima ediție a romanului, a treia, a apărut în 1943 - lansându-se în literatura pentru copii cu Fram ursul polar și Nepoata lui Moș Ursachi. Camil Petrescu publică Un om între oameni, voi 1, într-un tiraj de invidiat: 30.000 de exemplare, precum și un volum de Nuvele. Același tiraj îl are și Baltagul de Mihail Sadoveanu, reeditat în colecția Biblioteca pentru toți de la E.S.P.L.A. Tot în acest an sunt publicate pentru prima oară după 1944 romanele Frații Jderi
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
inimă. Toată perfidia vieții se concentra pentru mine în acea mângâiere: aveam să mor de o moarte lentă și conștientă, în posesia unui nou pașaport, sub o identitate care mă eliberase în sfârșit. Omul acela din fotografie, pe care îl invidiam atâta pentru libertatea lui, avea să se scufunde după scurta lui existență plină de făgăduieli. M-am așezat pe cușetă, prinzându-mă bine de marginea ei, ca și cum aș fi fost cocoțat pe cornișa unei prăpastii. Iar acea cornișă se apleca
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
romanelor americane, să cred în viața unui crescător de cai candid și generos, sau a unei tinere provinciale naive căzute în capcana marelui oraș... Dar, în chip ocolit, gândul mi se întorcea la conversația avută cu o noapte înainte. Îi invidiam, în mod vag, pe autorii care știau totul despre cea mai măruntă schimbare de dispoziție a personajelor lor, care le ghiceau intențiile, chiar și când, „fără să cunoască motivul alegerii sale, Hank se ferea de atunci s-o mai ia
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
acolo unde este jenă, nu poate fi plăcere», care poate fi în acest caz luată în sens literal, semnificând absența plăcerii. Cel ce visează nu se bucură de plăcere în existența sa, în activitățile sale, în relații ori sexualitate. Gelozie, invidie A fi gelos în vis, ca și în realitate, indică o lipsă de încredere în ceilalți, dar și în sine. Sentimentul dezvăluie sentimentele paranoice ale celui ce visează, care se teme să nu fie înșelat sau trădat. Echivalează adesea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
îl constituie lipsa de atribuire. Aia, acela etc. dau exprimării un aspect neîngrijit, ca să nu mai vorbim despre neclaritatea adresării. Permise în stilul oral, nehotărâtele devin în scris indice al neîndemânării, al amatorismului jurnalistic: „Avea un păr frumos. Aialaltă o invidia”. Atenție la elementele de legătură. Abundența acestor elemente (care, ceea ce, și etc.) complică adeseori fraza, afectând claritatea comunicării. Presa l-a ironizat îndelung pe primarul Vanghelie: „Domnul care este”. Folosirea excesivă sau nepotrivită a conjuncției care devine semn indubitabil al
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
am stat În acel an În fiecare zi din iunie și iulie. În ceea ce privește costumele de baie, Obiectul Obscur prefera bikini. Arăta bine În ei, dar nici pe departe perfect. Ca și coapsele, șoldurile Îi erau destul de late. Susținea că-mi invidiază picioarele subțiri și lungi, dar o făcea doar din amabilitate. În acea primă zi și În toate zilele de după aceea Calliope se ivise pe marginea piscinei Într-un costum de modă veche dintr-o bucată, cu fustiță. Fusese al Sourmelinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atmosfera încremenită a cancelariei în care, cu câtva timp înainte, unele cărți au fost date pe față, făcând astfel obiectul primei lupte pentru putere internă. Oare câte vor mai urma? În pragul ușii stăteau două fete înalte, cu siluete de invidiat și trăsături diferite ale feței. Cea din stânga, pe numele ei Marcela Plumbariu, avea părul lung până la umeri, dar și-l ținea mereu într-o coadă. Culoarea naturală a podoabei capilare era brunet, dar acum era vopsit într-un mov închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Dauphine. Nu ca să se Îmbete, ci pentru ambianță, intimitate familială, mirosul de bucătărie, de anason, de rachiu care ajunsese să impregneze pereții. De ce-i era rușine deodată de toate astea În fața acelui tînăr foarte curat și proprietarul unei locuințe de invidiat? — În fond, fără excese. Voia să fie cinstit. Depinde de ce numiți exces. Seara Îmi place să beau un păhărel-două de rachiu de porumbe, pe care cumnata mea ni-l trimite din Alsacia. Anchetele mă obligă să-mi petrec un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
existat o perioadă de tranziție sau se comporta ca o fată bătrînă, ca aici. Atenție... O să tragă la „purceluș”*! * Numele unei bile (n.t.). Trăgea jucătorul ciung. Omul se concentră, aruncă bila și trimise „purcelușul” de lemn pe peluză. — Îi invidiez, murmură el, fără să vrea. — De ce? I se părea Întinerită, cu jocul petelor de umbră și lumină de pe fața netedă. Ochii Îi luceau. Maigret se simțea iar În vacanță. — Nu le-ai observat atitudinea, aerul important, expresia de satisfacție intensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pentru continuarea anchetei. Atunci, de ce nu era Maigret pe deplin mulțumit? Probabil că el ar fi procedat altfel. Doi oameni, chiar dacă aplică aceeași metodă, o fac În mod diferit. Numai că aici nu era vorba de metodă. În fond, comisarul invidia abilitatea, siguranța și Încrederea În sine a colegului său. Dar, pentru Maigret, de exemplu, domnișoara În lila nu era doar victima unui asasinat, nici o persoană care dusese un anumit fel de existență. Începea s-o cunoască și se străduia, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nici măcar din politețe. El e om bătrân și are experiența vieții, pe când Narcissus refuză să priceapă că Plautii o să-și dea fata după el când o face plopul pere și răchita micșunele. Tot ce poate face e să le stârnească invidia și uite câte pătimește sărmanul Libo pentru că un delator pizmaș ca Trio Fulcinius a pus ochii pe grădina lui. Tresare speriat. A uitat să-l înștiințeze pe împărat că Trio așteaptă în anticameră. Își îndreaptă privirea către principe. Îl vede
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este fals, deși îi cunoștea autenticitatea? Trio Fulcinius își bagă îngrozit capul între umeri. — Din câte văd eu, continuă principele necruțător, Flaccus te-a găsit pe tine mai breaz și te-a scos în față... Fulcinius protestează neconvingător. — Vă roade invidia că Libo se comportă altfel decât voi toți și nu e gata să-și vândă sufletul pentru averi și măriri! — Stăpâne...! îngaimă distrus nefericitul. — Să taci! îl repede Augustus. Vocea i se înalță năvalnică: — Vascularius și cine o mai fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
caraghios? cugetă amuzat evreul. Mai degrabă nu. Greaca și latina sunt limbile cu care a deschis ochii pe lume. Le-a auzit în casă. Toți le vorbesc de când Pompeius a smuls Samaria Iudeii. Îl împunge pe german: — Ce, te roade invidia că principele nu l-a invitat și pe tri bunul vostru? — E și el acolo, replică Pusio. Lui Rufus tonul îi pare misterios. Dar nu mai apucă să se în trebe de ce. Celălalt continuă sec: — Împreună cu soția. — Da? O veste
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
își răsfrânge ușor disprețuitor buza de sus. Ah! Un evreu deci. Pe Iovis! Gălăgioasă și dificilă mai este comu nitatea asta la Roma, una dintre cele mai mari din imperiu. Peste opt mii de suflete pe care nimeni nu le invidiază pentru bogăția lor. Din contră! Stau ciurdă lângă casele alea de rugăciuni numite sinagogi și cerșesc. Cu adevărat, o populație extrem de supărătoare, ale cărei superstiții este o virtute să le combați. Trage cu coada ochiului spre Iulius Herodes. Îl vede
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grijă, cu un suspin plictisit. Vedeți voi, mama ei crede că își dorește ce e mai bun pentru Jemima. De fapt, mama ei vrea ce e mai bun pentru ea însăși. Vrea o fiică slabă și frumoasă, care să fie invidia tuturor vecinilor ei. Mama ei vrea s-o ia pe Jemima la cumpărături și să se mândrească cu ea, pentru că poartă niște pantaloni mărimea 8. Mama ei vrea să se întoarcă spre vânzători și să le spună cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aceste păsări călătoare plecau din nou fluturându-și aripile mari și plutind pe cer deasupra văii. Ori de câte ori le vedea, samuraiul se gândea că păsările acestea cunoșteau țări pe care el nu avea să le vadă niciodată, dar nu le prea invidia. Sosi poruncă de la seniorul Ishida. Samuraiul trebuia să se ducă la Nunozawa pentru că seniorul voia să-i vorbească. Odinioară, familia seniorului Ishida se ridicase de multe ori împotriva înaintașilor Stăpânului, dar acum el avea rang înalt și era unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ishida. Am luptat cot la cot cu tatăl tău în bătăliile de la Kōriyama și Kubota. Samuraiul asculta cuvintele seniorului Shiraishi plin de supunere. Pe când jumătate din slujbași, câți se alăturaseră convoiului, se pierdeau din vedere printre munți, cei rămași îl invidiau pe samurai pentru cuvintele deosebite cu care îl onorase seniorul Shiraishi, unul dintre oamenii de seamă ai Stăpânului. Făcându-și pregătirile de întoarcere, samuraiul savura și el bucuros acea fericire nemeritată. Ceea ce înțelesese venind aici era că vasul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acest fel, Nishi se îmbujoră. — Dar dacă n-o să fim în stare să înțelegem nici un cuvânt când o să ajungem în țara aceea... — Avem tălmaci, nu? Uitându-se la Nishi cum primea mustrările lui Tanaka, în adâncul sufletului său, samuraiul îl invidia pe acest tânăr care se putea deprinde repede oriunde și cu oricine. Crescut în valea sa, el avea o fire rușinoasă față de necunoscuți, la fel ca și Tanaka. Însă tânărul Nishi se plimba prin toate colțurile vasului dovedind o curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
veni în cele din urmă în porturile de pe domeniile Stăpânului, fără îndoială că înalții oficiali vor avea nevoie tălmaci, iar eu aș vrea să am o asemenea îndeletnicire. Sper să-nvăț destulă spaniolă în timpul călătoriei. Ca de obicei, samuraiul îl invidia puțin pe acest tânăr. El era însă mult mai bătrân decât Nishi și nici nu era destul de destupat la minte ca să învețe o limbă străină. În timp ce solii își luau masa adusă de însoțitorii lor, Tanaka Tarozaemon îl dojenea din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îmbunătățească vechile deprinderi. Unchiul său și Tanaka aveau și ei asemenea trăsături adânc înrădăcinate în firea lor. La fel și samuraiul însuși. Numai că el de când era pe corabie ajunsese uneori să urască partea aceea rustică din el și să invidieze mintea roasă necontenit de curiozitate a lui Nishi. Nishi. Vorbise Matsuki. Așezat în fața samuraiului, tocmai punea capacul peste cutia din care terminase de mâncat. Ai fost vreodată în cabina din fund în care stau străinii? Da. Ce părere ai despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vorbele lui istețe. Dădu să strige: „Am încredere în Sfatul Bătrânilor!”, dar își înghiți cuvintele. De pe cal, samuraiul își înclină capul în fața călugărilor și negustorilor care le făceau cu mâna. Printre ei stătea și Matsuki cu brațele încrucișate. Îl copleși invidia la gândul că ei aveau să se întoarcă în Japonia înaintea lui. Dar samuraiul primise mereu totul cu supunere cât trăise în vale, iar acum își primea tot fără crâcnire soarta ce-i era dată. Yozō, Ichisuke și Daisuke îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îi ruga să-i povestească despre Japonia. Cu toate acestea, samuraiul înțelegea la fel de bine și părerea lui Tanaka: însărcinarea avea o însemnătate mai mare decât orice altceva. Vă rog, lăsați-mă să plec, se ridică Nishi în liniște. Samuraiul îl invidia pe Nishi pentru curiozitatea lui pătrunzătoare și pentru spiritul său tânăr și îndrăzneț. Lui Tanaka și lui însuși, care nu sperau decât să nu aibă necazuri în timpul însărcinării lor, le lipseau toate aceste însușiri. Vrei să te duci cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai înfloritoare decât Japonia. Așa stând lucrurile, eu vreau să învăț limba lor. Am ajuns să cred că nu trebuie să ne închidem ochii față de învățătura creștină în care cred laolaltă oamenii acestei lumi largi. Ca de obicei, samuraiul îl invidia pe Nishi pentru tinerețea și înflăcărarea lui. Spre deosebire de el și de Tanaka, Nishi gusta din plin și fără împotrivire tot ce era nou și izbitor pe aceste meleaguri străine. Samuraiul însă nu putea să facă la fel, căci, cu toate că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]